Teritoriul României a suferit numeroase amputări teritoriale de-a lungul istoriei, culminând cu pierderile majore din vara anului 1940. Aceste evenimente au dus la pierderea a peste o treime din teritoriul național și au influențat profund destinul țării.
Pierderile teritoriale din secolul al XVIII-lea
Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, marile puteri ale vremii au avut un impact devastator asupra teritoriilor locuite de români. Primul rapt teritorial a avut loc în 1775, când Imperiul Habsburgic a anexat nordul Moldovei, cunoscut ulterior ca Bucovina de Nord, în urma războaielor ruso-austro-turce și a păcii de la Kuciuk-Kainargi. Bucovina a fost colonizată intens, schimbându-și astfel demografia și cultura.
Totul s-a petrecut după al cincilea război ruso-turc (1768-1774), încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi. Pe scurt, după împărțirea Poloniei, otomanii au declarat război Imperiului Țarist, fiind nemulțumiți de raidurile cazacilor în statele vasale. Turcii au fost înfrânți de ruși, iar pacea a fost încheiată la Kuciuk-Kainargi. Rușii obțineau dreptul de a interveni în Principatele Române, independența Hanatului Crimeei, plus deschidere la mare.
Austriecii nu erau mulțumiți de această situație și, inițial, s-a pus problema cedării Olteniei habsburgilor. Însă Iosif al II-lea nu era încântat de Oltenia, considerând-o săracă și fără prea mari perspective. Pusese ochii pe nordul Moldovei, care a fost evaluat în secret de colonelul austriac Carol Enzenberg la circa 21 de milioane de florini. Prin mituirea unor funcționari otomani, austriecii au obținut la 7 mai 1775 Moldova de Nord.
Basarabia și procesul de rusificare
La începutul secolului al XIX-lea, după războiul ruso-turc din 1806-1812, Rusia a anexat Basarabia, transformând-o într-o gubernie rusească. În perioada de după moartea țarului Alexandru I, rusificarea Basarabiei a fost intensificată sub conducerea lui Nicolae I, limba română fiind interzisă în actele publice, iar provincia fiind condusă doar de funcționari ruși. Acest proces de rusificare a durat peste un secol.
În anul 1806, sultanul Selim al II-lea, sfătuit de ambasadorul Franței, dornic să vlăguiască Rusia în eventualitatea unui conflict cu Napoleon, l-a mazilit pe Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești, dar și pe Alexandru Moruzi, în Moldova, bănuiți de apropiere față de Rusia. Țarul Alexandru I a declarat război turcilor. Deși otomanii au încercat să evite războiul anulând mazilirea, generalul Michelson a invadat și ocupat Principatele Române. În 1811, rușii au câștigat decisiv la Slobozia sub conducerea generalului Kutuzov.
La negocierile de la București, rușii au cerut Principatele, dar otomanii au refuzat și au fost de acord să le ofere jumătate din Moldova, și anume Basarabia. Presați de Napoleon, rușii au acceptat. Basarabia a fost transformată în gubernie rusească, iar după moartea lui Alexandru I, rusificarea s-a intensificat sub Nicolae I, care a interzis limba română în actele publice.
Destrămarea României Mari, ultima mare umilință
După Primul Război Mondial, România a reușit să recupereze Basarabia, Bucovina de Nord și să obțină Transilvania, constituind România Mare. Dar acest construct național nu a rezistat decât două decenii. În 1940, România a fost ruptă în bucăți și umilită, în contextul influenței crescânde a Germaniei naziste și a URSS.
Pe 26 iunie 1940, România a primit un ultimatum de la URSS, cerând cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Guvernul român, temându-se de o intervenție militară sovietică, a cedat fără luptă, pierzând astfel 50.762 km² și 3,9 milioane de locuitori.
La scurt timp după pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord, la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Hitler a cedat Ungariei Transilvania de nord-vest, o regiune de 69.000 km² cu 3,9 milioane de locuitori, dintre care 2,2 milioane români. Tot în aceeași perioadă, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei. Aceste pierderi teritoriale au fost o umilință națională și au dus la o criză politică și socială profundă în România.
Pierderile teritoriale din vara lui 1940 au fost un moment de cotitură în istoria României, influențând evoluția politică și socială a țării pentru decenii. Recuperarea Transilvaniei de nord-vest după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost o victorie parțială, dar cicatricile acelor pierderi teritoriale rămân și astăzi în memoria națională, conform Adevărul.ro.
