Propunere legislativă cu dedicație pentru directorii și administratorii firmelor. Parlamentarii, îngrijorați de pensiile șefilor de la stat

O propunere legislativă, inițiată de senatorul UDMR Fejér László-Ödön, la care au aderat și parlamentari PSD, PNL sau AUR, vrea schimbarea Codului Muncii astfel încât, directorii și administratorii companiilor – care sunt numiți pe baza unui contract de mandat – să beneficieze de vechime în muncă la calcularea pensiilor. Altfel spus, ca activitatea desfășurată în baza unui contract de mandat să fie contabilizată ca vechime în muncă.

Vechime la pensie și pentru directori și administratori

Propunerea legislativă, la care au aderat alți 8 senatori UDMR, dar și senatorul PSD Ion Rotaru, Adina Săniuță de la USR sau senatorul Lucica Muntean de la PNL, a trecut deja tacit de Senat și urmează să ajungă la Cameră. Cu un total de 16 senatori ca inițiatori, proiectul legislativ propune modificarea Codului Muncii astfel încât directorii, care sunt numiți prin contracte de mandat, să poată acumula vechime în muncă.

Concret, se vizează introducerea a două noi articole în Codul Muncii ce vizează contractele de mandat, definite drept contractele în temeiul căruia o persoană desfăşoară activităţi profesionale, în schimbul unei remuneraţii.

O altă prevedere vizează o excepție de la Legea pensiilor astfel încât aceste contracte de mandat să fie asimilate salariilor, altfel spus directorii să beneficieze de aceleași drepturi ca și salariații, unul dintre acestea fiind chiar vechimea în muncă.

„Munca prestată în temeiul contractului de mandat constituie vechime în muncă” și „prin derogare de la art.6 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, remuneraţia directorilor obţinută în temeiul contractului de mandat este asimilată salariului, din punctul de vedere al obligaţiilor decurgând pentru director şi societate din legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, legislaţia privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi din legislaţia privind asigurările de sănătate”, se stipulează în două alineate din inițiativa legislativă în cauză.

Drepturi egale între directori și salariați

În expunerea de motive, inițiatorii arată că în registrul general de evidenţă a salariaţilor, reglementat prin HG nr. 905/2017 ,se raportează numai salariaţii, nu şi persoanele ce prestează activitatea în baza unui contract de mandat. „Astfel, activitatea prestată baza unui contract de mandat nu constituie vechime în muncă şi nu se înregistrează în Revisal”, se arată în textul citat.

În continuare, inițiatorii susțin că, din punct de vedere fiscal, renumeraţia directorilor obţinută în temeiul unui contract de mandat este asimilată veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit legislaţiei. Astfel, aceștia arată că remunerațiile directorilor obținute din contracte de mandat sunt prevăzute atât în Codul Fiscal cât și în Legea Concediului Paternal. Mai mult, senatorii arată că deși concediul paternal constituie vechime în muncă și de acesta pot beneficia și directorii cu contracte de mandat, totuși perioada de mandat nu constituie vechime în muncă la pensie.

„Se pune întrebarea dacă directorul care lucrează în baza unui contract de mandat beneficiază la rândul său şi de concediu paternal, şi concediul paternal este considerat ca vechime în muncă, precum şi vechime în specialitate conform legii, atunci activitatea desfăşurată în baza contractului de mandat de ce nu constituie vechime în muncă şi/sau vechime în specialitate?”, se întreabă retoric senatorii în expunerea de motive.

În final, inițiatorii spun că fără această măsură, directorii care își desfășoară activitatea în baza unui contract de mandat sunt discriminați în raport cu ceilalți salariați.

„Măsura este necesară, deoarece în caz contrar, ar discrimina şi dezavantaja persoanele, care au fost directori timp de ani de zile în baza unui astfel de contract de mandat. Persoanele, directorii, care lucrează în baza unui contract de mandat cotizează la sistemul de pensii, asigurări de sănătate şi impozit pe venit şi îşi desfăşoară activitatea pur şi simplu”, se mai arată în expunerea de motive.

Directorul mandatat nu este un simplu salariat

Propunerea legislativă a primit avize negative pe linie, atât de la Consiliul Legislativ cât și de la Consiliul Economic-Social, dar și de la Guvern. Un argument, prezent în toate cele trei avize, este că aceste contracte de mandat prin care sunt numiți directorii societăților comerciale nu sunt identice cu contractele de muncă.

Spre exemplu, în avizul negativ al Guvernului se precizează că, din punct de vedere terminologic, în cazul contractului de mandat se prestează o activitate ce nu poate fi denumită muncă, termenul fiind specific doar contractului de muncă.

„În al doilea rând, referitor la părţile contractului, precizăm că persoana care dă un mandat/mandantul nu este un angajator, astfel încât să i se poată aplica drepturile, dar în special obligaţiile reglementate de legislaţia muncii, faţă de angajaţi (salariaţi)/mandatar, deoarece mandatarul nu are calitatea de salariat.

În al treilea rând, contractul individual de muncă presupune o relaţie de subordonare a angajatului faţă de angajator, în timp ce, în cazul contractului de mandat, nu există o astfel de subordonare, mandatarul având independenţă în activitatea pe care o desfăşoară, acesta prestând activităţile şi serviciile aşa cum consideră, în funcţie de programul său. Mai mult, contractul de muncă are întotdeauna caracter oneros, în timp ce contractul de mandat poate fi şi cu titlu gratuit.

În plus, unul dintre elementele esenţiale ale contractului de muncă este durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi/sau ore/săptămână, element pe care nu îl regăsim şi în cazul contractului de mandat, mandatarul având libertatea să îşi organizeze timpul de muncă aşa cum se doreşte”, se arată în avizul Executivului.

Consiliul Economic și Social (CES) a avizat și el negativ propunerea, deși notează că, în ansamblu, susține obiectivele de recunoaștere a activităţii remunerate prestate in baza unui contract de mandat ca vechime in muncă şi, respectiv, de acordare a drepturilor sociale corespunzătoare unui contract de muncă.

Dar, notând faptul că contractele de muncă sunt reglementate de Codul Muncii, iar cele de mandat de Codul Civil (legislația în cauză fiind un caz de paralelism legislativ, adică inițiatorii s-au dus să modifice altă lege), CES spune că „dacă problema este lipsa vechimii în muncă recunoscută pentru contractele de mandat din punct de vedere al dreptului la pensie, atunci ar trebui modificată Legea pensiilor, şi nu Codul Muncii”.

Mai mult, CES atrage atenția că astfel se crează premisele muncii la negru, în condițiile în care aceste contracte nu se înregistrează în registrul general al salariaților, astfel orice angajat la negru putând invoca un contract de mandat.

„Prin introducerea contractului de mandat în Codul Muncii se produce confuzie între cele două raporturi juridice. Contractul de mandat nu va mai fi doar atributul posturilor administrative/ de conducere, putând fi astfel utilizat pe scară largă pentru orice poziţie de execuţie.

Se creează în acest mod premisele necesare desfăşurării muncii la negru, deoarece contractul de mandat nu se înregistrează în Revisal şi orice lucrător care va fi găsit la control fără contract individual de muncă va putea fi justificat cu un contract de mandat”, se arată în avizul negativ al CES.

Nu în ultimul rând, cei de la CES subliniază că inițiativa legislativă a senatorilor UDMR se referă doar la directori, însă și alte persoane pot desfășura activități în baza unui contract de mandat, fără ca legea să facă referire la situațiile acestea.

„Propunerea legislativă vizează recunoaşterea vechimii în muncă numai în cazul directorilor, situaţie considerată a fi limitativă în condiţiile în care în baza unui contract de mandat se pot regăsi mai multe persoane nu neapărat cele care ocupă funcţia de director”, se mai arată în avizul CES.

Nu în ultimul rând, CES menționează că legea are un impact bugetar negativ, ce nu apare menționat în propunerea legislativă, în special asupra sistemului public de pensii. CES nu menționează că doar statul român este acționar la peste 1.000 de companii, aflate în subordinea administrației centrale sau locale, jumătate dintre acestea fiind pe pierdere.

Please follow and like us: