Cercetătorii au descoperit prezența peroxidului de hidrogen și a dioxidului de carbon pe suprafața lui Charon, cea mai mare lună a lui Pluto. Noile descoperiri oferă indicii fascinante despre chimia unică de pe această lună îndepărtată și sugerează procese interesante care au loc pe Charon, precum și în centura Kuiper.
Descoperirile inițiale și studiile ulterioare
Charon, cel mai mare dintre cele cinci sateliți naturali ai lui Pluto, a fost inițial studiat în detaliu în 2015, când misiunea New Horizons a NASA a trecut prin sistemul Pluto. Această întâlnire rapidă a dezvăluit multe despre suprafața lunii, inclusiv o pată întunecată la polul nordic, numită Mordor Macula. De asemenea, instrumentele de la bordul navei spațiale au detectat gheață de apă și substanțe care conțin amoniac, indicând o chimie mai complexă decât s-ar fi așteptat pentru un astfel de corp ceresc îndepărtat și înghețat.
Chimicalele descoperit pe luna lui Pluto, Charon Foto: Silvia Protopapa (SwRI), Ian Wong (STScl)
Cu toate acestea, compoziția exactă a materialelor observate pe suprafață a rămas necunoscută până acum. Oamenii de știință au folosit Telescopul Spațial James Webb (JWST) pentru a realiza o analiză detaliată în infraroșu a suprafeței lui Charon, confirmând prezența apei și a altor chimicale detectate de New Horizons. Pe lângă acestea, JWST a identificat o peliculă de dioxid de carbon, despre care cercetătorii cred că provine din straturile subterane ale lunii, aduse la suprafață de impacturile asteroizilor.
Rolul peroxidului de hidrogen și al dioxidului de carbon
Descoperirea peroxidului de hidrogen pe Charon a surprins comunitatea științifică. Acest compus, cunoscut în mod obișnuit pentru utilizarea sa în albirea părului sau dezinfectarea rănilor, este o moleculă asemănătoare apei, dar cu un atom de oxigen în plus (H2O2). Prezența sa pe Charon sugerează că gheața de apă de pe suprafața lunii este supusă unor transformări chimice complexe.
Există mai multe posibile surse pentru această transformare. Deși lumina soarelui este foarte slabă la acea distanță, ea încă are un impact asupra chimiei de pe Charon. De asemenea, vântul solar – un flux de particule încărcate electric emise de Soare – lovește suprafața lunii, la fel ca și razele cosmice galactice. Toți acești factori contribuie la formarea și menținerea peroxidului de hidrogen pe Charon.
Descoperirea peroxidului și a dioxidului de carbon pe Charon deschide noi întrebări despre chimia altor corpuri cerești din centura Kuiper, regiunea din care fac parte Pluto și Charon. Aceste corpuri, aparent înghețate și inactive, pot ascunde procese chimice mult mai complexe decât se credea inițial.
Aceste noi date oferă o privire fascinantă asupra unui corp ceresc care, deși aflat la marginea sistemului nostru solar, este afectat nu doar de influența lui Pluto, ci și de fenomene din întregul cosmos.
