Frumoasa Simona Țăranu, dezvăluiri despre boala autoimună de care suferă: “Am învățat să trăiesc cu această afecțiune”

Simona Țăranu, prezentatoarea DigiSport recunoaște că, la începutul carierei, a simțit de multe ori nesiguranță și grijă pentru ziua de mâine. Plecarea de la Piatra Neamț la București nu a fost una ușoară.

Simona Țăranu vorbește despre boala autoimună de care suferă

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Simona Țăranu de la DigiSport ne povestește cum și-a cunoscut soțul, pe Florin, care trăia împreună cu familia în străinătate. Frumoasa știristă recunoaște că pentru ea nu a fost dragoste la prima vedere, dar viitorul ei soț a fost foarte insistent. Aflăm cum trăiește, de ani de zile, cu o boală autoimună și cum a scăpat de timiditate după mai mult de 12 ani de televiziune.

“Se simțea și o ușoară competiție”

Cum a fost copilăria ta?

-Am fost un copil fericit! Foarte fericit. Am avut o copilărie simplă, dar plină de bucurie. Lucrurile mărunte ne aduceau încântare. Jocurile banale pe care abia așteptam să le punem în acțiune alături de copiii de la bloc. Nopțile de vară care ne prindeau mereu afară și tare greu ne mai urneam spre casă.

Îmi aduc aminte de verile toride petrecute la bunici, în curtea casei parohiale. Dar dintre toate, așteptam cu nerăbdare vacanțele la mare și în Delta Dunării. Excursii care aveau loc mereu după jumătatea lunii august, când se sfârșea postul Sfintei Marii.

Erai și ești apropiată de sora ta, Diana?

-Relația cu sora mea a fost mereu una apropiată, dar se simțea și o ușoară competiție. Este mai mare cu 3 ani decât mine, o fire înțeleaptă și așezată în comparație cu încăpățânarea și determinarea mea. Ne-am înțeles bine și în copilărie, dar nu au lipsit clinciurile.

Au existat și între noi momente tensionate, dar dacă m-ai ruga să îmi amintesc de unul anume, chiar nu rețin. Și asta pentru că erau mofturi de moment, ca între surori.

Simona Țăranu, amintiri din copilărie: “Mereu ni se amintea că suntem fetițe și că trebuie să ne comportăm ca atare”

Ce trăznăi făceați când erați mici?

-În ciuda faptului că mereu ni se amintea că suntem fetițe și că trebuie să ne comportăm ca atare, nu prea stăteam locului. Aveam energia și curiozitatea specifice vârstei. De la cățărat prin copaci la creșterea animăluțelor de mici dimensiuni pe care le voiam cu noi în cameră, la nerespectarea regulilor impuse de părinți.

“Noi îl tratam ca pe o jucărie”

Ai adus vreodată un animăluț în casă?

-Da, am adus odată un pisoi în casa bunicilor, fără acordul lor. L-am ținut pe timp de zi în camera în care dormeam împreună cu sora mea, dar noaptea și-a pierdut răbdarea și a început să miaune. Noi îl tratam ca pe o jucărie. I-am făcut un culcuș, canafi, dar când a venit ora de culcare pisoiul devenise din ce în ce mai agitat.

Ca să nu audă bunicii că am adus un pui de pisică în casă, le-am zis că mă duc la baie. Iar în acest timp tușeam pentru a nu se auzi pisica care mieuna de la pieptul meu. Am așezat-o fix pe piele, sub bluza de pijama (pentru a nu fi observată). În graba mea în drumul spre baie am deschis ușa casei și am eliberat puiul de pisică.

“Mediul în care activez de mai bine de 12 ani m-a schimbat radical”

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau mai rebelă?

-Mereu am fost o persoană introvertită, ușor închisă, timidă, poate prea serioasă. Mediul în care activez de mai bine de 12 ani m-a schimbat radical. Cred că am fost opusul Simonei de astăzi.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Am absolvit Colegiul Național “Petru Rareș” din Piatra Neamț, un liceu de pe băncile căruia au ieșit mulți elevi foarte bine pregătiți. Este un Colegiu renumit pentru standardele ridicate, dascăli conștiincioși și severi. Nu prea era loc de trișat.

Și spun “nu prea” pentru că la examen nu am copiat. Nu am riscat niciodată și nici nu am plecat cu un astfel de gând la drum. Însă pe parcursul anului școlar au mai fost momente când, în agitația predării lucrărilor de control, mai puteai întreba pe fugă un coleg despre răspunsul la un exercițiu.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-De soțul meu (râde). Pe la 17-18 ani. În școala generală admiram de la distanță un coleg blond cu ochi superbi. Dar la cât de timidă am fost, nu am schimbat nici măcar un salut cu el.

