Unitatea 8200, arma secretă a Israelului împotriva teroriștilor. Cum reușește armata să lovească atât de precis

De-a lungul acestui an, forțele aeriene israeliene par să cunoască la minut și la metru locația exactă a țintei care trebuie eliminată. Răspunsul pentru această uimitoare precizie este unitatea 8200, o structură de informații a IDF, responsabilă cu informațiile de origine electromagnetică și de spargerea codurilor.

Comandanții teroriștilor, eliminați pe rând

Folosind informații de nivel înalt, Israelul i-a ucis pe secretarul general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, pe șeful armatei din Fâșia Gaza, Mohammed Deif, și pe comandantul forțelor speciale iraniene din Damasc printr-o lovitură de precizie. În prealabil, israelienii i-au ucis pe liderul Hamas Ismail Haniyeh și pe zeci de comandanți inamici din Fâșia Gaza și din Liban, folosind informații în timp real.

Numărul politicienilor și liderilor militari detectați sau uciși pe baza „informațiilor în timp real”, care sunt considerați a fi principalii inamici ai Israelului în regiune, depășește acum 100. Dintre aceștia, singurul care lipsește practic este noul lider al Hamas, Yahya Sinwar. Această precizie a forțelor israeliene l-a forțat pe principalul lider religios al Iranului să se ascundă.

Serviciile de informații militare israeliene au combinat utilizarea unei multitudini de agenți la sol cu instrumente digitale de urmărire, pentru a face raidurile din ce în ce mai precise. Interviul cu colonelul Y., comandant adjunct al unității digitale 8200, rezumă sarcinile complexe din ultimul an ale acestei unități, pentru care s-au găsit soluții.

Unitate de atac zilnic

Este vorba despre o mașină inovatoare care a făcut posibilă marcarea automată a țintelor. „Am identificat sute de ținte noi în doar patru zile și am trecut de la o unitate de avertizare și detectare timpurie la o unitate de atac zilnic”, explică comandantul.

Există puține rapoarte detaliate privind sistemele de apărare și de informații ale Israelului, care sunt cel puțin la același nivel cu cele ale Statelor Unite, Rusiei și Chinei. Secretul provine din teama reală de a dezvălui informații inamicului și de a compromite astfel superioritatea Israelului în materie de informații față de rivalii săi, scrie Euronews.

În același timp, uneori este necesar să se ridice cortina pentru a semnala inamicului că nu este absolut în siguranță. Recunoașterea nu se referă, evident, doar la eliminarea liderilor inamici, ci și la capturarea siturilor, depozitelor, bazelor și armelor din Liban și Fâșia Gaza. Sistemul de informații a jucat, de asemenea, un rol-cheie în succesul operațiunilor de salvare a ostaticilor din Fâșia Gaza până în prezent.

Schimbări spectaculoase

Potrivit lui Y., unitatea 8200 a făcut unele schimbări spectaculoase în ultima vreme în comparație cu practicile din deceniile anterioare. După 1948, inamicii Israelului erau state și armate obișnuite (Egipt, Siria, Iordania, Irak), astfel încât sarcina principală era mai degrabă de a avertiza și de a preveni, și nu întotdeauna cu succes. Un exemplu tragic și instructiv este Războiul Yom Kippur din 1973, care a luat Israelul complet prin surprindere și, deși s-a încheiat cu o victorie militară zdrobitoare, l-a costat postul pe prim-ministrul israelian, Golda Meir.

„Am fost o unitate pasivă care a acționat pe baza lecțiilor de la Yom Kippur. Trebuia să avertizăm armata și asta era tot. Astăzi, însă, avem o întreagă panoplie de ținte: siturile iraniene de îmbogățire nucleară, statele ostile și armatele teroriste sunt numeroase și nu există o singură rețetă pentru a face lucrurile cum trebuie”, spune Y. pentru a explica schimbarea circumstanțelor.

Parteneri operaționali cu armata

Noua situație necesită un ritm complet diferit din partea serviciilor de informații, care nu mai sunt doar furnizori de informații, ci parteneri operaționali cu drepturi depline ai armatei.

Comandantul amintește că, în trecut, serviciile de informații nu puteau lucra decât cu instrumente „de modă veche”, cum ar fi, spre exemplu, interceptarea convorbirilor telefonice dintre președintele egiptean Nasser și regele iordanian Hussein, în timp ce astăzi acestea furnizează IDF date care generează acțiuni directe. Informațiile importante rămân secrete în întreaga lume, dar extragerea lor devine din ce în ce mai sofisticată.

Pe cât posibil, trebuie stat departe de mediile digitale și jonglat între „paraziții” neîncetați ai fluxului de informații și informațiile importante, pentru a le capta pe cele cu adevărat prețioase din bazinul celor superflue.

Informații fără Google sau Facebook

Unitatea 8200 este condusă de două persoane. Diviziunea se face între agentul A. și agentul Y. Agentul A. este responsabil de transmiterea informațiilor către statul Israel, în timp ce agentul Y este responsabil de prelucrarea acestora.

Este vorba despre o cantitate uriașă de date care sosesc în fiecare zi din mai multe surse (calculatoare, telefoane mobile, corespondență, aplicații), care necesită decodare și, mai ales, capacitatea de a prioritiza ceea ce este important și ceea ce nu este.

„Există tehnologii în lume pentru exploatarea maselor de date. Dar nu mă pot duce la Google, Facebook sau Microsoft și să cer ajutorul unei companii precum McKinsey. În această lume, fiecare organizație de informații este independentă și trebuie să își construiască propria cutie de instrumente”, explică Y. pentru a descrie noul tip de sarcină.

Nu există plângeri cu privire la lipsa de date, astfel încât sarcina este mai degrabă una de orientare și selecție. Nu există țintă care să nu fie vulnerabilă, folosind tacticile adecvate. În această lume ascunsă, atacatorul are un avantaj imens, deoarece apărătorul trebuie adesea să controleze o distanță aproape infinită, o bandă largă de vulnerabilități, în timp ce atacatorul trebuie doar să găsească cea mai slabă verigă, să o țintească și să pătrundă în sistem prin intermediul ei.

Din experiența lui Y, dacă o anumită țintă este suficient de importantă și de valoroasă, devine posibilă localizarea și distrugerea ei, dar acest lucru trebuie precedat de ani de colectare masivă de date personale. Social media și motoarele de căutare nu se pretează la acest lucru, chiar dacă filmele cu spioni sugerează acest lucru.

„Inamicul învață, ar fi o greșeală fatală să îl subestimăm”

„Este un adevărat concurs de învățare, pentru că inamicul nu este prost. Este foarte inteligent, evoluează, învață și este foarte îndrăzneț. Ei văd lucruri, pun întrebări și vor să înțeleagă exact cum am atins o anumită țintă, cum am lovit-o. Este o provocare constantă care ne ține în mișcare”, explică Y.

Inamicul are, de asemenea, la dispoziție un arsenal sofisticat. În Fâșia Gaza, de exemplu, una dintre principalele sarcini ale armatei a fost de a pune mâna pe serverele Hamas și datele stocate pe acestea. Serviciile de securitate israeliene au vizat, de asemenea, experții informatici ai grupării teroriste pentru a extrage date suplimentare despre sisteme, cum ar fi parole, coduri sau rețelele de contact ale tehnicienilor.

Lovitură pentru programul nuclear al Iranului

Adversarul a disprețuit mult timp capacitățile și eforturile de învățare ale Israelului până în 2010, când virusul informatic Stuxnet s-a infiltrat în computerele instalației nucleare iraniene de la Natanz, distrugând centrifugele de îmbogățire a uraniului. Teheranul a trebuit atunci să își reînceapă programul nuclear aproape de la zero și, pentru prima dată în istoria sa, a fost obligat să negocieze cu Occidentul în cadrul Acordului de la Viena, care a fost denunțat de președintele Donald Trump în 2018 și nu a mai fost reluat de atunci.

De atunci, au avut loc mai multe sabotaje reușite împotriva instalației de le Natanz și a altor instalații nucleare. Iranul a înțeles astfel că capacitățile Israelului nu se limitează la utilizarea de agenți pe teren.

Din fericire pentru Israel, sectorul tehnologic evoluează către mai multe platforme și mai multe conexiuni, oferindu-le celor de la unittea 8200 noi suprafețe potențiale de atac. Ei trebuie să facă acest lucru fără nici un contact cu companiile private care sunt înființate pentru a ataca și a colecta date. Acest lucru a împiedicat forțele și interesele externe să obțină informații despre modul în care funcționează sistemul.

Algoritmii ucigași

Toate operațiunile 8200 sunt aprobate la cele mai înalte niveluri ale armatei și guvernului israelian. În general, sunt definite sarcini țintă, pentru care trebuie colectate informații relevante pentru senzorii de atac.

Comandantul citează drept exemplu identificarea foselor de lansare a rachetelor Hamas din Fâșia Gaza. Pentru a face acest lucru, urmele de la sol trebuie să fie detectate cu mult timp înainte. Cineva, undeva, sapă, mișcă pământul, eventual acoperă fosa pentru a-i ascunde funcția, apoi o abandonează. Fosa, în general o groapă cu pereții cimentați, așteaptă încă să fie utilizată, dar existența sa poate fi deja detectată.

Pentru a face acest lucru, este utilizat un algoritm „super-încărcat”, bazat pe date vizuale de la o varietate de dispozitive, de la sateliți la scanări în infraroșu și observații personale. Sistemul localizează perturbarea solului, localizează rețeaua, care se presupune că este mai mult sau mai puțin aceeași în toată Fâșia Gaza, urmărește zilele de excavare și, în cele din urmă, produce o imagine concretă a locului în care se află și a stării sale actuale. De aici, depinde de armată să ordone o lovitură atunci când este momentul potrivit.

Viitor imprevizibil

Y. crede că nu ne aflăm la sfârșitul revoluției cibernetice, ci în mijlocul ei, și că viitorul este aproape imprevizibil. În ciuda progreselor rapide, multe întrebări rămân fără răspuns. Unele întrebări legate de informații sunt foarte dificile și aproape imposibil de formulat și este imposibil de spus cât de aproape este soluția.

Acest lucru se datorează în parte faptului că cealaltă parte este pe deplin conștientă de amenințare, învață, evoluează și, foarte adesea, găsește modalități de a se apăra. Ceea ce îi motivează și încurajează pe cei de la unitatea 8200 să își dubleze eforturile.

Please follow and like us: