Părea un scenariu desprins dintr-un film de la Hollywood: un lucrător rănit este supus unei amputații de urgență efectuate de un coleg, salvându-i astfel viața. Însă, nu este vorba despre oameni, ci despre furnici. O descoperire recentă realizată de oamenii de știință a arătat că furnicile sunt capabile să efectueze amputări salvatoare de vieți, primul exemplu documentat de astfel de comportament la un animal non-uman. Aceste operațiuni sunt realizate pentru a trata rănile la picioare și pentru a preveni răspândirea infecțiilor.
Capacitatea furnicilor de a efectua intervenții chirurgicale
Dr. Erik Frank, de la Universitatea din Lausanne, a condus o echipă de cercetători care a descoperit că furnicile tamplar din Florida (Camponotus floridanus) pot diagnostica și trata rănile colegilor lor de cuib. „Furnicile sunt capabile să diagnosticheze, într-o oarecare măsură, rănile și să le trateze în mod corespunzător pentru a maximiza supraviețuirea celor răniți,” a explicat Dr. Frank, citată de CNN.
Cercetarea, publicată în jurnalul Current Biology, descrie cum echipa a tăiat furnicile pe piciorul drept posterior și a observat răspunsurile colegilor de cuib timp de o săptămână. Rezultatele au arătat că 13 din 17 furnici cu răni la femur sau coapsă au suferit amputări realizate de colegii lor, cu membrul severat la trochanter – articulația cu osul șoldului.
Procesul de amputare și îngrijire a rănilor
Procesul de amputare este surprinzător de sofisticat pentru niște insecte atât de mici. Înainte de amputare, furnicile din cuib începeau să lingă rana, apoi se deplasau pe membrul rănit cu ajutorul mandibulelor până ajungeau la trochanter. Apoi, continuau să muște repetat piciorul rănit până când acesta era tăiat.
În contrast, furnicile cu răni la tibie, sau la piciorul inferior, nu au suferit amputări. În schimb, aceste furnici au primit doar îngrijire a rănilor sub formă de lingere. Echipa a înregistrat rezultate similare atunci când experimentul a fost repetat cu furnici care aveau răni infectate.
Un alt set de experimente a arătat că furnicile izolate cu răni infectate erau mult mai susceptibile să moară decât cele cu răni sterile. Cu toate acestea, ratele lor de supraviețuire s-au îmbunătățit semnificativ dacă furnicile rănite erau fie returnate la coloniile lor – sugerând că tratamentele oferite de colegii de cuib erau benefice – fie membrul infectat era amputat de cercetători, deși acest lucru aducea beneficii doar pentru rănile la coapsă.
Implicațiile descoperirii asupra comportamentului social al furnicilor
Dr. Frank a explicat că, deși inițial părea contraintuitiv că amputările nu erau benefice și pentru rănile la piciorul inferior, cercetările ulterioare au sugerat că rănile la coapsă, dar nu și cele la piciorul inferior, erau asociate cu deteriorarea structurilor care pompau o substanță asemănătoare sângelui în corpurile furnicilor. Drept urmare, infecțiile la piciorul inferior se răspândeau în organism mult mai rapid decât cele de la coapsă, ceea ce însemna că amputarea primului tip de răni făcea puțin pentru a îmbunătăți supraviețuirea.
Furnicile sunt cel mai probabil să se rănească în timpul disputelor teritoriale cu coloniile vecine, dar tratarea celor răniți aduce beneficii semnificative. „Vedem în aceste specii de Camponotus că aproximativ 10-11% dintre furnicile care ies la vânătoare sau în căutare de hrană poartă o rană dintr-o zi anterioară. Așadar, ele încă reprezintă o parte importantă a coloniei,” a spus Dr. Frank.
Perspectivele specialiștilor
Profesorul Francis Ratnieks, de la Universitatea din Sussex, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că nu este surprins de rezultate. „Este un alt exemplu de adaptare în viețile insectelor sociale în care muncitorii se ajută reciproc pentru a lucra pentru colonia lor și pentru a-și ajuta colonia,” a spus el. „Asemenea când o albină muncitoare face un dans zigzag pentru a îndruma un coleg de cuib către hrană, sau când un muncitor își sacrifică viața în apărarea coloniei, sau aici, când muncitorii amputează membrele unui muncitor rănit sau infectat.”
Această descoperire aduce o nouă perspectivă asupra complexității comportamentului furnicilor și demonstrează adaptabilitatea lor remarcabilă în fața provocărilor de supraviețuire. Amputările salvatoare de vieți realizate de furnici ne oferă o privire fascinantă asupra modului în care aceste insecte sociale își îngrijesc membrii și mențin sănătatea coloniei lor, arătând încă o dată cât de sofisticate și organizate sunt comunitățile lor.
