Bogdan Baratky, concluzie după Rapid – Oțelul 0-0: “Mai e mult până departe…”

Când la flash-interviul de după meciul cu Slobozia a lăsat senzaţia că l-ar mulţumi un egal cu Oţelul, Marius Şumudică a spus ce gândea cu adevărat. Asta e prima şi poate cea mai importantă concluzie a meciului de sâmbătă. Maniera în care Rapidul a abordat partida, sarcinile tactice şi schimbările devoalează intenţiile antrenorului: ne-am fi bucurat să câstigăm, dar ne-am propus în primul rând să nu primim gol.

Observația lui Bogdan Baratky după Rapid – Oțelul 0-0: Dificil să câștigi când iți propui să nu pierzi

Ca opinie pur personală, Rapid rămâne fără victorie în Giuleşti şi după meciul cu Oţelul nu doar pentru că gălăţenii sunt realmente o nucă tare pe orice stadion al primei ligi, ci şi pentru că Rapid şi-a propus mai degrabă să nu piardă, decât să câştige. Iată de ce prima victorie acasă rămâne înca la nivel de deziderat, reuşind în schimb să bifăm o alta premieră: primul meci din acest sezon fără gol primit. E greu sa câştigi un meci când te temi de adversar, pregătești meciul să nu primești gol și ai doi jucători ofensivi din primul 11 complet ieșiți din formă.

Cu Hromada și Săpunaru scoși din calcule de probleme fizice, Șumudică păstrează modulul din meciul cu Slobozia (4-2-3-1) și începe cu 3 underi în primul 11: Siegrist – Manea, Ignat, Pașcanu, Borza – Kait, Christensen – Pop, Hasani, Petrila – Burmaz. Fără alte modificari în afara celor 2 indisponibili, pentru că, nu-i așa, echipa care câstigă nu se schimbă.

Gândindu-mă înainte de meci la pregatirea atletică a Oțelului și la carențele fizice ale Rapidului, mi-am imaginat o cu totul altă desfășurare a evenimentelor. “Filmul” meu avea un cu totul alt scenariu. Vedeam un debut de partidă avântat pentru noi, în căutarea golului, închipuindu-mi că după minutul 70 urma să se vadă superioritatea fizică a gălățenilor. Nimic din toate astea. Într-o repriză câștigată la capitolul posesie de Rapid (52%-48%), primele 10 minute au aparținut oaspeților. Mult mai prezenți în terenul advers, gălățenii au ținut mingea și au dominat începutul de meci, demonstrând maturitate și omogenitate.

Bogdan Baratky, concluzie după Rapid – Oțelul 0-0: “Mai e mult până departe…”

După minutul 10 Rapid a preluat inițiativa, dar problemele la construcție și posesie și-au spus cuvântul. Deși ocaziile reprizei ne-au aparținut, ele au venit mai ales după faze fixe. Mai intâi lovitura de cap a lui Pașcanu, rămas în careu după o lovitură de colț e scoasă excepțional de Popescu. De notat și centrarea bună a lui Manea. Apoi, vine șutul periculos al lui Rareș Pop după un corner și o respingere a defensivei oaspete.

Bifăm și o ocazie din acțiune atunci când, după o ieșire cu mingea la picior a lui Pașcanu, Borza dă o pasă minunată “în gaură” pentru Hasani, dar mijlocașul ofensiv e blocat de Popescu. Remarcabilă pasa lui Borza și pare că aceasta e principala sa calitate ofensivă.

Surpinzator pentru un fundaș lateral, nu centrarea, ci pasa “chirurgicală” în spatele apărărării e “arma” preferată – vezi și pasa de la Buzău pentru Petrila, care a dus la marcarea golului lui Papeau. Ultima ocazie a reprizei e a lui Burmaz, care reia peste din poziție bună, de data asta după un aut al lui Manea.

Două motive pentru care Rapid nu a reușit să obțină prima victorie a sezonului în Giulești și a luat doar un punct, scor 0-0, cu Oțelul

O repriză câștigată “la puncte” de Rapid, cu un Oțelul care a lăsat senzația unei trupe solide, dar fără realizări ofensive. De ce nu a reușit Rapidul mai mult? Din două motive.

În primul rând, Rapidul nu stăpânește jocul de posesie și atacul pozițional. De aceea ocaziile în fața unei echipe disciplinate și care acoperă foarte bine terenul au apărut după faze fixe, sau la o pasă excepțională în adâncime cu adversarul surprins neorganizat.

În al doilea rând, pentru că Șumudică a tras frâna de mână, punând siguranța defensivă pe primul plan. În absența lui Hromada, atât Kait, cât și Christensen, mijlocașii centrali de astăzi, au avut sarcini cu preponderență defensive. Poziționat departe de poarta adversă, norvegianul a lipsit din zona careului advers, el fiind soluția de pasă a fundașilor centrali pe inițierea construcției, nu servantul oamenilor de atac. Sarcinile lui Christensen, coroborate cu forma slabă a lui Hasani si “discreția” lui Burmaz su condus la problemele din jocul de atac al Rapidului. Practic, cu mijlocul gripat, Rapidul a abuzat de diagonale pentru extreme care, fără soluții de continuare a fazei, sfârșeau prin a fi blocate de defensiva gălățeană.

Apropo de Burmaz, n-aș considera chiar fantasmagorică teoria vehiculată prin tribună care spune că în vară o mână criminală l-a înlocuit pe Bora cu un frate geamăn practicant de sporturi de contact, nu de fotbal.

Cuvântul de ordine la Rapid – Oțelul 0-0: precauție

La pauză Șumudică nu schimbă nimic (nici sistem, nici oameni), încă un semn că egalul nu ne deranjează, iar construcția e sacrificată cu bună stiință pentru siguranța defensivă. Repriza e controlată de oaspeți, care câstigă posesia (58%-42%), reușesc 3-4 șuturi periculoase și ratează ocazia celei de-a doua jumătăți în minutul 62, când Juric reia din 6 metri de lângă Manea, dar pe direcția lui Siegrist care impiedică golul.

Probabil formula de aseară i se datorează și lui Neluțu Sabău, care a dominat clar mijlocul Rapidului cu două săptămâni în urmă, profitand de formula cu un singur mijlocaș central, într-o linie de mijloc neomogenă. Nesigur pe exprimarea propriei echipe, Sumudică decide să ranforseze zona cu doi mijlocași centrali, pentru care cuvântul de ordine a fost siguranța defensivă, nu construcția.

Schimbările intăresc și ele ideea prudenței. Toate 5 sunt post pe post; nu ne propunem să surprindem, sau să schimbăm registrul, ci doar să aducem prospețime, însa strict pe coordonatele planului inițial. Jambor și Emmers la Burmaz si Hasani (poate Gojkovic ar fi fost de preferat belgianului ca mijlocaș ofensiv), Micovschi la Petrila, Onea la Pop și Grameni la Christensen. Nici schimbările nu aduc plusul dorit in joc; Emmers e evident mai activ decât Hasani, însă la fel de ineficient, Micovschi continuă pasa cenușie de la începutul sezonului, iar Jambor ratează singura ocazie importantă a Rapidului din repriza secundă în prelungiri.

Asta e povestea egalului care a mulțumit ambele echipe și a respectat realitatea confruntării din iarbă. Declicul Rapidului nu se produce încă, dar asta și pentru că Șumudică simte presiunea clasamentului și, după corecția administrată de U Cluj, nu iși asumă nici un fel de riscuri și joacă la siguranță. Îi așteptăm în continuare pe N’Jie și Boumpendza, dar ieri motorul a fost gripat în special pe relația Christensen, Kait, Hasani, fie ieșiți din formă (ultmul), fie preocupați in special de defensivă (primii doi).

Ignat și Pașcanu, veștile bune ale serii după Rapid – Oțelul 0-0

Există și semne bune, pe care nu le-aș trece cu vederea, deși țin mai degrabă de prestații individuale (plusul colectiv fiind reprezentat de cifra 0 în dreptul golurilor încasate).

Ignat nu a pierdut aseară nici un duel, atât în aer, cât și la sol, fiind remarcatul meu. Colegul său de compartiment, Pașcanu, arată personalitate, încercând și reușind de câteva ori ieșiri din apărare cu mingea la picior și mereu periculos în careul advers la faze fixe. Important, mai ales in condițiile în care Dorinel a știut să blocheze ieșirile din apărare ale Rapidului, blocând atât fundașii laterali, cât și mijlocașii centrali, forțându-ne să alegem pasa lungă. Siegrist e fără discuție un titular de drept, iar Kait pare sa fi ridicat (în fine!) nivelul după luni bune.

Urmează Botoșani, dar ușor nu va fi. Moldovenii au preluat calmul și echilibrul lui Ciobotariu și au moral bun după revenirea cu Dinamo. Iar noi suntem înca în căutarea identității de joc.

Please follow and like us: