Tisa, râul morții pentru 33 de ucraineni care au fugit de război și-au încercat să traverseze în România

Râul Tisa este graniță naturală între Ucraina și România, iar cel puțin 33 de persoane s-au înecat de la începutul războiului, în încercarea de a fugi de război şi mobilizare, scrie The Economist. Unul dintre cei care au reuşit să traverseze au povestit pentru sursa citată că a plătit unei călăuze suma de 5.000 de dolari pentru a-l ajuta să treacă graniţa.

Războiul din Ucraina, declanşat de Rusia, a transformat râul Tisa într-o frontieră a disperării. Mii de bărbați ucraineni, care pot fi încorporaţi şi au vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, își riscă viața şi încearcă să traverseze râul înot.

Cel puțin 33 de persoane s-au înecat de la începutul războiului, cel mai tânăr având doar 20 de ani, notează sursa citată. Numărul morților este probabil mult mai mare, potrivit serviciului de frontieră ucrainean, iar cadavrele sunt încă blocate sub apă și este puțin probabil să fie recuperate vreodată.

După descoperirea celui de-al zecelea cadavru, oficialii au început să posteze fotografii și clipuri în încercarea de a-i descuraja pe alții, însă teama tot mai mare de recrutare și promisiunea unei vieți mai bune în Europa fac ca bărbații să continue să încerce să treacă graniţa.

Conform The Economist, România a înregistrat 2.373 de treceri ilegale dinspre Ucraina numai în primele trei luni ale acestui an.

Inginer ucrainean de 24 de ani: „Era cât pe ce să ne înecăm”

Matviy, un inginer ucrainean în vârstă de 24 de ani, se numără printre cei norocoși. Au fost momente, spune el, când a crezut că nu va reuși să supraviețuiască. Apele friguroase ale râului Tisa s-au dovedit mult mai dificile decât se așteptase el și cei trei colegi cu care a plecat la drum.

Curenții rapizi l-au purtat pe cel mai puternic înotător dintre ei 200 de metri în aval, iar alţi doi au fost aruncați de două ori mai departe, ajungând pe partea cealaltă doar printr-un mic miracol. „Abia puteam respira când am ieșit la suprafață. Era cât pe ce să ne înecăm”, spune Matviy.

Ucrineanul susţine că a dat 5.000 de dolari unei călăuze pentru a-l ajuta să traverseze graniţa.

Povestindu-și propria experiență aproape mortală, Matviy spune că nu-și amintește să fi văzut vreun polițist de frontieră când se afla în râu. Era atât de întuneric și atât de înfricoșător, încât s-ar putea să nu-i fi observat dacă ar fi fost.

La acel moment, călăuzele abandonaseră de mult grupul, lăsându-i cu costume de neopren rupte și instrucțiuni neclare. Dar, pe cealaltă parte a râului, lucrurile s-au îmbunătăţit. Ucrainenii în costume de neopren și-au croit drum până la cel mai apropiat sat românesc, unde au fost găzduiți de localnici.

Matviy se află acum într-o altă țară europeană, unde vrea să continue cariera de inginer care, spune el, ar fi fost întreruptă în Ucraina. Înțelege că alți ucraineni l-ar putea critica, dar spune că a fost condus de un instinct de supraviețuire. El încă mai crede în țara sa, insistă el. Ucraina va continua să lupte pentru libertatea și independența sa. S-ar putea ridica din nou după război. Dar va fi fără el. „Țara nu mai există pentru mine. Nu există cale de întoarcere”, spune tânărul inginer ucrainean.

Călăuzele cer între 3.000 şi 12.000 de dolari de persoană

Infractorii locali care erau specializaţi pe trafic de ţigări au devenit călăuze pentru cei care vor să fugă de mobilizare şi război. Este o afacere riscantă, dar profitabilă, cu taxe cuprinse între 3.000 și 12.000 de dolari de persoană.

Unul dintre „ghizi” spune că munca sa a devenit mult mai grea. „Acum sunt o sută de soldați oriunde te-ai uita”, spune acesta. Un ordin a făcut ca zona să fie întărită cu unități ale gărzii naționale și cu o duzină de noi puncte de control. Există rotații rapide ale ofițerilor, continuă el, ceea ce înseamnă că este greu să dezvolți o relație de afaceri cu oricare dintre ei. Călăuza preferă acum rutele montane către România, care pot dura de la zece ore la câteva zile. „Nici măcar nu încercați pe râu. Se tot găsesc cadavre în râu”, punctează acesta.

Un alt contrabandist local, cunoscut sub numele de Vasyl, insistă că râul rămâne cea mai viabilă rută. Contactat telefonic, Vasyl spune că îl folosește pentru a se strecura, chiar și pentru a-și vizita familia cu ocazia recentei sărbători ortodoxe de Paște. Traseele sale durează câteva ore. „Trebuie doar să cunoști locurile. Pot să vă arăt unde puteți traversa fără să vă udați”, susţine acesta. Vasyl spune că a ajutat la transportul unui grup de 96 de ucraineni, după ce s-a întors din călătoria sa de Paște. Întregul grup a traversat într-o singură zi, dar de obicei, spune el, sunt 30-40 pe zi.

Serviciul de frontieră al Ucrainei nu a confirmat cifrele. Dar Lesia Fedorova, purtător de cuvânt, spune că noile sisteme de protecție a frontierei, senzorii și dronele opresc până la șapte din zece bărbaţi înainte ca aceştia să ajungă la râu.

„Băieții nu sunt obișnuiți cu legea. Ei cedează imediat când îi oprim. Este ușor să ne dăm seama ce fac”, declară Fedorova. Cei prinși sunt amendați și predați serviciilor de securitate. Mulți își încearcă norocul din nou și din nou. Unul dintre ei a fost oprit de patru ori.

Fedorova descrie o secțiune înșelătoare a râului, chiar în amonte de satul Teresva. Drumul până la apă necesită o scurtă drumeție, urmată de o coborâre periculoasă pe maluri alunecoase. Râul, rece ca gheața chiar și la sfârșitul lunii mai, pare liniștit, dar este adesea neașteptat de sălbatic, cu curenți puternici.

Traficanții preferă să se adăpostească noaptea pentru aceste traversări, așa că adesea îi lasă pe tineri fără să conștientizeze adevărata ferocitate a râului până când este prea târziu. Bărbații se rănesc singuri, au spasme musculare şi se prind în crengi, scrie The Economist.

„Corpul devine incontrolabil după cinci minute în apa rece, chiar și în costum de neopren”, spune Fedorova. „Adăugați curentul, anxietatea, întunericul, iar victima încetează să mai lupte pentru viața sa”, mai spune aceasta.

Please follow and like us: