Tinerii sunt atrași de nou si de risc. Partidele ecologiste au fost o noutate, însă par să aparțină trecutului acum. Studiile arată că tinerii sunt atrași de partidele de extremă-dreapta – Chega (Destul) din Portugalia sau Vox din Spania. Atracția este exercitată acum de partidele anti-imigrație și anti-sistem. La finalul acestei săptămâni se va vedea cât de departe poate merge această atracție.
”Nu este un fenomen care se manifestă doar în categoriile celor cu venituri mici sau cu fără educație superioară. O postare pe social media cu tineri germani din familii bogate cântând cântece împotriva imigranților arată că ceea ce până acum se petrecea în spatele ușilor închise, prin frățiile din universități, începe să iasă în public”, scrie Eurointelligence.
”Marine Le Pen și Giorgia Meloni au devenit modele pentru multe femei tinere care vor să intre în politică. Agendele acestor lidere includ componente culturale cu care tinerele de azi se identifică. Tinerii sunt arași de Jordan Bardella, liderul Adunării Naționale, de Tom Van Grieken, de la Vlaams Belang, în Belgia, sau de Andre Ventura, de la partidul portughez Chega”, mai scrie Eurointelligence.
Partidele tradiționale nu par să mai atragă. Întrebarea este dacă cei care acum au 18-24 de ani și se îndreaptă spre partide antisistem vor reveni la partidele tradiționale odată ce se vor așeza la casele lor. Nimic nu este sigur. Partidele antisistem de acum ar putea deveni noua normalitate, iar partidelor tradiționale le va fi foarte greu să se reinventeze într-un mediu în permanentă schimbare, în care prezența pe Tiktok este mai importantă decât orice conferință de presă.
Partidele populiste și anti-sistem au fost asociate în ultima vreme cu extrema dreaptă. Însă asta ar însemna să uităm de revolta Occupy Wall Street, de protestele populiștilor din Hong Kong, de Brexit, de Vestele Galbene din Franța, cazuri în care populiștii de stânga s-au unit cu cei de dreapta. Obiectivul a fost mai multa democrație și mai puțină cârdășie între marile afaceri și guvern. Nu este vorba nici măcar despre o mare mișcare împotriva elitelor, pentru că elitele sunt absolut necesare pentru a conduce guvernele lumii, iar președintele Joe Biden a demonstrat cel mai bine acest lucru: când liderul SUA are probleme cognitive, este în pericol de prăbușire nu doar America, ci întreaga lume. Iar ascensiunea populismului și toate spaimele produse în redacțiile marilor ziare ar putea înceta repede dacă elitele care guvernează și-ar folosi și jumătate din energie în slujba oamenilor simpli, dacă ar începe să-i asculte și să-i respecte.
Se pare că în Europa se răspândește un soi de revolta în silul Brexit pentru a ”prelua controlul” de la oligarhia de la Bruxelles. Suveraniștii sunt cotați cu șanse bune la alegerile din 6-9 iunie, când aproape 400 de milioane de europeni vor vota pentru a-și alege reprezentanții în Parlamentul European.
”Parlamentul European este o entitate ciudată. Spre deosebire de legislativele naționale, PE nu poate avea inițiativă legislativă. Toată legislația UE este produsul Comisiei Europene, care nu este aleasă. Spre deosebire de parlamentele naționale, PE nu este răspunzător în fața electoratului, pentru că eurodeputații din țări puternice, precum Germania sau Franța, pot stabili legi pentru țările mai mici”, scrie jurnalistul Mick Hume, pentru Spiked.
Eurodeputatul polonez Ryszard Legutko a susținut recent, pentru European Conservative, că ”Parlamentul Europeana nu ar trebui să existe. Este conceput pentru un viitor ipotetic, când ar urma să existe un popor european”.
”Totuși, aceste alegeri contează. Parlamentul a devenit mai influent în afacerile UE. În ultimii ani, Comisia condusa de Ursula von der Leyen a introdus politici care să ”europenizeze” – adică să centralizeze la Bruxelles – domenii cheie care afectează națiunile europene, de la Pactul Verde care îi afectează pe fermieri, până la Pactul pentru Migrație, care este unul împotriva existenței frontierelor”, scrie Mick Hume.
