Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, care a primit sâmbătă, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină şi Farmace ”Victor Babeş” din Timişoara, a susţinut un discurs cu iz de prezidenţiabil, în care a vorbit despre viitorul României şi a criticat clasa politică.
România are nevoie să-şi schimbe clişeele politice, să se lepede de moliciunea liderilor confecţionaţi din combinaţii şi mediocritate, să se smulgă din pasivitate şi obedienţă, să transforme aşteptarea zadarnică în acţiune inteligentă, coordonată, promptă şi valoroasă, a declarat secretarul general adjunct al NATO, la Timişoara.
El a transmis, totodată, un mesaj tinerilor care au votat pentru prima oară în viaţă pe 9 iunie, arătând că ei sunt ”eroii acestor alegeri”, ”nu marile partide care se laudă cu procente”.
”Uneori viitorul ne sperie, alteori ne dă speranţă, el este raţiunea de a fi a generaţiilor care vin una după alta, fiecare cu viitorul ei. Dar ne place sau nu, când vorbim depsre viitor în România avem de-a face, din păcate, cu o cultură a dezamăgirii. E atâta viitor irosit în aceşti ani de confuzii şi stagnare, incât singura certitudine a societăţii româneşti în prea multe locuri ale naţiunii române a rămas eşecul. Astăzi România a ajuns să depindă sufleteşte de un viitor pe care nu ştie cum să şi-l imagineze. Asistăm la naşterea unei noi lumi, geopolitic, tehnologic, societal. Trăim o eră revoluţionară, fără îndoială, cea mai transformatoare şi complexă din întreaga istorie a umanităţii. Ca nicicând altcândva în istorie, omenirea se află simultan pe mai multe trasee de coliziune, între liberalism şi autolitarism, ceea ce noi numim competiţia între marile puteri şi de modele alternative de organizare a societăţii”, a declarat Mircea Geoană.
Potrivit lui, în România elita politică este rămasă în urmă, în faţa schimbărilor din societate.
”Între evoluţia societăţii şi capacitatea politicului de a se adapta şi de a gestiona aceste transformări. Între viteza transformării şi capacitatea individului, a omului de a suporta aceste transformări brutale şi succesive. Între om şi maşină, între om şi algoritm, înr-o perioadă în care viitorul speciei umane şi simbioza între om şi maşină devin subiecte de actualitate şi nu de SF. Şi nu în ultimul rând, între dezvoltarea speciei umane şi capacitatea planetei noastre de a ne suporta. Într-o lume dominată de competiţia acerbă între marile puteri, rolul puterilor regionale creşte exponenţial. Funcţionăm, de fapt, ca un amortizor al unui pendul care îşi caută disperat un nou echilibru, aceste puteri medii vor juca n rol decisiv în definirea noii ordini mondiale. Şi România se află în impactul acestor trasee de coliziune. Nicio naţiune a planetei nu are cum să iasă din această logică. Din păcate petru noi, se mai adaugă şi propriile noastre mari vulnerabilităţi. O elită politică rămasă mult în urma schimbărilor din societate, declinul demografic şi exodul tinerilor care pun la îndoială supravieţuirea naţiunii române. În pofida creşterii economiei se adâncesc decalajele de dezvoltare între marile oraşe şi restul ţării. Declinul dramatic al servicilor publice esenţiale, educaţie, sănătate, ordine publică, cazul drogurilor, combaterea crimei organizate şi nu în ultimul rând riscul pierderii de cultură, limbă şi credinţă cu imensa diasporă româneacă, în general aflaţi la a doua sau a treia generaţie sau proveniţi din familii mixte”, a mai spus Geoană.
”Viitorul pe care îl văd eu şi în care cred este acela în care România transformă în prosperitate şi dezvoltare relevanţa noastră strategică excepţională, propunându-şi să devină o adevărată putere politică, economică, militară şi ştinţifică multiregională. Nu avem altă soluţie, decât o abordare radicală a schimbării. Ştiu că este greu şi că o astfel de ambiţie provoacă nelinişte, anxietate şi chiar frică. Dar trebuie să fim oneşti cu românii şi româncele. A continua ca acum ne va duce, mai devreme sau mai târziu, în prăpastie. În alte momente de cumpănă în agitata noastră istorie, naţiunea română a ştiut să aibă curajul transformării şi instinctul supravieţuirii. În lupta între trecut şi viitor, trebuie să alegem hotărât viitorul. Dar care viitor? Pentru că România are la dispoziţie trei tipuri de viitor. Cel mai la îndemână este viitorul imediat. E viitorul pe care românii îl trăiesc zi de zi, un viitor al resemnării, format din sărăcie, criză economică, tarife mari la energie, datorii, preţuri, taxe în creştere, frică de război. E viitorul fără spitale, viitorul cu şcoala în declin şi cu bătrâni uitaţi la periferia societăţii. Acest viitor e, de fapt, un prezent în derulare, şi presupune păstrarea configuraţiei de putere de azi. E clădit pe teamă de schimbare, pe frici induse, pe capacitatea de a uită a populaţiei. Acest viitor imediat e drama pe care o trăieşte naţiunea română de trei decenii”, a afirmat Geoană.
”Există, apoi, un viitor îndepărtat, construit din amăgiri, iluzii, promisiuni şi credulitate. Acesta e un viitor imaginar şi intangibil, proiectat de clasa politică. Odată la patru sau cinci ani, de 34 de ani, politicienii livrează poporului acest viitor îndepărtat, ficţional, mieros şi neruşinat, care nu e decât un cerc de vorbe unde naţiunea se învârte în jurul promisiunilor goale.Viitorul îndepărtat îşi face apariţia doar la alegeri. În esenţă, el reprezintă o infracţiune. Populaţiei i se fură timpul, câte patru, cinci sau zece ani odată. Dacă umblăm în magazia unde a fost depusă prada, găsim toţi cei 34 de ani. Sunt acolo toate promisiunile din care politicienii şi-au confecţionat, absolut gratuit, cele trei decenii de stat la putere.Acest viitor mincinos generează boli cronice care pot doborî un popor: dezamăgire, depresie, apatie, oboseală civică, abandon. Naţiunea îşi pierde nu doar busola democratică, ci şi energia de a o căuta. Dispar conştiinţa luptei şi nevoia de a opune rezistenţă. Viitorul îndepărtat e un mormânt de vorbe în care clasa politică îşi îngroapă electoratul. Singurul viitor benefic pentru România e saltul. Pasul disruptiv, detenta, avântul, săritura, explozia, decolarea. Un salt istoric de anihilare a stagnării şi construcţie concretă, de dezvoltare economică, socială, culturală şi morală. Viitorul disruptiv e singură formulă de repornire naţională. El oferă o recuperare programatică a întârzierii prin reformă, planificare, meritocraţie, emulaţie, bani şi administrarea banilor, dezvoltare şi energie morală”, spune Mircea Geoană.
Clasa politică, subliniază secretarul general adjunct al NATO, ar trebui schimbată, în România.
”România are nevoie să-şi schimbe clişeele politice, să se lepede de moliciunea liderilor confecţionaţi din combinaţii şi mediocritate, să se smulgă din pasivitate şi obedienţă, să transforme aşteptarea zadarnică în acţiune inteligentă, coordonată, promptă şi valoroasă. Are nevoie să-şi redescopere instinctele de naţiune, de stat şi de putere europeană. Are nevoie de voinţă politică, de claritate, de viziune şi de putere intelectuală. Are nevoie de bani, de lideri capabili să-i aducă, de companii capabile să-i producă. (…)România se poate şi trebuie să se angajeze imediat într-o cursă a competenţei şi a nerăbdării, într-un sprint politic curajos care să organizeze priorităţile după criterii naţionale, nu după interese de partid. Dezvoltarea sustenabilă înseamnă maraton, înseamnă planificare, anduranţă şi consecvenţă, dar impulsul, startul, explozia de început sunt cele care impun direcţia şi ritmul. România nu mai are timp de irosit. Nu mai are nevoie de băltire, de combinaţii politice care îşi conservă privilegiile, de o stabilitate care înseamnă, de fapt, stagnare, de lideri slabi, cu şcoala în pioneze, incapabili să înţeleagă, să vină cu soluţii, să organizeze gândirea strategică, să producă idei”, a mai afirmat Mircea Geoană.
VIDEO
The post Geoană: ”Viitorul pe care îl văd eu” appeared first on Cotidianul RO.
