Antreprenorii locali care fac diferența în comunitate |

Într-o serie de articole despre antreprenori locali, aducem trei povești de succes ale unor businessuri din Iași, care au înflorit și au adunat o comunitate în jurul lor.

În primul articol, îți facem cunoștință cu Alexandra Petcu, creatoarea Flairscent – un showroom cu lumânări parfumate, recunoscute și iubite în toată țara. Andra, cum îi spun cunoscuții, povestește despre cum a început afacerea într-un apartament închiriat și cum a reușit să-și construiască brandul.

Andra nu suflă niciodată în lumânări, cu excepția celor de pe tort. Folosește doar clopoțelul cu mâner lung, care acoperă cu grijă flacăra, până la stingere.

Vine zilnic la muncă într-o casă cu o curte verde, generoasă, care te îmbie să-i treci pragul, de pe o străduță liniștită, într-un cotlon al Iașiului.

Intrarea în casă e brăzdată de nuanțe de albastru, portocaliu și roz, de la geamurile colorate în care bate soarele. Simți că intri în interiorul unui curcubeu.

De pe primele trepte adulmeci arome pe care nu le poți identifica precis, dar știi că miroase frumos.

Bujori, pere și rubarbă. Lime, busuioc sau mandarine. Miere și tabac. Rouă de pe crini. Caise și smochine. Tămâie și smirnă. Qualia, mure și piper negru. Mandarine și santal. Napolitane cu alune. Nectar tropical. 1001 de nopți.

Sunt câteva dintre aromele din vasele care tronează în vitrină și pe măsuța de cafea. Turnate în ceșcuțe sau bomboniere iridiscente, ca de cristal, comandate din Australia, găsești lumânări în aproape toate dimensiunile.

În prima cameră din stânga te întâmpină canapeaua roz prăfuit și măsuța de cafea cu flori proaspete, câteva lumânări parfumate și colorate, un aprinzător cu mâner lung și un clopoțel la fel de lung, pentru stins lumânarea.

Foto: Ancuța Constandache

În stânga canapelei e vitrina cu oglindă: zeci de lumânări parfumate în vase turcoaz, albe sau roșii, în ceșcuțe vintage de cafea cu trandafiri sau recipiente în serie, precum bombonierele sau vasele dragon.

Vopsiți roz, pereții complimentează florile de hârtie roz, galbene, mov și albe care atârnă deasupra vitrinei.

„Come on baby, light my fire”, („Hai, baby, aprinde-mi focul”) e mesajul luminos sugestiv de pe unul dintre pereți.

Foto: Daniel Miroțoi

În camera din dreapta e atelierul în care se toarnă lumânările și se fac pachetele. Sticluțe cu uleiuri parfumate, suporturi colorate, ceara de soia, termometre, fitile și aparate îndoielnice.

E atelierul Flairscent, locul unde Alexandra Petcu, 33 de ani – Andra, cum îi spun cunoscuții – toarnă lumânări, ține ateliere, întâmpină clienții care vor să cumpere lumânările pentru acasă sau drept mărturii.

Andra toarnă lumânări de șapte ani. A început dintr-o urgență – avea nevoie de două mărțișoare pentru cele două colege de muncă. Pe atunci, în 2017, lucra la un magazin creativ de papetărie, unde se angajase cu trei ani mai devreme.

Antreprenoare din greșeală

În 2009, Andra a venit din Fălticeni la Iași pentru facultate. După trei ani de licență la design interior, doi ani de master și o viață de îndemânare cu lucrul manual, în 2014 s-a angajat la un magazin de papetărie din Iași, unde crea tot felul de forme și flori de hârtie, desena felicitări și ținea ateliere de craft pentru copii și adulți.

Aflată la ananghie cu mărțișoarele și înzestrată cu dexteritate, Andra s-a hotărât să pună la lucru kitul de lumânări pe care-l cumpărase de curând – ceară de soia, șnururi de bumbac și uleiuri esențiale.

Ideea de a turna lumânări pentru ea i-a venit după ce, într-o vacanță la sora ei mai mare în Anglia, a cumpărat o lumânare parfumată, cu ceară neagră. Cu miros de mure și piper, a fascinat-o când acasă, odată aprinsă, mireasma s-a împrăștiat în toată casa. Până atunci, n-a știut că o lumânare poate să parfumeze, cu atât mai puțin la intensitatea aceea.

Pentru că pe atunci o interesa mai mult mirosul decât recipientele elegante, a folosit două cești pe care le avea la îndemână. Colegele au fost atât de încântate de mărțișor, încât i-au sugerat să mai facă și să le vândă.

Așa, în ultimele luni de muncă la magazin, Andra a început să toarne și să vândă lumânări.

Cu mirosurile a avut o relație specială de mică. Pe când era copil, alături de sora ei și o gașcă de aproape 20 de copii de la bloc făceau concursuri cu apartamentul cui mirosea cel mai frumos.

„Fiecare casă avea un miros al ei, specific”, povestește Andra. „Îți dădeai seama când a ieșit cineva din casă, după miros.”

Turna lumânările de acasă, clienții veneau la apartament să ridice pachetele, iar ea era mulțumită de toată afacerea. Și-a creat și o pagină de Facebook și a lăsat pliante la magazinul unde lucra, la îndemnul proprietarei.

La scurt timp, demisiona ca să se ocupe de lumânări cu normă întreagă, iar mulți dintre clienții de la magazin au devenit clienți fideli ai noii ei afaceri.

„Când am început, îmi plăceau foarte mult mirosurile gourmande, precum cel de napolitană cu alune”, povestește Andra. „Nu prea eram cu cele lemnoase, fructate. Mai ales lemnoasele, nu le înțelegeam.”

Ba chiar îi era teamă că-și va pierde mirosul de la stat cu nasul în uleiuri esențiale toată ziua.

„Dar, de fapt, când devii mai cunoscător și ți se ascute simțul mirosului, simți diferența lui foarte clar. Când vine cineva și-i dau lemongrass și ghimbir sau busuioc și mandarine, fiindcă amândouă sunt cu lămâie, ei zic că toate miros la fel.”

Însă, cu timpul, mirosul s-a ascuțit și așa a început să le aprecieze din ce în ce mai mult pe „cele mai ciudățele”, cum le numește ea, mai grele, lemnoase. Cum ar fi cel din lumânarea cu mure și piper, care semăna cu lumânarea cu ceară neagră cumpărată din Anglia.

Însă, pentru o intensitate potrivită a mirosului, nu contează doar uleiul. Oricine poate să facă lumânări acasă, însă Andra explică și că sunt niște pași de urmat pentru o intensitate potrivită.

„Noi când le turnăm, le turnăm pe straturi. Nu turnăm toată lumânarea odată. Parfumul se poate lăsa la fund sau se poate ridica la suprafață”, povestește Andra. „Turnăm în straturi de 2 centimetri, pentru aceeași intensitate a parfumului.”

Bineînțeles, asta prelungește timpul de preparare, chiar dacă toarnă în grupulețe.

Amesteci uleiul cu ceara, însă uleiul trebuie să fie la o anumită temperatură – pentru aromele mai fresh, ceara se pune când uleiul e mai rece, iar pentru cele mai puternice, când uleiul e un pic mai fierbinte.

Andrei îi place, de obicei, să toarne seara, când știe că nu o deranjează nimeni și se poate concentra.

„Dacă ai ratat temperatura, trebuie să torni înapoi și dup-aia o iei de la capăt. Pentru umplerea recipientelor de mărime XL, de 500 de grame, în patru straturi, procesul durează vreo șase ore, spune Andra.

Cât despre arome, le alege în funcție de ce-i sună bine și, cu timpul, a învățat să se uite și la note. Cu toată experiența, uneori mai dă greș, căci aromele unor furnizori pot avea un miros sintetic.

„Eu din Anglia le cumpăram pe toate”, povestește Andra, „și când a ieșit din UE, am testat de prin toată Europa. Iar când cumpăr, cumpăr de măcar 300 de euro, ca să testez mai multe.”

Dar furnizorul din Anglia și-a deschis ulterior un sediu în Belgia și a putut reveni la varianta preferată.

Aplicația pentru primul grant, un eșec și o lecție

După ce a demisionat, fiind totuși la început, nu se putea întreține doar din lumânări vândute pentru plata chiriei, facturilor și restul cheltuielilor, așa că pentru o perioadă a locuit la o prietenă.

În 2018 a vrut să ducă afacerea la alt nivel și a aplicat pentru o finanțare de 30.000 de euro, dar a aproximat greșit cheltuielile și a trimis dosarul cu documente lipsă.

„Am primit mail că trebuia să mai trimit nu știu ce cazier, o grămadă de acte pe lângă”, povestește Andra. „Dar bine că a fost așa, că nu reușeam să fac nimic din proiectul ăla. M-a și motivat ca să nu mai aștept până în ultima zi. Din banii ăia am zis că-mi iau și dubă, și sediu. Am pus o grămadă de chestii, habar nu aveam ce înseamnă”.

Dar a fost un exercițiu bun pentru ce avea să urmeze doi ani mai târziu, în 2020.

A aplicat pentru o oportunitate de fonduri, la Acceleratorul de Întreprinderi Sociale, prin asociația „Alături de Voi” (ADV).

Inițial, activitatea organizației ADV a pornit cu scopul de a pregăti persoane din medii vulnerabile să intre pe piața muncii. După ce au realizat că tot era dificil ca oamenii să-și găsească un loc de muncă, chiar dacă erau foarte bine pregătiți, au hotărât să creeze singuri și locurile de muncă.

Astfel, printr-un proiect european, au devenit administratori de granturi, ca să deschidă singuri mai multe locuri de muncă, în cadrul unor întreprinderi sociale.

Grantul pentru care a aplicat Andra era de 100.000 de euro, suficient pentru un sediu confortabil și salariile câtorva angajați. Pentru că a învățat din experiența procesului anterior de aplicare, n-a mai așteptat până în ultima zi pentru depunerea dosarului. A ajutat-o, de asemenea, și faptul că existau consilieri din cadrul organizației care sprijineau oamenii în proces cu tot ce aveau nevoie.

„Știu că alte companii de astea te lasă așa, îți spun «descurcă-te!»”, își amintește Andra. „Ei stăteau, te consultai cu ei la orice pas. Ne-au dat un Excel unde băgai sumele pe fiecare lună și mai departe îți calculau ei.”

A pregătit documentația și a scris aplicația în pandemie, perioadă despre care spune că a venit la fix. „Am stat acasă singură, nu a mai venit nimeni pe la mine, nu am ieșit nicăieri și am putut scrie proiectul.”

După depunere, a încercat să-și calculeze un scor orientativ. Avea niște prieteni în vizită și, printre altele, și-a adunat punctajul, a realizat că a aproximat niște cifre greșit și că din cauza asta n-ar avea cum să treacă în următoarea etapă.

În același moment a sunat-o o vecină să-i ofere cadou un braț de lavandă proaspăt culeasă.

„Am zis că ăsta e Dumnezeu care îmi spune să nu mă supăr că n-am luat proiectul”, povestește Andra. „Era într-o joi și eram tare supărată, am plâns toată seara pe «Purple rain».

Dar supărarea n-a ținut mult, căci luni a primit un e-mail de la organizație, care o anunța că a trecut mai departe și o așteptau să-și susțină pitch-ul.

„I-am sunat și le-am zis că eu cred că au greșit, că eu n-am luat.” Dar cei de acolo i-au confirmat că nu e nicio greșeală, că se află printre câștigători și o așteaptă peste două zile să prezinte planurile și fizic.

După susținerea pitch-ului în fața a câteva dintre femeile din comisie, a trecut cu notă maximă și femeile chiar au urmat-o afară după, să-i cumpere lumânările cu care Andra venise pregătită pentru prezentare.

Dincolo de condițiile îndeplinite, aplicanții primeau o bilă albă, un bonus de credibilitate dacă veneau și ei cu un capital. Andra n-a ezitat și a dat curs unui gând curajos. Să intre all-in în acest pariu, cu toți banii de nuntă.

Pentru fiecare dintre fete, mama lor, care muncea în Italia de ani buni, avea puși deoparte câte 10.000 de euro. Sora cea mare se căsătorise cu câțiva ani în urmă, însă Andra a hotărât că asta e cea mai potrivită ocazie să folosească banii, neavând oricum un partener.

„Mama, asta e nunta mea”, i-a spus Andra mamei. „Acum o fac. Acum îmi trebuie banii, nu altădată. Și asta cred că le-a impresionat pe femeile alea, că au zis «Vai, banii de nuntă!».”

Din prima tranșă intrată în septembrie 2020, în maximum trei luni, Andra a trebuit să găsească un sediu și să angajeze cinci persoane din medii defavorizate, ca să poată primi restul banilor.

Conform grantului, ideea de întreprindere socială și de inserție presupunea să reinvestească aproape 90% din profit, iar minimum 30% din programul de muncă să le revină persoanelor vulnerabile, fără ca și cea din urmă condiție să fie obligatorie, dar pe care s-a bucurat s-o aplice.

În ciuda intervalului scurt de desfășurare, Andra a găsit casa colorată – nu fără aventuri, căci s-a tocmit cu proprietara până femeia a renunțat la clauzele care stipulau că o poate da afară sau o poate da în judecată la cea mai mică întârziere a plății chiriei –, a semnat un contract final pe cinci ani și a investit aproape 20.000 de euro în renovări: pus parchet, refăcut tavanul care a căzut la prima mână de var.

Sediul Flairscent, în timpul renovărilor

Chiar dacă componenta de angajare a persoanelor din medii vulnerabile era o condiție, Andra visa să facă asta încă de când ținea ateliere de lumânărit în apartamentul ei.

La unul dintre ateliere, a avut o participantă, o elevă de liceu, care venise prin ONG-ul Ajungem Mari, o asociație ce susține educația tinerilor și copiilor din centrele de plasament și medii defavorizate.

Pe Andra a mișcat-o povestea fetei și, odată ivită oportunitatea prin prisma grantului, a angajat-o alături de încă două persoane.

Dincolo de pornirea de a ajuta, a emoționat-o și un spot pe care îl văzuse la o conferință a asociației ADV, cei care facilitau obținerea grantului.

Filmulețul arăta un bărbat, angajat al asociației care nu-și putea mișca o mână. Acesta povestea că de când s-a angajat și-a găsit și o parteneră. „Și o strângi în brațe?”, întreba în spirit de glumă intervievatorul. „Da, cum să nu, uite-așa o strâng”, răspunde vesel bărbatul.

Și-am atunci am plâns. Când plâng înseamnă că-i bine, că acolo trebuie să mă duc.

Andra spune că îi e mai ușor să se mobilizeze dacă e interesul altcuiva în joc. Pentru ea, rămâne de multe ori în zona de confort.

Un lucru care a scos-o recent din acea zonă de confort a fost experiența cu o angajată, anul trecut. Era una dintre femeile care proveneau dintr-un mediu defavorizat, pe care trebuia să o anunțe de întreruperea colaborării.

Dincolo de faptul că nu firma nu mai făcea față cheltuielilor – contabila o avertiza pe Andra de ceva timp că iese pe minus –, primea și reclamații de la clienți că lumânările nu sunt parfumate și observa că femeia obișnuia să piardă timpul la muncă.

Iar pentru că anul trecut a crescut TVA-ul pe activitatea firmei, au crescut și cheltuielile taxelor.

Doar ca să fim la zi cu facturile, salarii și chirie, fără să mai investesc în materie primă, trebuie să dăm vreo 25.000 de lei lunar.

Și-a făcut curaj și a purtat acea conversație dificilă și stânjenitoare, în care raportul de putere se vede fățiș, și a anunțat-o pe femeie că, în scurt timp, va fi nevoie să încheie colaborarea.

E conștientă că lipsa de fermitate, de asertivitate în raport cu colegii o încurcă atunci când trebuie să-i mobilizeze sau când lucrurile nu se întâmplă cum e nevoie. Știe că totul pornește de la ea și că e un proces interior care durează și, mai ales, care se instalează prin repetiție.

„Când aveam fondurile europene, mi se părea că nu am dreptul să le spun ce să facă, fiindcă nu erau banii mei”, explică Andra.

„Că și pe mine asta mă enerva înainte, când eram angajată, că nu aveam programul pe care îl voiam eu. Adică să pot să plec un pic în timpul zilei, dacă trebuie să mă duc la epilat sau am altă treabă, Și de-asta îi lăsam așa liberi, ca să nu se sature sau să nu le convină ceva. Și așa că salariul e mic.”

S-a simțit totuși împăcată când femeia și-a găsit rapid un alt loc de muncă.

După șapte ani de gestionat o afacere care treptat a înflorit, Andra simte nevoia să se odihnească. Dacă până acum povestește că era prezentă la toate târgurile și evenimentele la care putea ajunge, că mereu căuta noi oportunități de parteneriate sau promovare, acum simte că e timpul s-o ia mai ușor.

Chiar dacă acum mai are o colegă, responsabilitatea creșterii și leadershipul sunt în grija ei. Chiar și postările pe social media – postează aproape zilnic pe Instagram fotografii și filmulețe despre munca în atelier sau în ton cu trendurile de pe net.

Cu toate întrebările mamei despre când și-ar putea lua și ea un apartament sau să plece în vacanțe, visul Andrei nu e să ajungă directoare de fabrică. E conștientă că, dacă ar produce pe bandă rulantă, ar putea intra în diferite magazine și vânzările ar crește.

Acum primește în jur de 200 de comenzi lunar, însă vara vânzările scad, deoarece oamenii sunt obișnuiți să folosească lumânări parfumate doar în sezonul rece. Pentru mulți dintre noi e contraintuitiv să aprindem lumânări vara – e ușor paradoxală ideea de caniculă cu cea de flacără a lumânării – chiar dacă ele pot parfuma cu succes un întreg apartament.

„După ce am luat casa asta, mă temeam foarte mult că trebuia să plătesc singură 400 de euro chirie. Și chiar m-am temut, dar vedeam că tot fac. Venea perioada de plătit chirie și mă întrebam de unde plătesc. Și veneau una, două comenzi și aveam bani de plătit chiria. Așa fac și acum, stai liniștită. Vine 25, ziua de taxe. De unde le plătesc? Și mi-a venit ieri comandă”, povestea Andra la mijlocul lui mai.

Dincolo de rațiunile financiare, nu vrea să piardă nici familiaritatea și intimitatea pe care le are cu clienții.

N-ar vrea să nu mai țină atelierele (sold out, de cele mai multe ori), unde nu doar că-i învață pe oameni să facă lumânări într-un exercițiu de concentrare și agilitate, dar îi și îndrumă și le pune la dispoziție toate cunoștințele celor ce vor să-și deschidă propria afacere cu lumânări.

Andra în acțiune, la un atelier de lumânărit

„Vin foarte multe persoane care vor să se apuce de lumânărit. Îmi scriu și pe social media, «de unde ți-ai luat uleiul, de unde vasele». Și le zic că, dacă vor informații, să vină la un atelier. Și oamenii vin și le arăt tot – fitiluri, uleiuri, le dau furnizori să se apuce.”

Dincolo de atelierele publice la care te poți înscrie și care costă 300 de lei de persoană, și unde vin oamenii din toată țara, sunt persoane care apelează la Andra și pentru o zi de naștere mai diferită.

„Am deja două fete care și-au făcut ziua și anul trecut, și anul ăsta, ziua lor. Și plătesc pentru toată lumea – astea private sunt 350 de lei de persoană, fiindcă e la ora care vor ei și aduc tort, beau un pahar vin, își dau comandă de mâncare, e un cadru drăguț.”

Chiar dacă simte nevoia de o pauză, nu și-ar dori să renunțe la prima casă a Flairscent, în care a investit, dincolo de bani, emoție și energie, la ritmul în care oamenii vin pur și simplu în vizită, fără programări sau sunat înainte, la curtea pe care tatăl vine să i-o cosească în sezon și unde își mai bea cafeaua la umbra copacilor.