Din primii bani câștigați, frumoasa Simona Țăranu și-a luat un parfum

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-În primul an la Digi24. Acum 13 ani. Pe lângă plata facturilor mi-am cumpărat și un parfum, sau două. Nu mai rețin exact. Dar unul cu siguranță a fost.

Simona Țăranu recunoaște: “Visam la o viață pe platourile de filmare”

De ce tocmai televiziune? Ce te-a atras la acest domeniu?

-Mi-am dorit film și visam la o viață pe platourile de filmare. Dar profesorii ne-au îndrumat să ne încadrăm în câmpul muncii din timpul studiilor universitare, pentru a ne fi mai ușor când absolvim facultatea. În domeniul meu, televiziunea a fost cea mai la îndemână.

Proiectele cinematografice sunt pe o perioadă determinată, iar acum 15 ani și puține la număr în România. Eram în penultimul an de facultate, al treilea și am găsit pe internet un anunț în care scria că echipa Digi se mărește.

Speram la un post de asistent editare video, însă am fost rugată să dau o probă pentru știri. Deși nu aveam experiență, șefii de la acea vreme au fost surprinși de lipsa tracului în fața camerei, dicție și dezinvoltură. Au urmat multe luni de pregătire (fără nicio zi liberă) și așa am ajuns prezentatoare de știri.

“Ar fi un clișeu să spun  că am studiat în amănunt toate sporturile și că le urmăresc cu interes”

Ești o femeie superbă și prezinți știrile sportive. Cât de multe ști despre toate sporturile?

-Ar fi un clișeu să mă pronunț că am studiat în amănunt toate sporturile și că le urmăresc cu interes. Am practicat tenis, nu am omis nicio competiție școlară alături de echipa de handbal a liceului, însă nu am practicat vreun sport la nivel de profesioniști.

Urmăresc fotbal, mi-a captat atenția acest fenomen de când fac parte din echipa DigiSport, dar trebuie să recunosc că am noroc de o echipă incredibilă. Pasionați de sport, profesioniști, o adevărată enciclopedie. Așadar echipa reprezintă un sprijin real și foarte important pentru mine.

Simona Țăranu vorbește despre greutăți: “Am simțit de multe ori nesiguranță, grijă pentru ziua de mâine”

Ai plecat de la Piatra Neamț la București să-ți urmezi visul. Nu ți-a fost greu să te adaptezi, nu ți-a fost teamă într-un oraș cu totul nou?

-Începutul nu a fost ușor. Am plecat dintr-un oraș de provincie, unul mic, dar cochet, curat și liniștit. Și am ajuns în agitația capitalei. Am simțit de multe ori nesiguranță, teamă de necunoscut, grijă pentru ziua de mâine. Gânduri poate firești în etapele maturizării, un drum pe care trebuia să îl parcurg pentru a mă responsabiliza.

Desprinderea de familie în primii ani de studiu a fost cu siguranță esențială în formarea mea ca adult. Nu cred că aș fi devenit femeia de astăzi dacă rămâneam în confortul casei din Piatra Neamț. Facultatea a fost un liant minunat între adolescența din Piatra Neamț și, ulterior, jurnalistul din cadrul trustului Digi.

Am avut colegi din multe regiuni ale țării, am descoperit oameni și caractere și am încercat să văd partea frumoasă în toate. Indiferent de criticile și mustrările pe care le-am primit. Toate m-au ajutat să construiesc.

“Am învățat să trăiesc cu această afecțiune”

Ai descoperit, acum câțiva ani, că suferi de o boală autoimună. Cum ți-a afectat acest lucru viața?

-Am învățat să trăiesc cu această afecțiune. Poate fi ținută din frâu dacă ești responsabil și nu sari peste tratament. Acum prioritizez mai mult nevoile mele.

Îmi ascult organismul și îi ofer pauză și momente de liniște, chiar și într-o perioadă mai aglomerată. Momentele de liniște sunt foarte importante deși sunt o persoană activă și îmi place să ies din zona de confort.

Cum reușești să o ții sub control, zi de zi?

-Sunt perioade în care o țin sub control cu tratament medicamentos, dar odihna, liniștea și desprinderea de cotidian ajută enorm. Iubesc mult călătoriile și natura, ador animalele. Încerc să mă înconjor de ce și cine îmi face bine și îmi aduce bucurii.

“Pentru mine nu a fost dragoste la prima vedere, însă el a devenit foarte insistent”

Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Florin, soțul tău? A reușit să te cucerească din prima?

-Am trecut printr-o zonă în care se juca tenis de masă. Iar el era în timpul unui meci.  M-a zărit și spune că i-am atras atenția. Pentru mine nu a fost dragoste la prima vedere, însă el a devenit foarte insistent. Locuia peste hotare cu familia, mutată dinainte de ‘89.

Știam că nu poate fi vorba de o relație din moment ce eu studiam în Piatra Neamț iar el venea la bunici doar în vacanțe. Așa că am continuat să ținem legătura, să corespondăm și relația propriu zisă s-a înfiripat în anii studenției.

Simona Țăranu știe să aplaneze conflictele din familie

Cum reușiți să aplanați conflictele, inerente într-o familie? Cine cedează primul?

-Când se aprind scântei e binevenită o pauză de câteva zeci de minute. Ne ocupăm timpul cu alte activități astfel încât să reflectăm asupra situației și să evităm impulsivitatea. După ce ne calmăm, reluăm comunicarea în care credem amândoi.

Am înțeles că suntem diferiți și apreciem acest aspect. Încercăm să respectăm ce îl deranjează pe celălalt și am înțeles că suntem capabil să filtrăm informația într-un mod subiectiv, pentru că nu avem pregătirea necesară de a ne detașa de ceea ce ne impactează sau simțim. Nu au dispărut astfel de momente și înțelegem că sunt firești, atât timp cât nu sunt duse la extrem.

Suntem două firi determinate, ambițioase, energice și poate și asta ne agită uneori. Dar ne și apropie, pentru că îl considerăm un numitor comun și un plus, mai ales când avem activități comune. Spre exemplu în vacanță, când amândoi preferăm explorarea, socializarea, agitația.

Simona Țăranu este pasionată de bucătărie

Cum e soția Simona? Speli, gătești, dai cu aspiratorul?

-Depinde de perioadă. Atunci când am multe proiecte prefer să petrec timpul care îmi rămâne cu familia. Sau să mă odinesc, să citesc, să editez video un material. Să creez ceva pentru un anumit proiect.

Dacă traversez o perioada mai lejeră îmi place să gătesc. Să îi surprind pe cei dragi cu preparate pe care le reproduc după rețete din online și social media, sau de la diverse restaurante pe care le-am vizitat.

Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Pregătesc pește la cuptor, paște, plăcinte poale-n brâu, ciorbă de legume și multe prăjituri. Însă preferatele noastre sunt preparatele mediteraneene.

“Nu l-am învinuit pe Dumnezeu cu nimic”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-În 2016, când bunicul meu preot a suferit un stop cardiac și trebuia să ne cunune 3 luni mai târziu. Am simțit totul ca pe o pedeapsă. Dar sunt mândră de mine că nu l-am învinuit pe Dumnezeu cu nimic. Ba, din contră, i-am mulțumit și în ziua fatidică pentru că mi l-a dat și continui să fiu recunoscătoare zi de zi.

Simona Țăranu, o vedetă sinceră: “Îmi doresc să înțeleagă că sunt și eu om, greșesc”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Nu am simțit asta. Pentru că nu mă consider celebră și nici nu sunt vreo vedetă. Star este Loredana Groza, nu o prezentatoare de știri și emisiuni. Sunt persoană publică, sunt conștientă de responsabilitățile și obligațiile care vin odată cu această expunere. Îmi doresc însă că cei care mă urmăresc să înțeleagă că sunt și eu om, greșesc, dar înainte de toate am un umor foarte bine dezvoltat.

Și cei care mă urmăresc pe social media au putut observa că zilnic postez diverse glume din activitatea cotidiană. Glume urmărite și apreciate, dar sunt și persoane care se îndoiesc că m-aș află eu în spatele contului de pe instagram. Unora le vine greu să creadă că aș fi atât de populară și abordabilă.

Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?

-Da, fără îndoială. Nu aș ști să definesc frumusețea. Poate provine din ceea ce emanăm, din felul în care ne exprimăm, din crezul nostru, din feminitate. Dar și din grija cu care ne evidențiem trăsăturile. Înainte de a cunoaște o persoană, îi remarci trăsăturile. Ele ar trebui să fie în armonie cu felul în care se exprimă.

Care a fost cel mai scump cadou pe care ți l-ai făcut, până acum?

-Obiectele materiale oferă bucurie doar pe moment. Simt că mă recompensez cu vacanțele pe care mi le ofer. Și recunosc că sunt destul de costisitoare. Dar le consider mereu o prioritate, îmi aduc multă liniște și bucurie.

“Nu pot șterge nimic și nici nu contest decizia divinității”

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Mi-aș fi dorit să îl am pe bunicul meu preot alături de mine cât mai mult timp. De altfel, fiecare persoană dragă care a plecat dintre noi, a lăsat un gol. Nu pot șterge nimic și nici nu contest decizia divinității. Dacă Dumnezeu a îngăduit să se întâmple nu sunt în măsură să mă împotrivesc.

Dacă privesc viața mea de până acum, realizez că nu ar trebui să îndrăznesc să mă revolt, să fiu nemulțumită sau să comentez în vreun fel. Am simțit dragostea lui Dumnezeu și cred că nu am cunoscut suferința cu adevărat.

Please follow and like us: