ANALIZĂ | Dezastrul nevăzut din școli. Peste 50.000 de elevi s-au pierdut în statistici din clasa a IX-a până într-a XII-a. Expert: „Mulți dintre acești copii pleacă din țară”

An de an, sistemul de educație din România pierde elevi. „Hemoragia” se vede în cifre, chiar dacă ele nu sunt mereu evidențiate corespunzător de Ministerul Educației, pentru a semnala problema structurală existentă. Spre exemplu, o simplă analiză a numărului de candidați la Evaluarea Națională în 2018 – aproape 172.500, ne arată că există o diferență masivă față de cei care au dat Bacalaureatul astăzi, în 2024 – 119.000. Există explicații pentru o parte din cei 53.500 de elevi: unii vor da Bacul în toamnă sau alții nu și-au finalizat încă studiile. Dar experții consultați de Libertatea spun că problema este sistemică și, mai grav, este ignorată: școala nu mai este pentru toți, chiar dacă se promovează mereu un egalitarism aproape bolnăvicios, copiii pleacă în străinătate cu părinții, iar abandonul școlar nu mai poate fi ascuns sub preș.

Diferența între cifrele comunicate public de Ministerul Educației în 2020, pentru Evaluarea Națională, și 2024, pentru Bacalaureat, arată că, undeva, pe drum, în doar 4 ani, „s-au pierdut” circa 53.500 de copii. Sunt multe ipoteze legate de destinația acestora, dar nu există o situație centralizată la nivelul ministerului, din sursele Libertatea, care să arate nu doar că lipsesc acești copii, ci să fie urmărit parcursul lor. Ce s-a întâmplat cu cei care nu mai termină studiile?

Licee care au elevi doar ca să bifeze statistici

Mai mult, sociologul Gelu Duminică a explicat, pentru Libertatea, că o situația comparativă pe ultimii 18 ani ar arăta că cifrele sunt și mai grave. Din estimările acestuia, aproximativ jumătate dintre copiii născuți într-o generație se pierd pe drum, fie nu intră deloc la școală, fie abandonează în mare parte după clasa a VIII-a. Expertul susține că sunt trei explicații semnificative: migrația, calitatea educației și sărăcia.

Sociologul Gelu Duminică. Foto: Agerpres

„Ce se întâmplă cu acești copii? Mulți dintre ei pleacă. Nu uitați că avem 5 milioane în diaspora, așa că fenomenul e simplu. Când pleacă părinții, pleacă și copiii la un moment dat. Dar vorbim apoi și de calitatea educației, avem clivaje mari între rural și urban, între ceea ce putem numi comunități avantajate și dezavantajate. Ne-au spus-o și testările recente PISA: avem cel mai mare clivaj de calitate între cele două tipuri de comunități. Dacă te naști într-o comunitatea dezavantajată, mergi la școală în aceeași comunitate, ai toate șansele ca traiectoria educațională să fie foarte slabă”, a declarat Gelu Duminică.

Acesta a explicat că în acest nivel de comunități, cei mai mulți „trag” ca să termine cele 8 clase, cu toate greutățile care apar pe drum. Dar sociologul a remarcat că mai există o categorie destul de consistentă, de elevi care termină clasa a XII-a, dar nu intră în examene. Și aici, crede el, este o problemă de sistem: ei nu trebuiau să fi intrat nici în liceu fiindcă nu s-a ocupat nimeni de pregătirea lor.

„Avem fenomenul ăsta în care școala știe despre mine că sunt slab, dar mă trece an de an pentru norma didactică. Iar acest elev când ajunge în clasa a XII-a și a terminat un liceu slab, unde a intrat cu nota 2 sau chiar cu 1 și ceva, că se intră cu astfel de note, evident că nu este pregătit de bacalaureat. Atunci e cel mai simplu să nu dai examenul, ba chiar ești încurajat să nu-l dai, ca să nu faci liceul și mai de râs decât e deja”, a punctat Gelu Duminică.

El numește acest fenomen un fel de „raportare falsă”, în sensul că acești elevi sunt la liceu, dar nu ar trebui să fie acolo fiindcă „nivelul lor de instrucție nu e de liceu”. „Dar clivajul educațional este cel mai important. Studiile arată în felul următor: dacă ai nenorocul să te naști în comunitate rurală dezavantajată și mai ești și de etnie romă, calitatea educației la care ești expus este una foarte slabă, iar totul e dublat de migrație. Pentru că și profesorii vor să predea în orașele mari, în București, nu în comunități unde la clasa a XII-a încă fac elemente de alfabetizare”, a conchis sociologul.

Ce a făcut școala pentru acești elevi cu risc de abandon?

Dar a făcut școala îndeajuns de mult pentru ca acești elevi să nu renunțe la studii? Prof. dr. Constantin Cucoș, expert recunoscut la nivel național în pedagogie, responsabil de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, crede că discuția este una complexă. El a explicat pentru Libertatea că cifrele sunt îngrijorătoare: 50.000 de elevi pierduți pe drum arată, într-adevăr, și o „criză de încredere în școală”.

„Faptul că atâția elevi au abandonat studiile arată o carență structurală a sistemului, dar și o criză de încredere în școală, ca factor de realizare umană și propensiune socială. Credem că oferta liceală nu cade și nu este în concordanță întotdeauna cu posibilitățile, așteptările, aptitudinile diferite, denivelate ale elevilor. A-i pune pe toți în același calapod curricular, de strategii și situații de instruire, a le pretinde aceleași competențe, chiar dacă ei manifestă predispoziții diferite pentru o disciplină sau alta, rămâne pe mai departe o problemă de rezolvat la nivel de sistem”, a explicat prof.dr. Constantin Cucoș,

Acesta atrage însă atenția asupra faptului că școala nu poate fi separată de societate: cu cât valorile promovate în societate sunt anormale, cu atât și activitatea elevilor în școală va fi una mai greu de prezis și înțeles. Profesorul spune că este importantă combaterea abandonului școlar în primul rând prin înțelegerea fenomenului. Practic, școala trebuia să înțeleagă că unii elevi nu fac față noilor exigență, alții ajung la specializări față de care nu au niciun interes și nici pregătire.

„Sistemul de «inițiere» și triere prin două discipline (Limbă și literatură română și Matematică, eventual și niște probe vocaționale) nu e suficient de fidel cu posibilitățile ce trebuie antrenate la nivel de liceu. În al doilea rând, e vorba de o uniformizare a curriculumului și, mai ales, a cerințelor, fără a se decela între două rute fundamentale liceale – cele tehnologice și cele teoretice, unde ajung din start categorii de elevi diferiți ca dotare intelectuală, predispoziții, aptitudini, deziderate. A-i raporta pe toți la aceleași standarde, în ideea unui egalitarism abstract, iluzoriu, e o interogație și o problemă. De ce probele de finalizare a liceului nu sunt și ele denivelate, particularizate în raport cu profilul liceului? De ce nu sunt mai multe forme ale examenului de bacalaureat?”, a punctat prof. dr. Constantin Cucoș.

Evaluarea depinde de predare: sistemul trebuie schimbat integral

O problemă semnificativă ține de felul în care sunt evaluați elevii, spune expertul în educație. Practic, dacă pentru o anumită disciplină va urma un test grilă, predarea se va face în așa manieră încât elevii să se poată descurca la acel examen. Dar, spune prof. dr. Constantin Cucoș, dacă se va dori vreodată să evaluăm elevii pe competențe transversale, interdisciplinare, atunci și predarea va trebui să fie adaptată.

„Nu poți evalua interdisciplinar dacă ai predat monodisciplinar. Nu te poți centra în evaluare pe aplicații sau extensii practice, dacă în procesul de predare nu ai vizat și așa ceva. Nu e vorba de o încercare de scădere a standardelor evaluative, relevante și probatorii, ci de o permanentă adecvare ca formele de evaluare să urmeze formele de predare. Dacă ne dorim alte modalități de evaluare, apoi trebuie schimbate modalitățile de predare, inclusiv formele de organizare a conținuturilor învățării. Problematica evaluativă nu trebuie separată ce a fost mai înainte. În învățământ nu poți face schimbări pe ici pe colo, ci trebuie modificat totul, în același timp, în mod integrat, cuplat, organic”, a conchis profesorul.

Peste 120.000 de elevi susțin în aceste zile probele de Bacalaureat, pentru aceștia urmând o perioadă încărcată, fiindcă vor trebui să decidă și asupra viitorului lor, alegând o facultate din țară sau din străinătate, care ar putea avea, la rândul ei, probe scrise la admitere.

Foto: Hepta