”Aceste alegeri au și rolul de a măsura temperatura politică în Europa. Ele ar putea marca încă un pas înainte pentru revolta populistă.
Ascensiunea partidului populist Chega (Destul) la alegerile din Portugalia a fost reconfortantă. Mesajul pe care milioane de europeni par să-l transmită elitelor UE este că s-au săturat să li se spună ce este bine pentru ei și ce nu.
Revolta populistă democratică a modificat puternic ordinea politică prin apariția unor partide suveraniste și conservatoare chiar în bastioane socialiste și social-democrate precum Portugalia și Olanda. În Germania, inima puterii UE, Alternativa pentru Germania este al doilea partid în sondajele naționale, iar lidera Adunării Naționale, Marine Le Pen, este favorita sondajelor pentru alegerile prezidențiale din Franța.
Convoaiele de tractoare care blocau șoselele mai peste tot în Europa la începutul acestui an, când fermierii furioși protestau împotriva dogmei Zero Net care le distruge comunitățile și viețile, au fost imaginea revoltei populiste din Europa. Când fermierii s-au ciocnit cu forțele de ordine în fața Parlamentului European, a fost vizibilă o pancartă pe care sintetiza sentimentele fermierilor și a milioane de oameni care îi susțineau: ”Nu aceasta este Europa pe care o vrem”.
În 1848, au avut loc în Europa mai multe revoluții democratice, oamenii s-au ridicat împotriva vechilor regimuri, monarhii, aristocrații și guverne nereprezentative. Momentul a rămas cunoscut drept Primăvara Națiunilor. Și acum putem avea o Primăvară a Națiunilor în Europa. Firește, asocierea voluntară de state care se numește UE nu este un imperiu de modă veche care distruge independența națională. Însă este un sistem în care puterea se concentrează tot mai mult în mâinile unor birocrați nealeși de la Bruxelles și ale altor jucători importanți; este un sistem în care răspunsul elitelor la orice întrebare este ”mai multă Europa” (iar asta înseamnă mai puțină voce pentru popoarele Europei). Milioane de oameni spun că este ”Destul”.
În timpul Primăverii Națiunilor, Karl Marx și Friedrich Engels au scris infamul lor Manifest Comunist, care începe astfel: ”O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani”.
Dacă ar fi să scriem acum un manifest revoluționar, el ar putea începe prin a reda spaimele elitelor liberale legate de noua Primăvară a Națiunilor: ”O stafie umblă prin Europa – stafia populismului. Toate puterile bătrânei UE s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii: papa schimbărilor climatice și președinta Comisiei, cancelarul Scholz și președintele Macron, islamo-stângiștii francezi și politia gândirii din Germania”.
Sistemul politic al UE și aliații săi din presă s-au unit pentru o campanie care să denigreze și să delegitimeze revolta democratică a timpurilor noastre. Ei vor să transforme populismul într-un cuvânt murdar, un „virus” împotriva căruia vor să vaccineze democrația. Ei încearcă să catalogheze orice protest sau mișcare politică din afara curentului lor tot mai îngust drept ”extremism de dreapta”, despre care spun că trebui interzis, cenzurat, șters sau chiar pus după gratii.
Ei încearcă să reducă importanța revoltei populare, spunând, spre exemplu, că fermierii care protestează sunt niște țărani netoți exploatați de extrema dreapta. Un așa-zis expert a si sugerat că fermierii ar trebui să agațe steagul LGBT pe tractoare, probabil pentru a-i ține departe pe nenorociții de extremiști de dreapta, așa cum se credea că usturoiul ține departe vampirii.
Elitele din UE profită de orice ocazie pentru a proclama ”sfârșitul populismului”, anunțând, de exemplu, că revenirea la guvernare în Polonia a eurocratului Donald Tusk înseamnă că adulții s-au întors acasă, iar copiii neascultători au fost trimiși la culcare.
Însă național-populismul nu vrea să cedeze, ripostând prin noi reveniri în multe țări europene. Contrar denigrărilor, Primăvara Națiunilor nu este o invenție a ”extremiștilor” politici. Furia popoarelor Europei împotriva sistemului s-a manifestat înaintea furiei populiștilor. Nu politicienii i-au organizat pe fermieri. Și nici pe cei care au protestat împotriva migrației în masă. Politicienii au încercat doar să țină pasul cu acești oameni nemulțumiți.
Suntem martorii manifestării unei falii adânci între două Europe. Există o Europă cu centrul în citadelele elitiste de la Bruxelles, Luxemburg și Frankfurt, unde comisarii UE, judecătorii și bancherii centrali decid ce este mai bine pentru restul. Și există o Europă reală, unde milioane de europeni trebuie să suporte consecințele asupra modului lor de viață. Această falie face ca populismul să nu cedeze. În revolta acestor oameni nu este nimic superficial. Ea se pregătea de multă vreme.
Democrația, așa cum a fost ea inventată de vechii atenieni, are două părți constitutive: demos și kratos. Odată ce democrația a reapărut în forma sa modernă în Europa, oligarhiile au făcut tot ce au putut pentru a ține poporul și puterea cât mai departe una de alta.
De la nașterea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a Comunității Economice Europene, în anii 1950, până la Uniunea Europeană, în 1993, elita UE a creat un sistem care separă puterea și controlul de orice expresie a voinței populare. Scopul UE nu este să „reprezinte” popoarele Europei, ci să constrângă suveranitatea și democrația. De aceea, puterea Bruxellesului a fost construită pe baza unui sistem de control de sus in jos, cu comisari care nu pot fi trași la răspundere, cu instanțe și funcționari care conduc un sistem despre care fostul președinte al Comisiei Jacques Delors, supranumit arhitectul UE, spunea că este un ”despotism benign”.
Astăzi, acest sistem încearcă să redefinească democrația astfel încât să le servească interesele. Se ajunge în situația în care încearcă să apere democrația în fața demosului însuși – acei oameni care se încăpățânează să voteze cu cine nu trebuie, cu populiștii. În fața Parlamentului European de la Bruxelles stau panouri mari pe care scrie ”Folosește-ți votul”, dar care ar trebui citit altfel: ”Folosește-ți responsabil votul, pentru că altfel…”.
Când termenului populism i se dau conotații negative, să ne uităm la definiția lui din dicționarul Cambridge: ”Populism – idei politice și activități care urmăresc să obțină sprijinul oamenilor de rând dându-le ceea ce vor”. Dându-le oamenilor ceea ce vor! Ideea asta ar putea îngrozi elitele UE. Însă, în condițiile actuale, noi ar trebui să considerăm că populismul este sinonim cu democrația.
Iar când despre protestele populiste se spune că sunt ”de extremă dreapta”, ar trebui să ripostăm și să întrebăm dacă ”extremă dreapta” înseamnă să-i susții de fermierii care luptă pentru a-și apăra modul de viață și a hrăni întreg continentul, dacă ”extremă dreapta” înseamnă să insiști pe faptul biologic că exista doar două sexe și că bărbații nu pot cere să fie considerați femei, dacă părinții care nu vor ca copiii lor să asistei la spectacole cu travestiți sunt de ”extremă dreaptă”.
Alegerile din iunie sunt o ocazie pentru a trezi oligarhia de la Bruxelles. Într-un moment în care elitele progresiste au acaparat instituțiile din societățile occidentale, democrația ne dă speranța că-i putem opri. Desigur, nimic nu este sigur la aceste alegeri. Lipsa entuziasmului față de Parlamentul European face ca prezența la urne să fie mică. Însă rezultate precum cel de la referendumul din Irlanda, unde oamenii s-au opus modificării definiției familiei în Constituție, ar trebui să ne dea speranță.”
The post Un manifest populist pentru Europa națiunilor appeared first on Cotidianul RO.
