Cinismul statului român: cetățenii n-ar trebui să poată să ceară compensarea unui medicament foarte scump. „Nu intră sub incidenţa noţiunii dreptului la viaţă”

Un român diagnosticat cu o formă gravă și agresivă de cancer gastric a fost nevoit să dea în judecată patru instituții ale statului român pentru a avea acces gratuit la un tratament scump, prescris de medic, care i-ar putea salva viața. Marin A. este unul dintre sutele de români aflați în această situație ingrată. 

În motivările sentințelor care dau dreptate pacienților, judecătorii au ajuns să ceară statului român „să iasă din pasivitate” și să garanteze dreptul la viață al cetățenilor săi, inclusiv asigurarea medicamentelor şi decontarea acestora de către sistemul public de asigurări sociale, fără să mai invoce lipsa de fonduri.

Marian A. a dat în judecată Guvernul României, Ministerul Sănătății (MS), Casa Națională de Sănătate (CNAS) și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), cerând instanței să oblige cele patru instituții să introducă pe lista medicamentelor care beneficiază de regim de compensare 100% un anumit tratament prescris de medic pentru boala gravă de care suferă. 

În chemarea în judecată, cetățeanul român, originar din Prahova, a arătat că medicamentul în discuție are un preţ ridicat – 8.578,43 lei/flacon – fapt care îl pune în imposibilitatea de a-l achiziţiona din resurse proprii și de a urma tratamentul prescris de medic. 

Litigiul s-a judecat la Curtea de Apel Ploiești, instanță care a decis, pe 31 mai 2024, în favoarea bolnavului. Judecătorii ploieșteni au obligat cele patru instituții să asigure pentru reclamant medicamentul solicitat de acesta pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, decizia fiind executorie.

Instituțiile statului, în război cu bolnavul care cere să trăiască

Guvernul României a considerat că și-a făcut datoria, susținând în instanță că medicamentul în discuție a fost introdus în aprilie 2024 pe lista compensatelor, motiv pentru care chemarea în judecată n-ar fi avut obiect. Apărarea statului a fost superficială și demontată de judecători, medicamentul fiind într-adevăr gratuit, dar doar pentru anumite tipuri de cancer, nu și pentru afecțiunea specifică de care suferă prahoveanul. 

Pe de altă parte, Agenția Națională a Medicamentului a arătat că medicamentul solicitat cu titlu gratuit de bolnavul din Prahova „nu are prevăzută indicaţia terapeutică «cancer gastric» în protocolul cuprins în Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar extinderea indicaţiei nu a fost solicitată de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, astfel încât medicamentul nu poate fi compensat pentru indicaţia cancer gastric”. 

În plus, ANMDMR s-a spălat pe mâini, susținând că agenția nu are în atribuții gestionarea fondului național de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), ca atare nu i se poate cere să asigure gratuitate pentru un anumit medicament. 

La fel de detașat s-a arătat și Ministerul Sănătății, care susține teoria că medicamentul în discuție nu are indicație pentru cancerul gastric, iar administrarea lui în această situație se face „off-label”, adică se utilizează pentru o indicaţie neaprobată, neasumată de producător şi care nu apare în prospect pentru o grupă de vârstă, doză sau cale de administrare, „practic pe răspunderea medicului curant”, se arată în actele dosarului.

Ministerul Sănătății. Foto: Agerpres

Instanța a demontat scuzele celor trei instituții, reclamând că era chiar datoria lor să fie la curent cu studiile care au arătat că medicamentul are rezultate bune în tratarea și altor tipuri de cancer, iar pe baza noilor cercetări în materie „se poate proceda la reevaluare” și introducerea dispozitivului medical pe lista de compensate.

„Refuzul la un anumit moment, dat de incertitudinea eficacităţii medicamentului, nu poate fi considerat de nerevizuit, în condiţiile în care, din datele statistice ulterioare, din analiza dinamicii bolii şi a duratei de supravieţuire a bolnavilor care au urmat tratament cu respectiva combinaţie de medicamente, se relevă alte aspecte”, se arată în motivarea judecătorilor de la Curtea de Apel Ploiești care au dat câștig de cauză bolnavului.  

Dacă Guvernul, Agenția Națională a Medicamentului doar s-au spălat pe mâini și au dovedit că nu au studiat în detaliu situația particulară a bolnavului din Prahova, Ministerul Sănătății a fost mult mai arogant, explicând cinic refuzul decontării banilor pentru tratament.

Agenția Națională a Medicamentului

Dreptul la viață „nu este unul absolut”

Statul român, prin Ministerul Sănătății, susține că un medic poate prescrie un medicament „în virtutea convingerilor sale profesionale”, dar nu are posibilitatea prescrierii medicamentului pe reţetă cu regim special în vederea decontării dacă acesta nu se află pe lista compensatelor. Prin deducție logică, autoritățile române consideră că nu i-au îngrădit unui cetățean dreptul la viață atâta timp cât un doctor îi poate prescrie un anumit medicament chiar dacă acesta costă cât două salarii medii pe economie.

„Pacientul are astfel posibilitatea de a achiziţiona medicamentul din fonduri proprii, nefiindu-i îngrădit acest drept, ci doar dreptul de a beneficia în mod gratuit de acest medicament prescris pe riscul şi pe răspunderea medicului curant. Drept urmare, modalitatea în care statul român a înţeles să legifereze condiţiile în care medicamentele de uz uman se decontează/compensează nu intră sub incidenţa noţiunii dreptului la viaţă şi cetăţenii nu pot beneficia de protecţia acordată acestuia, întrucât acest drept nu este unul absolut”, se arată în întâmpinarea depusă în instanță de apărătorii instituțiilor statului.

Departe de a da o mână de ajutor unui cetățean al său aflat într-o situație de risc de viață, statul român a invocat că un pacient nu are dreptul să ceară autorităților introducerea unui medicament pe lista celor compensate, referindu-se la o directivă a Consiliului Comunităților Europene din 1988.

„Nu se poate recunoaște pacienților un drept de a solicita autorității/autorităților publice de resort includerea unui sau a unor medicamente indicate de aceștia pe lista celor compensate, dar nici emiterea unei decizii (de includere/neincludere) pe listă, acest din urmă drept fiind recunoscut de directivă în mod expres doar deținătorului autorizației de punere pe piață a medicamentului, doar acesta având dreptul de a sesiza autoritatea cu o atare cerere, pacienții neintrând în sfera de aplicare a Directivei 89/105/CEE”, potrivit actelor din dosar.

Instanța a desființat argumentele statului

Argumentele celor patru instituții chemate în judecată au fost spulberate de instanță, care cere statului român să iasă din pasivitate, în vederea garantării dreptului la viaţă al cetăţenilor săi. 

„Statul are obligaţia de a ieşi din pasivitate şi a lua toate măsurile necesare, inclusiv asigurarea medicamentelor şi decontarea acestora de către sistemul public de asigurări sociale, fără a putea invoca lipsa de fonduri”, se arată în motivarea instanței, care a dat dreptate pacientului bolnav de cancer și care cere decontarea tratamentului prescris de medic, dar neaflat pe lista compensatelor.

De asemenea, arată Curtea de Apel Ploiești, prin acest proces, pacientul urmăreşte prevenirea „unei pagube iminente şi ireversibile, prin faptul că îi sunt îngrădite drepturile fundamentale la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la viaţă, care pot fi afectate ireversibil”, având în vedere boala gravă de care suferă.

Obligaţia statelor de a proteja dreptul la viaţă nu se limitează la abţinerea de la luarea unei vieţi în mod intenţionat şi ilegal, ci implică totodată obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja vieţile celor aflaţi sub jurisdicţia lor.

Instanța a arătat că acțiunea în instanță în cazul unui bolnav aflat într-o astfel de situație ar fi singura cale care i-a mai rămas pentru protejarea dreptului la viață având în vedere că tratamentul de care are nevoie urgentă este extrem de costisitor și depășește posibilitățile materiale ale acestuia. În plus, judecătorii au arătat că obligaţia statelor de a proteja dreptul la viaţă nu se limitează la abţinerea de la luarea unei vieţi în mod intenţionat şi ilegal, ci implică totodată obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja vieţile celor aflaţi sub jurisdicţia lor.

Dat fiind aceste argumente, Curtea de Apel Ploiești a obligat statul, prin cele patru instituții invocate, să asigure bolnavului din Prahova medicamentul TRASTUZUMAB DERUXTECAN (care are denumirea comercială ENHERTU) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%. Decizia este una executorie, potrivit portalului instanțelor de judecată.

În concluzie, în România sunt patru instituții de care depinde introducerea unui medicament pe lista celor care beneficiază de regim de compensare 100%: 

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, care evaluează extinderea tehnologiei medicale aprobate pentru medicamentul în discuţie pentru indicaţia terapeutică solicitată;
 Ministerul Sănătăţii elaborează modificarea listei medicamentelor compensate; 
Guvernul României aprobă lista medicamentelor compensate;
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate finanţează programul naţional de oncologie din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Instanța din Prahova a statuat, practic, că niciuna dintre aceste instituții nu poate fi exclusă din lanț. Niciuna dintre cele patru instituții nu se poate scuza că nu are în obiectul de activitate introducerea unui medicament pe lista compensatelor.Acestea trebuie să fie la curent cu studiile medicale și eficacitatea unui anume tratament tocmai pentru o reevaluare a listei medicamentelor compensate vitale pentru pacienții cu afecțiuni grave.

Sute de români diagnosticați cu diverse forme de cancer reușesc să-și asigure banii pentru tratamentele scumpe doar după ce înving statul în instanță. Statistica arată că, în fiecare an, în România se înregistrează peste 20.000 de decese evitabile din patologia oncologică, cu peste 45% mai multe faţă de media europeană.

Foto ilustrativ: 123rf

Please follow and like us: