După 13 ani de muncă și mai mult de 500 de terabiți de date colectate, astronomii au finalizat cea mai detaliată hartă în infraroșu a galaxiei noastre. Proiectul, realizat de Observatorul Sudic European (ESO), a utilizat peste 200.000 de imagini capturate de telescopul VISTA (Visible and Infrared Survey Telescope for Astronomy) din cadrul Observatorului Paranal din Chile.
O imagine fără precedent a Căii Lactee
Această nouă hartă astronomică acoperă o zonă a cerului echivalentă cu dimensiunea a 86.000 de Luni pline, dezvăluind peste 1,5 miliarde de obiecte cosmice. Aceasta depășește semnificativ harta precedentă, publicată în 2012, care cuprindea doar o zecime din aceste obiecte. Echipa de cercetători a reușit să privească prin praful care ascunde planul Căii Lactee și să descopere obiecte reci, cum ar fi piticele maro și planetele vagaboande, care au fost expulzate din sistemele lor stelare.
Condițiile de pe Pământ îngreunează astronomia în infraroșu, de aceea telescoapele sunt amplasate la mari altitudini, unde umiditatea este redusă. Utilizarea infraroșului este esențială pentru observarea obiectelor ascunse de praf și gaz, oferind o perspectivă unică asupra structurii și compoziției galaxiei noastre.
„Am făcut atât de multe descoperiri, încât am schimbat pentru totdeauna modul în care privim galaxia noastră”, a declarat Dante Minniti, astrofizician la Universidad Andrés Bello din Chile și liderul proiectului.
De la începutul proiectului în 2010, peste 300 de articole științifice au fost publicate pe baza observațiilor efectuate, demonstrând importanța datelor furnizate de acest proiect colosal.
Impactul cercetării asupra cartografierii galactice
Un aspect crucial al hărții realizate cu VISTA este măsurarea stelelor variabile, care joacă un rol important în crearea unei hărți 3D a galaxiei noastre. Aceste stele au o relație precisă între perioada lor de strălucire și luminozitatea intrinsecă. Pe Pământ, putem măsura doar cât de luminoase par aceste stele, dar dacă se cunoaște luminozitatea exactă și măsurăm cât de slabe par de la distanță, putem calcula cât de departe se află.
Această relație a fost înțeleasă pentru prima dată de Henrietta Swan Leavitt, în cazul variabilelor Cefeide, și rămâne un instrument esențial pentru determinarea distanțelor obiectelor cosmice îndepărtate. Harta VISTA nu oferă doar poziția acestor obiecte pe cer, ci și distanța lor față de Pământ, contribuind la înțelegerea tridimensională a structurii Căii Lactee.
„Proiectul a fost un efort monumental, realizat datorită unei echipe extraordinare”, a declarat Roberto Saito, astrofizician la Universidade Federal de Santa Catarina din Brazilia și autor principal al studiului.
Harta și datele rezultate vor fi analizate și utilizate timp de decenii, oferind o bază solidă pentru viitoarele proiecte de cartografiere galactică.
Unul dintre aceste proiecte este o propunere pentru o versiune următoare a observatorului Gaia, care ar putea continua să cartografieze galaxia în infraroșu. Acest lucru ar deschide noi posibilități în descoperirea și înțelegerea universului nostru, bazându-se pe fundamentele solide puse de proiectul VISTA.
