Povestea copiilor din Lipniţa trataţi de râie cu antiparazitar pentru oi. Mama care i-a spălat: „A fost un şampon original pentru noi, am leşinat toţi în casă” 

Şapte copii au ajuns, luna trecută, la spitalul din Constanţa, cu frisoane, delir şi halucinaţii, după ce au fost spălaţi cu o soluţie de uz veterinar. Protecţia Copilului face acum o anchetă socială, iar poliţia a deschis un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă. După ce s-au vindecat, copiii s-au întors acasă, în aceeaşi sărăcie incurabilă în care au trăit dintotdeauna. Reporterii ziarului Libertatea au mers la Lipniţa, pentru a vă spune povestea.  

Pe Asia o doare în gât. Nu mai poate nici să înghită de durere şi, pentru că peste noapte a făcut şi febră, mama ei s-a speriat şi a dus-o la medic. La dispensarul din comună nu e nimeni joia, aşa că mama, Ghiulgian Amet, şi-a luat în braţe fetiţa bolnavă şi a urcat cu ea în microbuzul care, după un drum de două ore, a lăsat-o în Constanţa. Acolo a mers la spital, unde un medic a consultat-o pe Asia şi i-a zis mamei că nu-i pojar, cum bănuia ea, ci o pneumonie acută, ce trebuie tratată cu antibiotic.

După alte două ore pe microbuz, Ghiulgian a adus-o pe Asia acasă, în casa din chirpici cocoţată pe deal. Din bătătura ei, o palmă de pământ neîngrădită, se văd curţile oamenilor din Lipniţa. Iar acolo unde ar trebui să fie poarta, e un tomberon pentru gunoi, pe care scrie, cu litere mari, „refuzuri”. 

Lângă „refuzuri”, e „bucătăria de vară” unde copiii rămaşi acasă au mâncat, la prânz, câte-o farfurie de ciorbă. Chicineta e compusă, ca într-un puzzle 3D, din patru pari între care sunt prinse două placaje şi-un cearceaf. Anexa aceasta şi antena satelit prinsă de-un lemn, lângă geam, sunt singurele acareturi din gospodărie.

Ghiulgian s-a aşezat pe treptele de piatră de la intrarea în casă şi se uită lung la hârtiile cu care a plecat din spital, încercând să priceapă ce-a vrut să spună medicul.

Primarul din Lipnița stă de vorbă cu Eldis, fiul cel mare al lui Ghiulgian. Băiatul de 18 ani muncește cu ziua și are o soție de 17 ani

Şase copii, trei nepoţi şi nicio zi de şcoală

Ghiulgian Amet face parte din comunitatea de romi-turci (horahai) care trăiesc în Dobrogea. La 38 de ani, ea are şase copii, trei nepoţi şi nicio zi de şcoală. Asia are o soră mai mare, pe care o cheamă Atena, dar singura legătură a lui Ghiulgian cu ştiinţa ce studiază continentele şi capitalele e tenul ei smead şi privirea albastră şi pătrunzătoare, care o fac să semene cu fata afgană de pe coperta revistei „National Geographic”.

„Dar eu nu am 38 de ani”, ne corectează femeia, când o întrebăm de vârstă. „Sunt născută în 1986, luna trecută a fost ziua mea. Deci, am 39 de ani, merg pe 40”, încheie ea calculul, convinsă de rezultat.

Spune că n-a mers la şcoală, „pentru că nu s-a putut”. Mai întâi, povesteşte ea, a rămas orfană de mamă, iar tatăl s-a recăsătorit, apoi el a murit, şi ea a fost crescută de mama vitregă. La 15 ani s-a măritat, iar un an mai târziu, a rămas însărcinată. 

Primul tratament: „O alifie, un săpunel şi un siropel”

Acum, soţul lui Ghiulgian, care e de-o seamă cu ea, „e plecat la muncă, în Spania”, spune femeia, iar ea locuieşte cu cinci dintre copii şi o noră, în trei camere înghesuite în casa din chirpici.  

Luna trecută, când tuturor a început să le apară pe piele nişte bubiţe roşii care le provocau mâncărimi groaznice, Ghiulgian s-a activat şi a mers la dispensarul din comună. „Doamna doctor s-a uitat, mi-a zis că e râie şi ne-a dat o alifie, un săpunel şi un siropel”, îşi aminteşte ea. „Siropelul”, explică una dintre fetele lui Ghiulgian, era o soluţie răcoritoare cu care-şi dădeau pe piele, ca să le mai treacă mâncărimea.

Râia (scabia) apare în urma infecţiei cu un parazit şi e deosebit de contagioasă. Boala se transmite atât direct, prin contact fizic, cât și indirect, prin purtatul aceloraşi haine sau folosirea aceloraşi obiecte de igienă.

„Bucătăria de vară” a lui Ghiulgian, tomberonul cu „refuzuri” și un geamantan prăfuit

Al doilea tratament: o sticluţă de la farmacia veterinară

„Eu cred că am luat-o cu toţii de la nepotul cel mic, care are 3 ani. La el au apărut bubele prima oară, iar el o fi luat-o de la vreun câine”, spune Ghiulgian. 

Şi ea, şi ceilalți din casă au urmat tratamentul primit de la dispensar. Specialiştii spun că râia se vindecă în două săptămâni. După şapte zile, văzând că situaţia e la fel, Ghiulgian a intrat în panică. „Ne scărpinam în continuare de ne dădea sângele”, confirmă una dintre fiicele ei.

Aşa că femeia s-a reactivat şi, amintindu-şi că a auzit cândva de Tomoxan, o soluţie care omoară orice parazit, s-a urcat în microbuz şi a mers până în Băneasa, o comună învecinată unde există o farmacie veterinară. „Am cerut Tomoxan şi mi-a dat o sticluţă mică, ce costa 53 de lei”, spune Ghiulgian. „Dar nu m-a întrebat «pentru ce îl iei?». Iar eu nu ştiam pentru ce e… De ce nu-mi spui, dacă mă vezi că nu am şcoală?”, întreabă acum femeia, supărată.

Casa din chirpici are trei camere. Într-o încăpere, cu intrare separată, locuiesc Eldis și soția lui, iar în două camere – Ghiulgian și ceilalți cinci copii ai ei

Cazurile unor copii ucişi din cauza Tomoxanului 

„Tomoxan”, care se comercializează sub alte denumiri (Diazinol, Scabatox, Cyper vet), e o soluţie concentrată cu efect antiparazitar, deosebit de toxică pentru om. Medicii avertizează că se absoarbe extrem de rapid prin piele şi apoi afectează funcţionarea tuturor organelor.

Folosirea Tomoxanului a produs adevărate tragedii în comunităţile rome. Acum trei ani, în mai 2021, o mamă din comuna Ungra (Braşov) şi-a spălat pe cap copiii cu soluţie pentru oi, ca să-i scape de păduchi. Trei fetiţe, de 10, 9 şi 7 ani, au murit din cauza intoxicaţiei. Trimisă în judecată pentru ucidere din culpă, mama lor a fost condamnată la 1 an și 6 luni cu suspendare. 

În decembrie 2023, alţi doi copii, din Ţăndărei (o fetiţă de 5 ani şi un băieţel de 1 an și 11 luni), au murit, după ce bunica lor i-a spălat pe cap cu Tomoxan.

Iar în mai 2024, o fetiţă de 10 ani din satul Sadova Nouă (Caraș-Severin) a ajuns la spital în comă, după ce mama ei a stropit hainele şi prin casă cu Tomoxan, ca să scape de purici. 

Numai în primele cinci luni ale acestui an s-au înregistrat 60 de cazuri de copii spălaţi cu insecticide care au avut nevoie de îngrijiri medicale, relatează News.ro. 

Potrivit prospectului publicat de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar, Diazinol (Tomoxan) „se eliberează numai pe bază de reţetă veterinară”. În realitate însă, există şi farmacii sau site-uri care comercializează la liber substanţa toxică.

Coada copiilor din Lipniţa la ligheanul cu Tomoxan

Era o zi de duminică, pe 12 mai, când Ghiulgian a pus un lighean într-o cameră a casei, l-a umplut cu apă încălzită, „vreo 30 de litri”, spune ea, apoi a turnat înăuntru toată sticluţa de Tomoxan. 

Copiii stăteau cuminţi la rând, ca într-un ritual al botezului, ca să intre în scăldătoare şi să scape de râie. Fata cea mare a lui Ghiulgian, care locuieşte în vecinătate, a venit şi ea cu cei doi băieţi, de 3 şi 4 ani, ca să-i vindece. 

Prima a intrat în lighean Atena. „M-am lăsat pe spate, ca să-mi ajungă apa până la gât”, spune fata de 14 ani. După o jumătate de oră, timp în care a mai apucat să-i vadă şi pe restul îmbăindu-se, fata şi-a pierdut conștiența. „Mama a sunat la 112”, spune Burgiu, sora Atenei, „dar pentru că Salvarea nu mai venea, fratele meu l-a chemat pe-un prieten de aici, care are maşină”. 

„Pentru noi, a fost şampon original, am leşinat toţi în casă”, spune Ghiulgian şi zâmbeşte amar. 

Prietenul fiului ei a venit cu maşina şi i-a dus pe toţi la spitalul din comuna Băneasa, însă medicii de aici au decis să-i transfere rapid la Constanţa. Pentru că era în stare foarte gravă, Atena a fost dusă cu elicopterul. 

Asia, fetiţa care săptămâna trecută avea pneumonie, a fost şi ea printre cei şapte copii intoxicaţi cu Tomoxan care, când au ajuns la Unitatea Primiri Urgențe, „prezentau tremor (frisoane – n.r.), delir, halucinații. Una dintre minore a fost adusă în comă, fiind internată în Terapie Intensivă. Ceilalți au fost internați în compartimentul Terapie Acută”, declara purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgență Constanța.

Și animalele care trăiesc pe lângă casele oamenilor sărmani par mai triste, molipsite de aceeași boală a sărăciei

Niciunul dintre copii nu merge la şcoală

„La spital am făcut injecţii”, spune Taric, băieţelul de 11 ani al lui Ghiulgian. „Avea perfuzie şi la picior, şi la mână”, adaugă surorile lui. Spun că au stat cu toţii într-un salon de la etajul VIII, uitându-se pe pereţi, pentru că, din cauza bolii contagioase, „n-aveam voie să ieşim nici pe hol. Eu am vrut să merg în curte, să mă joc, dar nu m-au lăsat”, se plânge Taric.

„Am stat o lună în spital”, crede copilul. Dar el povesteşte despre asta la nici o lună din ziua în care s-au intoxicat cu Tomoxan. „Atunci, înseamnă că la spital am stat 4-5 săptămâni”, calculează surorile lui Taric. În casa din chirpici de pe dealul din Lipniţa, timpul n-are nicio unitate de măsură certă. Iar sărăcia are mai multe simptome şi e precum o boală ereditară, greu vindecabilă.

Atena recunoaşte că a mers la şcoală „câteva zile, parcă şapte zile, în clasa I”. Sora ei, Burgiu, traduce din turcă ce spune, pentru că Atena nu ştie bine limba română. „N-am mai vrut la şcoală, pentru că îmi era frică. Nu de vreun om sau de vreun copil, îmi era frică pentru că eram mică”, explică ea. A venit cineva aici, acasă la ea, ca să o convingă să se întoarcă la şcoală? „Nimeni”, spune fata de 14 ani.

Burgiu, care are 17 ani, mărturiseşte că a mers la şcoală „trei săptămâni. Câteva litere ştiu”. Habar n-are ce o să facă mai departe, dar ştie că n-are de gând să se mărite prea curând, „ferească Dumnezeu de bărbat”, râde ea.

Cel mai rezistent pe băncile şcolii a fost Taric: „am mers până în clasa a III-a. Vreau să mă duc la şcoală, dar nu am caiete şi pixuri”, spune el, iar surorile lui încep să râdă. „Aiurea, şi-a pus ghiozdanul pe foc ca să nu mai meargă la şcoală”, îl dau ele de gol. Iar băiatul recunoaşte că nu-i place să înveţe şi că n-ar vrea decât să joace fotbal şi să ajungă precum Messi. Dar când află că şi Messi trebuie să ştie să socotească şi să scrie, ca să nu fie păcălit la bani când semnează contracte cu cluburile de fotbal, Taric cade pe gânduri.

Cuvântul „REFUZURI” ține loc de plăcuța de la intrare în gospodăria lui Ghiulgian

Pe cine se învoieşte mama să trimită la şcoală

„Eu îi dau la şcoală, dar dacă nu le place, ce să le fac?”, se scuză Ghiulgian. Să le explice copiilor că, dacă ar învăța măcar să scrie, ar putea spera la mai multe în viaţă decât la o altă casă din chirpici? „Eu o să plec acum la muncă afară şi o să fac casa!”, e convinsă femeia.

Apoi, după ce se mai gândeşte, anunţă că la toamnă o să-i trimită la şcoală pe Taric şi pe Asia, care are 8 ani şi n-a mers niciodată, însă Atena şi Burgiu „ce să mai caute la şcoală, că ele sunt deja mari!”, decide femeia.

În România, „două treimi dintre etnicii romi fie nu au absolvit nici o clasă, fie au terminat maxim studiile gimnaziale, o pondere de cinci ori mai ridicată decât cea a populației majoritare”, arată un studiu publicat recent de organizaţia Salvaţi Copiii. Una din principalele cauze pentru care romii părăsesc timpuriu școala este rata mare de sărăcie. 

Potrivit unui alt studiu, publicat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (cu date adunate în 2021, din 10 state membre ale UE), mai mult de jumătate (54%) dintre copiii de etnie romă (0-17 ani) trăiesc în condiţii de deprivare materială severă.

Codul Penal spune că părinţii care împiedică accesul copiilor la învățământul general obligatoriu pot face închisoare, de la 3 luni la un an sau pot fi amendaţi. Pe portalul instanţelor sunt înregistrate 6 dosare penale, în vreme ce în România există 250.000 de copii neşcolarizaţi. 

Ce spune primarul din comună

Dacă ar tipări şi ar pune pe foc toate proiectele, programele şi strategiile elaborate de guvernele României pentru incluziunea romilor, Ghiulgian şi-ar încălzi casa două ierni la rând. Ar fi singurul ajutor concret pe care l-ar primi copiii ei din partea autorităţilor centrale.   

Autoritățile locale spun că ajută familia cum pot: au tras apă până la pompa de lângă casă, ca să nu mai care bidoanele de la fântână.

Potrivit legii, acolo unde există comunităţi de romi, autorităţile locale pot angaja mediatori şcolari, care au rolul de „a sprijini participarea tuturor copiilor din comunitate la învăţământul general obligatoriu”.

O altă lege spune că, pe lângă mediatorul şcolar, în comunităţile de romi ar trebui să existe şi un mediator sanitar, care face „vizite și consiliere la domiciliu” şi „facilitează accesul romilor la servicii de sănătate, la măsuri și acțiuni de asistență socială și alte măsuri de protecție socială și servicii integrate adecvate nevoilor identificate”.

Din 3.000 de locuitori, cât are Lipniţa „vreo 300 sunt romi”, spune primarul comunei, Florin Dinu, care recunoaşte că aici nu există niciun fel de mediator.

Edilul crede că problema analfabetismului ar putea fi rezolvată prin modificarea adusă Legii privind venitul minim garantat, care spune că „persoanele apte de muncă beneficiare de ajutor social care nu au un nivel de educație școlară” se pot înscrie în programul educațional „A doua șansă”, iar refuzul „conduce la încetarea dreptului la ajutorul social”.

„Acum, ca să beneficiezi de ajutor social, trebuie să ai minimum patru clase”, spune primarul Dinu. „În Lipniţa mai avem 42 de familii care beneficiază de ajutor social, sunt bătrâni fără pensie. Iar eu sper ca aceia rămaşi fără ajutorul social să se înscrie la şcoală. Trebuie să se strângă 20, ca să facem cursurile. Şi cred că, dacă părinţii vin la şcoală şi mai pricep şi ei câte ceva, îşi vor trimite apoi şi copiii”.

Florin Dinu a fost reales în funcția de primar al comunei Lipnița la alegerile din 9 iunie

Două anchete şi un singur răspuns al mamei

Ghiulgian stă pe treptele din faţa casei şi se uită lung la Asia, care a ajuns de două ori la spital, în mai puţin de-o lună. Fetiţa stă în soare, iar mama o ceartă: „mergi în casă, că ai febră”. Apoi, femeia oftează şi spune că, după întâmplarea cu Tomoxanul, a primit tot felul de hârtii de la autorităţi.

DGASPC Constanţa o cheamă, pentru „a lămuri situaţia minorilor”. Luna trecută, cei de la primăria din comună au venit şi au făcut un fel de anchetă socială, iar la final, au notat într-un raport că familia e cunoscută în comunitate drept „o familie organizată”, că mama nu şi-a neglijat copiii şi că nu pot fi făcute propuneri, în acest caz.

Pe lângă ancheta de la Protecţia Copilului, mai există una, la poliţie. A doua zi după ce copiii s-au intoxicat şi-au ajuns la spital, IPJ Constanţa anunţa că „în cauză a fost întocmit un dosar de cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă”. Cercetările sunt efectuate sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.

„Pe 5 iulie”, spune Ghiulgian, „ar trebui să mă duc la Medgidia, să răspund la întrebări. Mă gândesc de unde să fac rost de bani de drum. Şi ce să le spun? Că nu ştiam pentru ce e sticluţa aia şi că n-am vrut să le fac rău copiilor?! Păi, eu îmi dau şi viaţa pentru copiii mei, cum să vreau să le fac rău?”.

Oficial, în judeţul Constanţa trăiesc 6.593 de persoane de etnie romă. Potrivit datelor furnizate, la solicitarea Libertatea, de Direcţia de Sănătate Publică Constanţa şi, respectiv, de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, în tot judeţul sunt doar 8 mediatori sanitari şi 13 mediatori şcolari. 

Please follow and like us: