Top 7 cele mai vechi clădiri din București. Istoria celor mai impresionante case, restaurante și muzee

Bucureștiul, capitala României, este un oraș cu o istorie bogată și diversificată, reflectată în arhitectura sa. În timp ce multe clădiri moderne definesc astăzi peisajul urban, orașul păstrează și unele dintre cele mai vechi locuințe, fiecare având propria sa poveste și semnificație. Aceste locuințe sunt martorii tăcuți ai evoluției Bucureștiului de-a lungul secolelor.

Hanul lui Manuc

Hanul lui Manuc, situat în centrul vechi al Bucureștiului, este unul dintre cele mai renumite și vechi hanuri din capitala României.

Construit în anul 1808 de către Manuc Bei (Emanuel Mârzaian), un negustor și diplomat armean influent, hanul a fost conceput să servească atât ca loc de cazare pentru călători și negustori, cât și ca loc de întâlnire pentru afaceri și socializare.

Manuc Bei a fost un personaj deosebit de important în perioada respectivă, având relații strânse cu autoritățile otomane și ruse. După ce a construit hanul, acesta a devenit rapid un punct central al vieții comerciale și sociale din București.

De-a lungul anilor, Hanul lui Manuc a găzduit numeroase evenimente istorice și politice importante, inclusiv negocierile pentru Tratatul de la București din 1812.

Hanul lui Manuc este un exemplu remarcabil de arhitectură tradițională balcanică, îmbinând elemente orientale și occidentale. Clădirea are o structură rectangulară, înconjurată de o curte interioară mare, tipică hanurilor din acea perioadă.

Fațada hanului este decorată cu motive orientale, iar balconul din lemn sculptat, care înconjoară curtea interioară, adaugă un farmec deosebit clădirii.

Clădirea are două etaje, cu camere de oaspeți amplasate de-a lungul galeriei de la primul etaj. La parter se găsesc mai multe săli și camere destinate afacerilor comerciale, precum și un restaurant și o cafenea. Hanul dispune, de asemenea, de pivnițe spațioase, care erau folosite pentru depozitarea mărfurilor.

Hanul lui Manuc a trecut prin mai multe etape de restaurare și renovare de-a lungul timpului, menite să păstreze și să pună în valoare patrimoniul său arhitectural și istoric.

Cele mai recente lucrări de restaurare au avut loc în anii 2000, cu scopul de a reda hanului aspectul său original și de a-l transforma într-un centru cultural și turistic modern.

Astăzi, Hanul lui Manuc este unul dintre cele mai bine conservate monumente istorice din București și atrage numeroși vizitatori, atât turiști, cât și localnici.

Clădirea a fost inclusă pe lista monumentelor istorice și este protejată prin lege, asigurându-se astfel conservarea sa pentru generațiile viitoare.

Casa Melik

Casa Melik este una dintre cele mai vechi clădiri din București, având o istorie care datează din secolul al XVIII-lea.

Situată în cartierul Armenesc, pe strada Spătarului nr. 22, casa a fost construită în jurul anului 1760 și este un exemplu remarcabil de arhitectură tradițională românească.

Inițial, casa a aparținut unui boier numit Hagi Kevork Nazaretoglu, fiind ulterior cumpărată de către arhitectul armean Serafim Melik, de la care și-a luat numele. În anii 1820, clădirea a fost restaurată și extinsă, păstrându-și însă caracteristicile arhitecturale originale.

După moartea lui Melik, casa a trecut prin mâinile mai multor proprietari, până când a fost donată statului român în 1921 de către Kalustian Melik, un descendent al familiei Melik.

Casa Melik este un exemplu de arhitectură veche bucureșteană, caracterizată prin elemente specifice stilului brâncovenesc.

Clădirea are un parter înalt și un etaj cu o frumoasă verandă din lemn, care înconjoară fațada principală. Acoperișul este înalt și abrupt, cu streșini largi, caracteristic pentru arhitectura tradițională a vremii.

Structura casei este realizată din cărămidă și lemn, iar detaliile ornamentale, cum ar fi balustradele și coloanele de lemn sculptate, adaugă un farmec aparte. Interioarele sunt decorate cu picturi murale, mobilier de epocă și obiecte de artă, oferind o imagine autentică a stilului de viață din secolele XVIII și XIX.

Curtea Veche Domnească

Curtea Veche Domnească din București, cunoscută și sub numele de Palatul Voievodal Curtea Veche, este unul dintre cele mai vechi și importante situri istorice din capitala României.

Situată în centrul vechi al Bucureștiului, Curtea Veche a fost reședința domnitorilor Țării Românești începând cu secolul al XV-lea. Construcția sa este atribuită domnitorului Vlad Țepeș, care a domnit în perioada 1456-1462.

De-a lungul timpului, Curtea Veche a fost extinsă și renovată de mai mulți domnitori, printre care Radu cel Mare, Mircea Ciobanul și Constantin Brâncoveanu.

Palatul a fost centrul administrativ și politic al Țării Românești până în secolul al XVIII-lea, când Curtea Nouă din Dealul Spirii a preluat acest rol.

Ruinele palatului dezvăluie structuri din piatră și cărămidă, cu elemente de fortificație, cum ar fi zidurile groase și turnurile. Biserica Curtea Veche, construită în secolul al XVI-lea, este un exemplu remarcabil de arhitectură medievală românească, cu o fațadă decorată cu cărămidă aparentă și motive geometrice.

Începând cu secolul al XIX-lea, Curtea Veche a suferit numeroase lucrări de restaurare și conservare pentru a păstra și a pune în valoare patrimoniul său istoric.

Primele intervenții majore au avut loc în anii 1960 și 1970, când arheologii și restauratorii au efectuat săpături și lucrări de consolidare a structurilor rămase. În prezent, complexul este deschis publicului și funcționează ca muzeu și sit arheologic, oferind vizitatorilor o incursiune în istoria medievală a Bucureștiului.

Casa Eliad

Casa Eliad, situată în București, este o clădire istorică remarcabilă, cunoscută pentru arhitectura sa și pentru rolul său în viața culturală a orașului. Construită în secolul al XIX-lea, casa a aparținut familiei Eliad, o familie de boieri cu influență în viața politică și culturală a vremii.

Proprietarul inițial al casei a fost Dumitru Eliad, un avocat și om de cultură apreciat. Clădirea a fost construită în stil neoclasic, caracteristic pentru perioada respectivă, și a servit inițial ca reședință familială.

După instaurarea regimului comunist, casa a fost naționalizată și folosită pentru diverse scopuri administrative și culturale. După 1989, clădirea a revenit în centrul atenției, fiind restaurată și transformată într-un important centru cultural.

Vezi și: România s-a ”născut” la 1816. ”Nașul” Daniil Dimitrie Phillippide, călugărul cărturar care ne-a botezat țara

Casa Eliad impresionează prin arhitectura sa neoclasică, specifică sfârșitului secolului al XIX-lea. Fațada clădirii este ornamentată cu detalii arhitecturale elaborate, cum ar fi coloane, frontoane și cornișe.

Intrarea principală este marcată de un portic cu coloane dorice, conferindu-i clădirii un aspect monumental și elegant.

Interiorul casei este la fel de impresionant, cu camere spațioase decorate cu fresce, stucaturi și mobilier de epocă.

Parchetul din lemn masiv, ușile sculptate și tavanele înalte completează atmosfera sofisticată a clădirii. Saloanele principale sunt decorate cu picturi murale și oglinzi mari, reflectând luxul și stilul de viață al aristocrației din acea perioadă.

Casa Filipescu-Cesianu

Casa Filipescu-Cesianu, situată pe Calea Victoriei în București, este o clădire istorică importantă, ce reflectă bogăția și eleganța societății românești din secolul al XIX-lea.

Construită în 1892, casa a fost reședința familiei Filipescu, una dintre cele mai influente familii boierești din România. Ulterior, clădirea a trecut în posesia familiei Cesianu, cunoscută și ea pentru rolul său important în viața politică și socială a țării.

Arhitectura casei este un exemplu de stil neoclasic, cu influențe baroce și renascentiste. Proiectată de arhitectul Leonida Negrescu, clădirea impresionează prin detalii arhitecturale elaborate și eleganța sa generală.

În timpul regimului comunist, Casa Filipescu-Cesianu a fost naționalizată și utilizată în diverse scopuri administrative și culturale. După 1989, clădirea a fost restaurată și a devenit parte a Muzeului Municipiului București.

Casa Filipescu-Cesianu este o capodoperă arhitecturală, cu o fațadă impresionantă care îmbină elemente neoclasice cu influențe baroce. Fațada clădirii este decorată cu coloane, frontoane și sculpturi elaborate, care conferă un aspect monumental.

Intrarea principală este marcată de un portic cu coloane corintice, iar ferestrele mari și simetrice adaugă un aer de grandiozitate.

Interiorul casei este la fel de impresionant, cu camere spațioase decorate cu fresce, stucaturi și mobilier de epocă.

Parchetul din lemn masiv, ușile sculptate și tavanele înalte contribuie la atmosfera elegantă și rafinată a clădirii. Saloanele principale sunt decorate cu picturi murale și oglinzi mari, reflectând luxul și stilul de viață al aristocrației de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Casa Vernescu

Casa Vernescu, situată pe Calea Victoriei din București, este o clădire cu o istorie fascinantă și o arhitectură impresionantă, care reflectă eleganța și rafinamentul perioadei în care a fost construită.

Construită în secolul al XIX-lea, casa a fost inițial reședința lui Gheorghe Vernescu, un important avocat și politician român. Clădirea a fost ridicată în anii 1820, fiind una dintre primele construcții monumentale de pe Calea Victoriei.

De-a lungul timpului, Casa Vernescu a avut diverse destinații, inclusiv sediul unor instituții culturale și loc de desfășurare pentru numeroase evenimente mondene și politice.

În perioada interbelică, clădirea a devenit un important centru social al capitalei, găzduind baluri, recepții și alte evenimente de elită.

În prezent, clădirea este cunoscută pentru cazinoul care funcționează în interiorul său, dar și pentru restaurantele și sălile de evenimente care continuă tradiția de a oferi un cadru elegant și sofisticat pentru diverse activități.

Casa Vernescu impresionează prin arhitectura sa neoclasică, cu influențe baroce, specifică perioadei de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Clădirea a fost proiectată de arhitectul Ion Mincu, unul dintre cei mai renumiți arhitecți români, cunoscut pentru contribuțiile sale la stilul neoromânesc. Fațada clădirii este ornamentată cu detalii sculpturale elaborate, coloane și frontoane care îi conferă un aspect grandios.

Interiorul Casei Vernescu este la fel de impresionant, cu camere decorate cu fresce, stucaturi și elemente de mobilier de epocă. Holurile largi, scările monumentale și sălile de bal elegante păstrează atmosfera aristocratică a vremurilor trecute.

Sala de bal principală, cu candelabre strălucitoare și pereți tapetați cu mătase, este una dintre cele mai spectaculoase camere ale clădirii.

Muzeul Zambaccian

Muzeul Zambaccian, situat în București, România, este unul dintre cele mai importante muzee de artă din țară. Acesta a fost fondat de colecționarul de artă Krikor Zambaccian, un cunoscut om de afaceri și mecena al artelor, care a trăit între anii 1889 și 1962.

Zambaccian a început să colecționeze lucrări de artă la începutul secolului XX, având o pasiune deosebită pentru pictura românească și europeană.

Casa în care este situat muzeul a fost construită între 1940 și 1942, fiind special proiectată pentru a găzdui impresionanta colecție de artă a lui Zambaccian.

După moartea colecționarului, conform dorinței sale testamentare, colecția și clădirea au fost donate statului român, iar muzeul a fost deschis publicului în 1947.

Vezi și: ”Jos porcăria!” NeSfânta Vineri în care Elena Ceaușescu a demolat cea mai frumoasă biserică din București

Adăpostește o colecție impresionantă de peste 300 de opere de artă. Aceasta include lucrări ale unor artiști români de renume, precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu și Ion Andreescu.

În plus, muzeul deține și opere ale unor pictori europeni faimoși, cum ar fi Eugène Delacroix, Camille Pissarro, Paul Cézanne și Henri Matisse.

Una dintre caracteristicile deosebite ale colecției este diversitatea sa. Pe lângă picturi, muzeul include și sculpturi, mobilier de epocă, tapiserii și obiecte de artă decorativă.

Astfel, vizitatorii pot admira o varietate de stiluri și tehnici artistice, de la realismul și impresionismul românesc la modernismul european.

Please follow and like us: