Editorial Cornel Dinu. Cipru – România 0-3, răzbunarea lui Mircea Lucescu pentru o zgârietură din 1968

După victoriile din primele două etape de Liga Națiunilor, clară în Kosovo și tare chinuită cu Lituania pe stadionul deloc „acasă” pentru Mircea Lucescu, stadionul rivalei de-o viață Steaua, echipa națională a jucat cu Cipru, în cel mai vechi oraș al insulei, Larnaca. 3-0 clar, după un joc bun în prima repriză și doar o joacă în a doua.

Editorial Cornel Dinu. Cipru – România 0-3, răzbunarea lui Mircea Lucescu pentru o zgârietură din 1968, victimă nevinovată într-un bar din Nicosia…

Îngăduiți-mi o amintire înainte de povestea meciului… Din meciurile jucate în insula de refugiu inițial a cavalerilor cruciați îmi vine în minte o întâmplare hazlie, petrecută tare demult, în 1968, într-un club de noapte din Nicosia, cu prilejul unui turneu al lui Dinamo. Sunt convins că și-o reamintește și Mircea Lucescu, într-un fel cam singurul în rol de victimă total nevinovată…

Strânsesem seara niște bani de distracție după un fel de chetă de la membrii ambasadei noastre de acolo și cam toată suflarea de titulari ne-am așezat la o masă într-un bar cu spectacol, cam ca o sală de teatru, în care evoluau dansatoare spaniole care locuiau în același hotel cu noi.

Toate bune și frumoase (ele), toate bune și distracție (noi). Până când un cipriot îmbrăcat în uniformă militară, aflat la masa din spatele nostru, a început să ne chinuie băgând la unii dintre noi cuburi de gheață sub… gulerele cămășilor!

L-am cam sictirit neaoș, el nimic… Ba mai mult decât atât, când pe scenă, sub reflector, dansa o „baletatrista”, a aruncat cu sticla de whisky spre sofaua pe care se unduia aceasta. Revoltată, dansatoare a văzut doar direcția din care venise sticla, a sărit ca o tigroaică furioasă și l-a zgâriat pe față pe… Mircea Lucescu! Nevinovat, neîntinat!

…După care, „Onei” Pîrcălab, după obiceiul lui Gigi Dinică la barul de la „Athénée Palace”, care răcnea „Să vină ONU!” când nu era servit la timp, a adus strigarea în barul de la Nicosia: „Să vină ONU!”. La București sigur că nu avea cum să vină, acolo, la Nicosia, în cinci minute și-au făcut apariție niște căști albastre ONU (militari suedezi, era după războiul  dintre turcii și grecii ciprioți, zgândăriți de „compatrioții” de acasă…) care l-au mutat pe cipriot la o masă din amfiteatrul barului. De unde tot nu s-a liniștit, amenințându-ne cu… pistolul! Frumos, nu?

Sigur Mircică nu poate să uite această simpatică escapadă din acea perioadă când ne antrena Bazil Marian. Și la fel de sigur că zgârietura trebuia „decontată” în fața soției Neli la întoarcerea acasă… Cu atâția martori oculari n-a avut probleme… conjugale, toată tărășenia sfârșindu-se cu bine, pupat toți Piața Endependenți!

Editorial Cornel Dinu. Formula de joc se omogenizează și se stabilizează de la meci la meci

Sâmbătă seară, ciprioții n-au reușit să-l mai zgârie pe Mircea Lucescu, care i-a pus la respect fără niciun ajutor din partea forțelor ONU. A așezat, repede după Edi Iordănescu, o formulă de joc omogenă, cu care a câștigat în Kosovo, atac cu Valentin Mihăilă în banda stângă, Denis Drăguș vârf și Dennis Man în banda dreaptă. Mi se pare normal, distribuția respectivă a confirmat în deplasarea e la Priștina, unde am câștigat tot cu scor de neprezentare a adversarului.

Nu trebuie să uităm, totuși, că Cipru a câștigat cu 1-0 în Lituania, pe care noi am învins-o cu ceva noroc, acasă, cu 3-1, după ce în minutul 85 era 1-1… Dar nici că palmaresul cu naționala din Insula Afroditei ne este net favorabil: 11 victorii, două egaluri și o înfrângere într-un amical, pe 6 februarie 2000, la Nicosia, 2-3 în finala unui turneu internațional organizat de Federația de Fotbal din Cipru, cu foarte largul concurs a unui arbitru local, grec la origini. Acum avem și noi un grec influent la „locul faptei”, kir Kyros Vassaras, șeful arbitrilor noștri. Și porte-bonheur al întregului fotbal românesc.

Editorial Cornel Dinu. Am jucat ca acasă, cu tribunele pline de români, consecință a dramei europene pe care o traversează țara

Firesc, Mircea Lucescu a combinat o formulă de echipă echilibrată, ofensivă, cu joc pe benzile Rațiu-Man și Bancu-Mihăilă, cum a făcut întotdeauna pe unde a antrenat, baraj puternic pe centru, cu Burcă și Drăgușin, închidere „Marină” în centru și cu Drăguș „vârf” capabil de acțiuni individuale, dar și să evolueze în tandem cu „volantele” de la mijloc, „căpitanul” Stanciu. Rețetă câștigătoare și în Kosovo, și în Cipru.

Am jucat ca acasă, cu patru, cinci mii de români în tribune, care au dominat, mai copios chiar decât cei de pe teren, puținii localnici prezenți. Plecați din țară pentru un trai mai bun ce nu li se oferă acasă… Marea dramă a României Europene!

Pe vremuri, grecii și turcii vindeau acadele, rahat, baclavale, sarailii, plăcinte și bragă în micul comerț cu noi. Acum neamul nostru a ajuns, din cauza ticăloșiei conducătorilor trădători de țară vânduți Occidentului, în bejenie, mână de lucru ieftină prin toate străinătățurile, precum în Cipru…

Editorial Cornel Dinu. 3-0 în minutul 35, game over

Am controlat prin densitatea posesiei prima parte a primei reprize și, cu un singur jucător de acasă, Bancu, pe teren, am ajuns la cel mai periculos scor, 2-0 în minutul 25. Marcase mai întâi Dennis Man, în minutul 16, după o serie rapidă de pase succesive ale atacanților noștri și, la nici zece minute, cealaltă bandă de atac, Valentin Mihăilă, a căzut în careu, arbitrul neamț Sascha Stegemann, durul care l-a eliminat pe Darius Olaru cu PAOK Salonic, s-a cam grăbit și a dat penalty nedat cu…VAR. Transformat ca la carte de specialistul în 11 m Răzvan Marin.

Cu patru, cinci jucători care evoluează pe la echipe minore din străinătate, ciprioții au luat și handicapul de neprezentare, 0-3, în minutul 35, după centrarea perfectă a lui Dennis Man transformată în gol de capul lui Radu Drăgușin, și la propriu, și la figurat.

Putea fi și 4-0 dacă portarul gazdelor mu scotea norocos șutul lui Valentin Mihăilă, cu câteva zeci de secunde de finalul „normal”, minutul 45 al primei părți a jocului.

Editorial Cornel Dinu. Pușca și cureaua lată, nu mai scăpăm de Pușcaș odată…

La pauză ciprioții greci au făcut trei schimbări fără rezultate în joc și au afișat figura de carnaval înfrânt a antrenorului Sofronis Avgousti, nefericit debut al fostului portar al lui Apollon Limasol, de 11 ori și între barele echipei naționale.

Mircea Lucescu n-a schimbat, deși eu mă așteptam, la scorul de pe tabelă, să odihnească ceva titulari și să încerce „banca”, unde avea destule nume numai bune de arătat ce pot. Abia după vreun sfert de oră au intrat Darius Olaru în locul lui Răzvan Marin și Alexandru Chipciu în locul lui Nicușor Bancu. Apoi au ieșit Dennis Man și Denis Drăguș, înlocuiți cu Ianis Hagi și George Pușcaș…

I-am mulțumit lui Mircea că ne-a scăpat de mazeta asta de pușcaș de ciori moarte când nu l-a mai luat la națională, acum a apărut iar, nu știu cine îl tot împinge și-l impune (și asta mă miră cunoscându-l pe Mircea…) la un nivel la care e clar, după mine, că nu poate juca „tânăra speranță” ajunsă la doar… 28 de ani! E treaba lui Mircea, însă, nu a mea, să joace cu cine vrea, dar să ții pe bancă pe Florinel Coman, Denis Alibec sau Alex Mitriță ca să joace un pușcaș chior de fotbal nu mi se pare fezabil…

Editorial Cornel Dinu. O repriză tricolorii au jucat fotbal, o repriză s-au jucat cu fițe de curtea școlii

Revenind la joaca din repriza secundă… în prima repriză echipa noastră a jucat fotbal, în a doua s-a jucat de-a fotbalul, cu fițe individuale de curtea școlii… „Dă, bă, pasă să dau și io gol! Nu-ți dau că dau io!”… Am avut suite de pase de conservare a jocului, în timp ce gazdele au amenințat, cât de cât, poarta noastră de vrei trei ori, fără probleme pentru siguranța lui Florin Niță. …Doar acadele și înghețată ce s-au topit rapid, ca pe timpul când le cumpăram de la grecul Krasopos, vis-a-vis de liceul „Ienăchiță Văcărescu” al copilăriei mele târgoviștene. Pentru statistică, a mai ieșit Radu Drăgușin și a intrat Virgil Ghiță.

A fost o victorie clară, limpede, fără niciun dubiu, care putea fi și mai consistentă pe tabela de marcaj și care a urcat naționala și pe Mircea Lucescu la un… hat-trick, trei „succesuri” consecutive într-o grupă europeană ce se dovedește la îndemâna valorii jucătorilor și priceperii antrenorului.

Practic, aș spune, Mircea Lucescu a întors „zgârietura” nemeritată de care aminteam la început în povestioara veche de 57 de ani. Dacă va învinge și marți, la Kaunas, pe Lituania (subordonată acasă de un Kosovo cu ambâț de a mai spera la cai verzi pe pereți…), pe bună dreptate „chapeau” pentru el și tricolorii lui. Și ai noștri!

Please follow and like us: