În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.
(20) Ancheta Orizont: Cum aţi începe un roman dedicat revoluţiei?
Întrebarea, mi se pare, porneşte de la premisă sigură: eu voi scrie o carte despre Revoluţie şi doar începutul ei constituie subiectul anchetei. Dar că, în cazul meu, premisa necesară şi obligatorie se clatină: vreau eu într-adevăr să scriu o carte despre Revoluţie, spre a mă putea referi la posibilele ei prime pagini? Sau, mai precis, intenţionez să fac aceasta acum, astfel încât să mă pot pune în situaţia de a gândi primele fraze ale respectivei încercări?
Pe urmă, se mai pune o problemă: doar un reportaj al luptelor din 16 – 22 XII ar circumscrie tema sau şi un roman respirând şi aerul acestei perioade? Acum foarte multă lume se ocupă de prima variantă – şi nu numai în ţară, numeroasele cărţi despre Revoluţia Română au apărut în străinătate deja în ianuarie 1990. Să fac acelaşi lucru, cu puterile mele, mi-ar da acum senzaţia că aş scrie o teză de sfârşit de trimestru, ca un şcolar cuminte dintr-o clasă solicitată să dezvolte un subiect unic. Sigur că, în fond, nimeni nu poate tăgădui că în aceste zile, în aceste luni, toţi inhalăm aerul Revoluţiei, chiar dacă fiecare îl percepe după propria-i sensibilitate şi experienţă. Romane despre Revoluţie sunt necesare şi sunt convins că, inevitabil, pe lângă cărţi de conjunctură, vor apărea şi operele remarcabile ale acestui moment. În ceea ce mă priveşte, nu ştiu când, dacă şi cum voi scrie o carte despre perioada circumscrisă anchetei ORIZONT.
Dar dacă…
Dacă mi-aş întrerupe acum cărţile în curs de elaborare pentru a începe un roman despre Revoluţie, dacă aş face acest lucru acum, atunci cred că primele pagini ale manuscrisului ar descrie un personaj atât de incredibil, cum doar în viaţă poţi întâlni. Este vorba despre un tovarăş (real!) de care dau aproape zilnic şi care, ocupat foarte fiind în a doua jumătate a lunii decembrie anul trecut, n-a apucat să deschidă televizorul şi nici să iasă în stradă. Aşa se face că dânsul n-a auzit că tocmai în perioada aceea au avut loc oarece evenimente. La el a existat şi înainte căldură în casă, în apartamentul lui nu se întrerupea lumina, mâncare avea şi atunci destulă, paşaportul nu-l interesa întrucât străinătatea era întotdeauna vicioasă şi duşmănoasă. N-a aflat nici măcar că nu mai ocupă funcţia avută înainte, drept care vine (aproape) zilnic la serviciu, se aşază în fotoliu, dă telefoane (unor oameni care majoritatea nici ei nu mai sunt în funcţii), se serveşte cu o ţigară şi te bate binevoitor pe umăr. E atât de dezarmant în neştiinţa sa, încât nu s-a găsit încă nimeni să-i atragă atenţia că, de fapt, el nu mai lucrează acolo, că postul lui s-a desfiinţat. Au trecut şaptezeci şi cinci de zile şi din clipă în clipă va trăi şi el revelaţia a ceea ce s-a întâmplat în 22 decembrie 1989. Dacă aş scrie acum un roman despre Revoluţie, cu acel moment al revelaţiei aş declanşa acţiunea cărţii. Dar cum acea clipă n-a venit încă şi cum eu nu scriu acum un roman despre Revoluţie…
(Orizont, 9 martie 1990.)
The post Ce am spus (20) appeared first on Cotidianul RO.
