Într-un studiu recent, cercetătorii au descoperit că medicii din Egiptul antic au încercat să trateze cancerul prin îndepărtarea tumorilor de pe craniile pacienților, deși probabil fără succes.
Cum se „tratau” oamenii de cancer
Observând craniile a două cadavre egiptene afectate de cancer, autorii studiului au remarcat urme de tăieturi care par să fi fost făcute de doctorii ce au încercat să elimine creșterile tumorale acum mii de ani.
„Aceasta este o perspectivă extraordinară asupra istoriei medicinei”, a explicat profesorul Edgard Camarós, autorul studiului, într-o declarație.
„Această descoperire reprezintă o dovadă unică a modului în care medicina egipteană antică încerca să trateze sau să exploreze cancerul acum mai bine de 4.000 de ani”.
Texte antice egiptene indică o tradiție medicală îndrăzneață, în care doctorii căutau tratamente inovatoare pentru carii dentare, răni fizice și diverse boli. Totuși, având în vedere că aceasta boala rămâne o provocare majoră pentru medicina modernă, este puțin probabil ca medicii din antichitate să fi reușit să trateze această boală cu succes. Cu toate acestea, este uimitor că au făcut încercări serioase în acest sens.
Micile leziuni de metastază de pe craniu sunt înconjurate de semne de tăiere chirurgicală. Credit imagine: Tondini, Isidro, Camarós, 2024
Dovada provine de la două cranii, primul aparținând unui bărbat în jurul vârstei de 30 de ani, care a trăit între 2687 și 2345 î.Hr. Acest craniu prezenta o leziune mare, consistentă cu distrugerea țesutului cauzată de o creștere canceroasă, precum și câteva zeci de leziuni mai mici, metastazate, răspândite pe craniu.
În jurul acestor leziuni mai mici, cercetătorii au observat urme de tăieturi care par să fi fost făcute cu un instrument metalic ascuțit, sugerând că acestea ar fi rezultat dintr-o încercare de a îndepărta chirurgical tumorile. „Se pare că egiptenii antici au efectuat un fel de intervenție chirurgicală legată de prezența celulelor canceroase, demonstrând că medicina egipteană antică efectua și tratamente experimentale sau explorări medicale în legătură cu cancerul”, a explicat profesorul Albert Isidro, co-autor al studiului.
Ce spun cercetătorii
Al doilea craniu aparținea unei femei care avea peste 50 de ani când a murit între 663 și 343 î.Hr. și prezenta semne de deteriorare a țesutului, consistentă fie cu cancer osos, fie cu un tip de tumoră numită meningiom, care apare în membranele care înconjoară creierul. Același craniu prezintă, de asemenea, o rană mare, probabil cauzată într-un context de atac frontal, cu toate caracteristicile unui eveniment violent interpersonal, implicând un atacator dreptaci.
Indicațiile că această rană gravă s-a vindecat sugerează că femeia a primit un fel de tratament medical care i-a permis să se recupereze și să supraviețuiască, deși cercetătorii nu pot determina gradul de deteriorare cerebrală pe care l-ar fi suferit. Găsirea unei astfel de răni violente pe o femeie adaugă un strat suplimentar de intrigă acestui studiu, deoarece leziunile legate de violență sunt de obicei observate doar la bărbați.
„A fost această femeie implicată în activități de război?” se întreabă Tatiana Tondini, autoare a studiului.
„Dacă da, trebuie să ne reconsiderăm rolul femeilor în trecut și modul în care acestea au participat activ la conflicte în antichitate”.
Modul exact în care acești doi indivizi antici și-au găsit sfârșitul rămâne incert, și este imposibil de spus dacă tratamentele lor pentru cancer au avut succes. Cu toate acestea, având în vedere „stadiul avansat al condițiilor lor maligne”, este foarte probabil ca nici unul dintre ei să nu fi supraviețuit bolii.
