Firmele din România pot introduce, în anumite condiții, clauza de neconcurență în contractele de muncă pentru a-și împiedica foștii angajați să lucreze pentru companii concurente. Avocații de la firma Pavel, Mărgărit și Asociații oferă explicații detaliate privind această clauză, inclusiv noțiunea, caracteristicile și situațiile în care se aplică sau nu se aplică.
Ce reprezintă clauza de neconcurență?
Clauza de neconcurență, așa cum este reglementată în Codul muncii din România, reprezintă o modalitate de apărare a angajatorului. Eficacitatea acesteia se produce în caz de încetare a contractului de muncă, constrângând salariatul ca, în ipoteza desfacerii contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate concurentă cu cea prestată la angajatorul său. În schimb, angajatorul este obligat să plătească o indemnizație de neconcurență lunară.
Astfel, clauza de neconcurență implică drepturi și obligații pentru ambele părți. Salariatul este obligat să nu desfășoare activități concurente, iar angajatorul trebuie să plătească indemnizația stabilită pe toată perioada de neconcurență.
Caracteristicile clauzei de neconcurență
Este important de reținut diferența dintre clauza de neconcurență și clauza de confidențialitate. Clauza de neconcurență își produce efectele în caz de încetare a contractului de muncă, devenind valabile obligațiile salariatului de a nu realiza activități concurente și obligația angajatorului de a plăti indemnizația. În schimb, clauza de confidențialitate își produce efectele pe parcursul executării contractului de muncă, chiar și în ipoteza suspendării acestuia.
Codul muncii prevede că clauza de neconcurență își produce efectele doar dacă în contractul de muncă sunt prevăzute expres activitățile interzise salariatului în caz de desfacere a contractului, cuantumul indemnizației lunare, perioada de aplicare, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității și aria geografică unde salariatul poate fi în competiție cu angajatorul.
Indemnizația de neconcurență
Conform Codului muncii, indemnizația de neconcurență trebuie să fie de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale angajatului din ultimele șase luni anterioare datei în care contractul a încetat. Dacă durata contractului a fost mai mică de șase luni, indemnizația se calculează din media veniturilor salariale brute pe durata contractului. Clauza de neconcurență poate produce efecte pentru o perioadă de maximum doi ani de la data încetării contractului de muncă.
Există și situații în care clauza de neconcurență nu se aplică, cum ar fi încetarea contractului de muncă în unele cazuri prevăzute de lege sau concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Litigii și clauza de neconcurență
„La nivel practic, cazul în care clauza de neconcurență nu este respectată reprezintă unul din principalele motive de apariție a litigiilor de muncă, fapt pentru care este necesară asistența unui avocat specializat în dreptul muncii”, a declarat avocatul coordonator dr. Radu Pavel de la societatea de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.
În concluzie, clauza de neconcurență reprezintă un instrument legal prin care angajatorii își protejează afacerea de concurența neloială din partea foștilor angajați. Este esențial ca atât angajatorii, cât și angajații să înțeleagă bine drepturile și obligațiile pe care le implică această clauză pentru a evita potențiale conflicte juridice.
