În 20 mai 1990 – tot în Duminica Orbului! – se consumau primele alegeri așa-zis libere din România (prezidențiale și parlamentare). Rezultatul, după cum știm, roșu orbitor, obținut cu concursul mass-mediei manipulatoare (în special TVR), a serviciilor de informații, a unui președinte aparent împăciuitor, dispus la compromis, dar care își dorea cu ardoare puterea în sine și nu pentru a o pune în slujba intereselor comunității.
Abstracție făcând de nivelul actorilor politici – Corneliu Coposu, Ion Rațiu, Radu Câmpeanu, Ion Iliescu situați la ani lumină de figuri precum Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă & Co – și de tipul alegerilor, oprindu-ne doar la o radiografie simbolică, constatăm că suntem cam în aceeași mlaștină politică.
România a fost înroșită la recentele alegeri, PSD-ul defilând pe covorul roșu, așezat cuminte la picioarele sale de un PNL fără vocație de opozant și care-și invocă tot mai rar sintagma istorică Prin noi înșine! și cu complicitatea unui președinte fad, interesat doar de sinecurile potențiale.
Avem câteva constante precum teama indusă alegătorilor, complicitatea mass-mediei (mai ales a televiziunilor, care clamează 24 h / 24h democrația, dar în fapt, interesate și cumpărate financiar, au devenit grețos de obediente), oameni care fac politică (nu le putem spune politicieni!) și sunt jenant de nepregătiți, instituții nefuncționale, conduse de ageamii (cazul AEP-ului cu al său șef Toni Greblă), tendința de fraudare a alegerilor și multe, multe altele.
S-a consumat astfel, cu foarte multe semne de întrebare, încă un ciclu electoral, viciat din start de o legislație profund inadecvată, care a permis, spre exemplu, acea mizerie, asumată aproape colectiv, a așa-ziselor liste de susținători, de o statistică ce, în loc să lucreze cu exactități numerice, pune numerele să intre în ecuații care se sperie de semnul egal și nu fug îngrozite, de pe foi sau ecrane, numai pentru că-și închipuie că fac obiectul unor pagini aferente literaturii absurdului, de practici menite a face din normalitate un act rar și, deci, de neprețuit.
Am rămas tot orbi – deși în duminica respectivă se spune că orbul a primit nu numai lumina cea trupească, ci și una spirituală, conștientizându-și rostul în lume – majoritatea dintre noi continuând să girăm un surogat de democrație.
Nu înviem deloc, de la un ciclu electoral la altul, nu aducem, nici măcar în marja unui epsilon, un plus de normalitate, ci rămânem tot orbi, parcă blestemați a sta într-o băltire istorică.
The post Alegeri în Duminica Orbului appeared first on Cotidianul RO.
