Cine au fost, de fapt, secuii. Pe vremuri erau scutiți de taxe și plăteau dări unui singur om

Vorbitorii unui dialact maghiar maghiar, ca grup etnografic maghiar, secuii sunt o minoritate importantă din România, așezați în județele Cocasna, Harghita, Mureș, dar, parțial, și în Alba, Cluj, Sibiu și Brașov. Originea lor rămâne, totuși, un mister.

Etimologia „szekely”, una controversată

Originea secuilor nu este și acum pe deplin cunoscută, etimologia „szekely” fiind controversată din cauza numeroaselor ipoteze vehiculate de specialiști de-a lungul anilor.

Secuii au fost considerați pe rând descendenți ai maghiarilor, sciților, hunilor, gepizilor, kavarilor, bulgarilor de pe Volga, karbadino-balkarilor caucazieni, avarilor, etc. De asemenea, modalitatea cum au ajuns secuii în Transilvania este mult discutată. Secuii vorbesc o maghiară în dialect, cu multe regionalisme și arhaisme

Deschizători de drumuri pentru unguri în Europa

Cronicari precum Antonio Bonfini (Bonfinius) sau Simon de Keza (unul din cei mai importnți cronicari maghiari din secolul XIII) avansau ipoteza secuilor ca avangardă a ungurilor în Europa, potrivit Adevărul. Experți în arta călăritului, secuii erau probabil corespondeții actualelor patrule rapide de recunoaștere și de comando.

Cronicarii menționează că, desi secuii și ungurii vorbeau în principal aceeași limbă, ca triburi și obiceiuri erau diferiți. Conviețuirea de secole cu ungurii este precizată și de academicianul Pal Antal Sandor. „În decursul secolelor, secuii de origine nemaghiară s-au maghiarizat datorită sarcinilor militare şi au avut un regim aparte în cadrul populaţiei maghiare în general“, preciza academicianul pentru Radio România Internațional, notează sursa citată.

Dincolo de ocupații militare, secuii erau cunoscuți ca buni crescători de cai și de vite. „Erau o comunitate bine organizată de războinici care trăiesc din creşterea vitelor”, potrivit istoricului maghiar Pal Engel.

De la șapte triburi la șapte scaune

Secuii au fost folosiți de maghiari pentru protejarea teritoriilor nou cucerite ale Transilvaniei, fiind menționați în documente ale cancelariei maghiare încă din secolul al XII-lea, pentru zonele din sud-est ale Transilvaniei, la trecătorile din Carpații Orientali. Ungurii îi plasează pe secui în comunități așezate, în anul 1150, care aveau statut privilegiat, precum sașii ulterior, sau nobilii maghiari, potrivit sursei citate.

Inițial organizați în șapte triburi, devenite apoi sedentare după ce au fost colonizate pe zone, secuii s-au organizat în cele șapte scaune (sau comitate), acestea fiind autonome din punct de vedere administrative, judecătoresc sau military. Secuii și-au păstrat tradițiile și obiceiurile, chiar dacă, cu timpul au fost asimilați de maghiari.

Comitele secuilor era cel care conducea comunitățile secuiești. Comiții erau numiți direct de coroana maghiară, în fața căreia răspundeau. Comiții sunt atestați în anul 1250, după ce au participat la asediul asupra Vidinului, împreună cu sași, români și pecenegi.

La paza frontierelor

De asemenea, este atestat că secuii au participat și la a cincea cruciadă, în 1217, organizată de Papa Honorius al III-lea, în armata regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Recunoscuți pentru abilitatea lor războinică, secuii au fost folosiți și ca trupe pentru paza frontierelor.

„Secuiul fiind păzitor de fruntarii, de marcă, însemnată printr-o meta, așezată la marginea țării, se găsește la început nu numari în Ardeal, dar și în alte părți. Și, în vreme ce secuiul este constatat pe cale documentară în Ardeal numai în anul 1210, îl găsim în alte părți cu mult timp înainte. Astfel, îi găsim pe secui la frontiera de vest a Ungariei la Oedenburg și Pressburg, iar în secolele XVI-XVII întâlnim secui chiar ca păzitori ai proprietăților private din nordul Ungariei. Acești secui în calitatea lor de păzitori de hotare, au dispărut din alte părți și s-au menținut numai în Ardeal“, potreivit lui Gheorghe Popa Lisseanu, autorul lucrprii „Originea secuilor și secuizarea românilor”.

Scutiți de taxe

Evidențiindu-se ca apărători ai frontierelor în fața invaziilor mongole sau în luptele cu turcii, secuii au fost scutiți de plata taxelor, având doar de achitat trei obligații fiscale pe timpul domniei unui rege maghiar.

„Atât timp cât aveau sarcini militare, ei erau scutiţi de dări. Primele obligaţii fiscale către curtea regală a Ungariei au fost cele care se plăteau de trei ori în timpul domniei unui rege: la întronarea sa, la naşterea moştenitorului şi la căsătoria sa. Acest obicei a fost folosit până în 1555, atunci a fost ultima adunare de acest tip. Din şase boi, trebuia dat ca dar unul. Obligaţii financiare faţă de fisc nu au existat pînă la 1657“, potrivit lui Pal Antal Sandor.

Însă abilitățile militare ale secuilor nu au mai fost considerate de actualitate, începând din secolul al XVIII-lea, de către noua stăpânire a habsburgilor, dar au continuat să se bucure de privilegii în Transilvania, ca și unguri și sașii de altfel. Se estimează că secuii s-au convertit la creștinism (catolicism) în același timp cu ungurii, probabil în secolul al XI-lea. Cinci secole mai târziu, o parte din secui au tracut la protestantism, după apariția bisericii reformate, în secolul XVI.

Urmașii cui?

Dacă, odată cu venirea și așezarea lor în Transilvania, despe secui au început să se știe destule lucruri, nu același lucru se poate spune despre originea lor: de unde au venit, în ce scop, care le sunt originile?. De-a lungul anilor, au fost prezentate tot felul de teorii, cum că secuii ar fi urmașii hunilor, care au rămas în câmpiile panonice, cum spune și Simon de Keza.

„Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi, care au scăpat cu fuga din războiul Crimildin şi care, temându-se de popoarele din Apus, au rămas tot timpul în câmpia de la Chigla, până în vremea lui Arpad. Aceştia aici nu s-au chemat Huni, ci Zaculi. Căci aceşti Zaculi sunt rămăşiţe ale Hunilor care, când au aflat că Ungurii se întorc din nou în Pannonia, le-au ieşit în cale, când se întorceau, în Ruthenia şi, după ce au cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, însă nu în câmpia Pannoniei, ci, vecini cu blakii, au avut aceeasi soartă în munţi”, spune Keza.

Descendenți ai avarilor?

Mai mulți specialiști unguri și români au mers pe ideea că secui sunt urmașii unor neamuri turcice precum avarii, care au controlat un imperiu masiv în zona dunăreană și a Europei centrale, în secolele Vi-VIII. Avarii s-au refugiat în zona câmpiilor euro-asiatice, după ce au fost învinși de regele Carol cel Mare. Unii istorici sunt de acord că o parte din aceștia s-au stabilit în zona Panoniei, fiind cunoscuți ulterior ca secui.

„Asemeni celţilor neromanizaţi care n-au participat la etnogeneza engleză, păstrându-şi propriul destin, nici aceşti urmaşi ai avarilor, alungaţi din Pannonia în Transdanubia, apoi peste Tisa, la ‘românii din munţii de zăpadă’ (Jans Enikel) de trupele lui Carol cel Mare, nu au luat parte la etnogeneza ungară. Colonizaţi ca aliaţi de regii de la Buda, cu 8-900 de ani în urmă mai întâi în Bihor, apoi în centrul Transilvaniei şi în final, în Carpaţii Orientali pentru a-i dispersa şi neutraliza pe români, ei şi-au păstrat în tot cursul Evului Mediu limba proprie, organizarea socială, tradiţiile, obiceiurile, portul, conştiinţa de sine”, arăta profesorul Mircea Dogaru în lucrarea „Unguri, secui, români, maghiari”.

O altă ipoteză vehiculată este că secuii sunt un trib maghiar care a ajuns mai târziu pe aceste meleaguri, după ce s-a separat de cei care se îndreptau spre Europa.

Amestec de seminții turcice

Una din variantele acceptate, datorită faptului că a fost și cea mai bine documentată, spune că secuii reprezintă un mix de triburi turcice. Multe păreri, inclusiv ale cercetătorilor maghiari, afirmă că secuii se trag dintr-un grup foarte vechi bulgaro-turanic, care s-a apropiat de cele șapte triburi maghiare la nord de Marea Neagră.

„Strămoşii lor pot fi decelaţi printre grupurile etnice din ţinuturile chazarilor care, răsculându-se pe la anul 860 împotriva hanatului (de aici, substantivul colectiv „kabar“, adică „răsculat”, „răzvrătit”), s-au alăturat celor şapte triburi maghiare, cu care vor ocupa Bazinul Carpatic. O ipoteză bine fundamentată afirmă că secuii sunt descendenţii grupului etnic bulgaro-turanic ce purta numele de eskil (esekel), cu toate că nu putem trece sub tăcere faptul că problema originii secuilor este una dintre enigmele istoriei ce se pare că nu va putea fi dezlegată cu adevărat”, arăta Jano Szucs în „Transilvania văzută în publicistica istorică maghiară”.

Please follow and like us: