Cercetătorii au descoperit că sateliții din generația a doua Starlink, dezvoltați de SpaceX, emit până la 30 de ori mai multe unde radio decât predecesorii lor. Dacă lansările acestor noi sateliți continuă în același ritm, astronomia radio ar putea fi serios afectată, iar observarea cosmosului ar deveni mult mai dificilă.
Radiații electromagnetice nedorite: o amenințare pentru cercetarea spațială
În iulie 2023, cercetătorii au descoperit că sateliții din prima generație Starlink, lansați în 2019, emit radiații electromagnetice neintenționate (UEMR) în spațiu. Aceste unde radio sunt emise în multiple direcții și sunt foarte similare cu cele emise de obiectele cosmice, cum ar fi stelele, exoplanetele, găurile negre și pulsarii. Din păcate, această interferență poate afecta semnalele captate de telescoapele radio, făcând dificilă interpretarea corectă a datelor astronomice.
Problema se agravează cu noii sateliți din generația a doua (Gen 2), lansați în februarie 2023. Aceștia sunt mai mici, mai puternici și mai manevrabili, dar cercetătorii au descoperit că emit chiar mai multă radiație nedorită decât predecesorii lor. Potrivit unui studiu publicat în jurnalul Astronomy and Astrophysics, sateliții „V2 mini” – cei mai comuni din Gen 2 – emit de până la 32 de ori mai multe unde radio decât sateliții din prima generație.
Aceste emisii afectează semnificativ telescoapele radio, cum ar fi rețeaua LOFAR, folosită în studiu, și ar putea „orbi” în viitor cercetările despre univers. Potrivit echipei de cercetători, emisiile de radiații ale acestor sateliți sunt de până la 10 milioane de ori mai strălucitoare decât cele mai slabe obiecte radio-detectabile din cerul nopții, ceea ce îngreunează foarte mult munca astronomilor.
Riscuri pentru viitorul explorării cosmice
Pe lângă interferențele cauzate de radiațiile electromagnetice, noii sateliți Starlink afectează și astronomia vizuală. Sateliții creează dâre de lumină care apar în fotografiile realizate de telescoape și chiar pot fi scoși din orbită de furtunile solare. Mai mult, sateliții Starlink sunt responsabili pentru mai mult de jumătate din „întâlnirile apropiate” dintre obiectele orbitale.
Un alt risc major constă în poluarea atmosferică pe care acești sateliți o generează atunci când revin în atmosferă și ard. Aceasta ar putea afecta, în timp, câmpul magnetic protector al Pământului. În plus, rachetele Falcon 9, folosite pentru lansarea sateliților, au fost deja supuse unor controale stricte din partea autorităților federale din cauza unor incidente explozive și au fost acuzate că ar crea „găuri ionosferice” în atmosfera superioară.
Problema constă nu doar în sateliții Starlink. Alte constelații de sateliți, cum ar fi Thousand Sails din China sau Project Kuiper de la Amazon, sunt în plină dezvoltare și ar putea amplifica și mai mult efectele negative. Cercetătorii estimează că până la sfârșitul deceniului ar putea exista până la 100.000 de sateliți pe orbită, ceea ce ar putea duce la un punct de inflexiune, în care observarea cosmosului va deveni aproape imposibilă.
Având în vedere aceste riscuri, oamenii de știință subliniază necesitatea unor acțiuni imediate pentru a proteja cerul și a asigura că cercetarea spațială nu este compromisă definitiv.
