Recent, o echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a descoperit că suprafața lui Marte ar putea fi acoperită de o sursă potențială de combustibil pentru rachete, o descoperire care ar putea transforma viitoarele misiuni spre și dinspre planeta roșie. Această cercetare, publicată în revista Science Advances, sugerează că o mare parte din atmosfera de altădată a lui Marte ar putea fi prinsă în roci sedimentare, oferind nu doar un indiciu despre istoria geologică a planetei, ci și o posibilă resursă de combustibil.
Istoria atmosferică a lui Marte
Cercetările anterioare au indicat că Marte a fost, cu aproximativ 3,5 miliarde de ani în urmă, acoperit de un sistem major de apă lichidă, inclusiv oceane, râuri și lacuri. Aceasta sugerează că planeta avea o atmosferă suficient de groasă pentru a menține temperaturi care să permită existența apei în stare lichidă. Totuși, în prezent, suprafața aridă a lui Marte nu mai păstrează decât urme ale acelei istorii bogate, iar cercetătorii se întreabă ce s-a întâmplat cu atmosfera sa.
Conform noilor calcule, aproximativ 80% din dioxidul de carbon al atmosferei antice a lui Marte ar putea fi capturat în compuși organici pe bază de carbon. Aceasta descoperire deschide posibilitatea extragerii acestui carbon și transformării sale în metan, care ar putea fi utilizat ca sursă de energie pentru viitoarele misiuni interplanetare.
Mineralul smectit și capacitatea sa de stocare
Cercetătorii au concentrat studiul asupra unui mineral argilos numit smectit, cunoscut pentru capacitatea sa de a capta cantități mari de carbon. Pe Terra, acest mineral a rezultat, probabil, din activitatea tectonică, având rolul de a absorbi și stoca dioxidul de carbon, ajutând la răcirea suprafeței planetei.
Pe Marte, smectitul este abundent, iar echipa de cercetători sugerează că mare parte din atmosfera timpurie a planetei ar fi putut fi captată în acest mod. „Știm că acest proces se întâmplă și este bine documentat pe Pământ. Aceste roci și argile există și pe Marte”, a explicat Oliver Jagoutz, profesor de geologie la MIT.
Într-o eră în care apa curgea din abundență pe suprafața lui Marte, se estimează că dioxidul de carbon era omniprezent. „În această perioadă din istoria lui Marte, credem că CO2 era pretutindeni, iar apa care percola prin roci era plină de CO2”, a adăugat Joshua Murray, coautor și doctorand în științele planetare la MIT.
Potrivit cercetărilor, smectitul are o capacitate uriașă de stocare a carbonului, iar estimările sugerează că Marte ar putea avea suficiente cantități de metan stocat în aceste argile. „În unele privințe, atmosfera dispărută a lui Marte ar putea fi ascunsă la vedere”, a concluzionat Murray. Această descoperire ar putea schimba complet modul în care ne gândim la explorarea lui Marte și la viitoarele misiuni interplanetare, transformând planeta într-o sursă de combustibil accesibil.
