De Nicolae (Nicholas) Dima
Peste câteva luni voi împlini 87 de ani şi unele amintiri au început sã-şi piardã intensitatea. Si, totuşi, zilele de pedeapsa cu izolare severã în subsolul clãdirii Celularului din Aiud nu le voi uita niciodatã. În 1957 aveam 21 de ani şi eram închis deja de un an şi jumãtate. Trecusem deja prin trei închisori: Timişoara, Jilava şi acum Aiud. La Jilava întâlnisem primii adevãraţi deþinuţi politici ai închisorilor comuniste. Arãtau ca nişte martiri.
Între ei l-am cunoscut pe pãrintele Iovan de la mãnãstirea Vladimireşti, singurul preot care în timpul detenţiei m-a împãrtãşit. Am fost transferat de la Jilava la Aiud, unde un timp am lucrat în fabrica închisorii. M-au scos din fabricã pentru cã împreunã cu câţiva deţinuţi stabilisem contacte cu soldaţii care ne pãzeau şi aceştia ne aduceau ziare, ceea ce era strict interzis. Iniţial, grupul scos din fabricã a fost mutat pe Secţia 1-a. Am tremurat de teamã cã ni se va intenta un nou proces şi vom fi din nou condamnaţi. Mult mai târziu
am aflat cã în mod legal nu puteam fi pedepsiţi, pentru cã era dreptul nostru sã primim ziare, drept care nu se respecta. Dupã un timp s-a fãcut o nouã reorganizare dupã alte criterii şi noi, frontieriştii, am fost mutaţi în camera 354 de pe Secţia 2-a.
În acea încãpere eram vreo 20 de deţinuţi tineri şi nesupuşi, şi imediat am început sã ne organizãm şi sã ne facem viaţa mai uşoarã. Odatã, când am fost scoşi la plimbarea zilnicã de 10-15 minute într-o curte adiacentã clãdirii bisericii, clãdire transformatã în magazie, am vãzut printr-o fereastrã un sac gol de hârtie (…)
Citiţi mărturia integral (clic pe link)
Camera 354- O amintire din inchisoare122
The post O amintire din închisoarea Aiud: camera 354 appeared first on Cotidianul RO.
