Povestea de dragoste dintre Viorica și Ioniță de la Clejani. Cum s-au cunoscut, de fapt, cei doi. „Am cunoscut-o când avea 14 ani”

Povestea de dragoste dintre Viorica și Ioniță de la Clejani. Cum s-au cunoscut, de fapt, cei doi. „Am cunoscut-o când avea 14 ani”

Viorica și Ioniță de la Clejani fac un cuplu perfect și pe scenă, și în afara ei, de mai bine de 30 de ani. Au împreună doi copii și o carieră de succes. Puțini sunt însă, cei care știu cum s-au cunoscut aceștia. Artista avea atunci doar 14 ani.

„Dragoste la prima vedere a fost cu Viorica. Am cunoscut-o când avea 14 ani. Mi-a plăcut de ea, dar era prea mică. I-am și spus: „Dacă erai tu mai mare…. Am cunoscut-o la aniversarea mătușii ei, care la vremea aceea era prietena mea.

Eram prieteni de familie. Cânta frumos și era înțepată, și avea ceva al ei. I-am dat chiar felia mea de tort. După cinci ani, eu stăteam în București, pentru că tata mi-a spus așa: „Te duci la București și-ți termini școala! Și să ai și serviciu, că, dacă nu ai, te arestează Ceaușescu!. Asta a fost educația pe care am primit-o de la tata, care era foarte dur. Și mi-a mai spus: „Tu te duci la școală să înveți carte! Să nu fii amărât, ca mine!.

Am venit la București și am terminat liceul. Am făcut niște studii în contabilitate, după care m-am întors la Clejani și am lucrat la CAP, casier și contabil, timp de trei ani. Și, pe traseul meu, la o petrecere… cântam, iar în pauză a venit la mine o fată îmbrăcată într-o rochie neagră. Era blondă. Eu am crezut că e nașa inițial, atunci când mi s-a adresat:

„Ce faci, nea Ioniță?. „Bine! Dar cine ești tu? „Cum, nu mă mai ții minte? Nu mi-ai dat, la ziua mătușii mele, felia ta de tort? „Ești Viorica, nu? „Da! „Ce mare și frumoasă te-ai făcut! A doua zi, i-am dat întâlnire la București, la o petrecere în familia mea, și, din ziua aceea, suntem împreună. Deci am cunoscut-o o dată când avea 14 ani, după aceea am întâlnit-o peste 5 ani, și de atunci suntem împreună”, a povestit Ionita de la Clejani pentru revista VIVA!

Cum au fost primii ani de căsnicie

De asemenea, Ionită de la Clejani a povestit cum au fost primii ani de căsnicie și a vorbit sincer despre părinti și oamenii din jurul lor.

„Știi cum e la noi, mama și tata nu vor să pleci din casa lor. Se gândesc: „Am muncit să am atâtea camere… Stai aici cu noi! Avem casă mare. Trăim împreună.. E mai bine să stai separat. Așa am considerat noi la vremea aceea. Am povestit mai devreme că, după studiile de la București, m-am întors la Clejani. M-am angajat la Clejani la CAP în 1990. Am dat un examen și am fost acceptat eu, având studii superioare.

Aveam o înțelegere cu președintele: „Fac toate traseele cu mașina mea personală, dar pe mine sâmbăta și lunea mă lași în pace! Nu vin la serviciu. Sâmbăta veneam de la nuntă, lunea veneam de la nuntă. Eram liber și așa mi-a convenit.

La un moment dat, nu mai mergea bine treaba la noi acasă. Viorica era o artistă, nu era o fată care să aibă grijă de animale. Mama își dorea ca ea să aibă grijă de animale. Nu era pentru noi asta. Ca să evităm discuția asta, am decis să ne mutăm. Dar unde să ne mutăm, că nu aveam bani, nu aveam nimic?!

Aveam 22 de ani. I-am făcut o întrebare primarului, pentru că se construiseră niște blocuri în Clejani, pentru cei care veneau să lucreze ca profesori și ingineri… Erau un fel de locuințe sociale. L-am întrebat pe primar dacă îmi dă și mie un apartament și i-am explicat situația.

Ne-a dat un apartament cu trei camere, niște pereți goi… Nu aveam nimic! Nici masă, nici pat, nici cu ce să facem cald. Dar aveam serviciu. Lucram acolo și cântam împreună. Făceam bani. Am luat de la mama Vioricăi un pat.

Mama nu mi-a dat nimic. Nici tata. Am luat de la un unchi de-al meu un reșou, o butelie și un aragaz cu două ochiuri. Mergeam la Bolintin și mâncam, că aveam mașină și permis. Primul meu vis a fost să am mașină și să-mi iau permis.

Și aveam o Dacia 1300, cum era atunci. Mâncam la Bolintin, că era oraș, și veneam acasă. Până ne-am pus și noi pe picioare, când am început să avem ce ne trebuie. Nici preș la ușă nu aveam. Am adus un zugrav să ne zugrăvească, îl chema Cocoș. Când a văzut în ce stadiu suntem, s-a dus și ne-a adus mâncare de la el de acasă”, a mai povestit interpretul pentru sursa citată.

  

  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *