Ce este boala Coldea?

RMAG news

17 noiembrie 2015 a reprezentat apogeul puterii lui Florian Coldea. În acea zi a depus jurământul și a început să lucreze guvernul Cioloș. Influența și prestigiul celui care conducea Serviciul Român de Informații crescuseră exponențial în ultimii ani și implicarea sa în constituirea respectivului guvern a venit ca un fapt firesc, pe care presa l-a consemnat resemnată și pe care nimeni nu l-a denunțat ca un derapaj major al prea-tinerei noastre democrații, potrivit  qmagazine.ro.

Anul care a urmat, 2016 poate fi considerat, practic, anul lui Coldea. Partidele, baza oricărei democrații politice de tip occidental, fuseseră puse între paranteze și guvernarea se realiza prin intermediul unor oameni numiți, nu aleși, pe care Parlamentul îi validase de frică, căci toate vocile teleghidate urlau cum că țara este în criză și se va întâmpla o mare nenorocire dacă nu vom avea guvernul respectiv, croit după porunca lui Klaus Iohannis, cu „oameni noi” adică.

Lumea reală ne arăta, însă, o creștere economică de 3,7% pe anul 2015, deficitul bugetar a fost puțin mai mic de 1,5% din PIB – cel mai redus de după 1989, iar inflația a fost, pentru prima oară, negativă, adică am avut o deflație, o scădere a indicelui creșterii prețurilor de consum.

Cam așa arăta „criza” din noiembrie 2015, pe care o prevesteau toate vocile cu epoleții ascunși pe sub cămașă.

Se întâmplase, însă, marea catastrofă de la clubul Colectiv, iar un tânăr polițist murise în convoiul care îl transporta cu girofar pe ministrul de Interne între două cartiere bucureștene. Fără nicio îndoială, guvernul Ponta suferea de aroganță, afișa o suficiență nejustificată și polarizase societatea pe teme nepopulare, dar o criză, în termeni reali era cât se poate de departe.

Economia mergea bine, dar lucrurile nelalocul lor din societate erau fix la fel ca întotdeauna după 1989: sistemul public se umfla zi de zi cu noi și noi nepoți și amante, primarii se comportau ca niște proprietari de sclavi, doctoratele curgeau râu pe la Academia de Poliția și cea a SRI.

Nimic din criza morală din 2015 nu s-a rezolvat până astăzi. Ba dimpotrivă, am putea spune.

Cu toate acestea, românii au uitat bucuroși de fundamentul politicii democratice, alegerile și aritmetica parlamentară și au aprobat, cu entuziasm, un guvern cu oameni numiți.

O întrebare pe care nu ne-am pus-o deloc atunci cu suficientă convingere este:„Numiți de cine?”. Căci cel care părea marele câștigător al zilei, Klaus Iohannis, nici măcar nu îi cunoștea pe unii dintre miniștri. Ba nici măcar Dacian Cioloș, cel care, formal, își alesese echipa, nu îi cunoștea.

Este, poate, momentul să vedem cum am ajuns aici. Boala Coldea a fost indusă României de fostul președinte Traian Băsescu, care l-a numit pe Florian Coldea în fruntea organigramei militare a SRI; adică în funcția de „prim adjunct” al directorului SRI. Un fapt straniu străbate perioada Traian Băsescu și care nu pare a fi sărit în ochii cuiva: de-a lungul îndelungatei cariere politice a acestuia, Colegiul pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis mai multe decizii în care îl declarau pe Băsescu curat, adică se spunea acolo, negru pe alb, că nu „fost colaborator al securității”.

Brusc, după plecarea lui Coldea de la SRI, același CNSAS descoperă mai multe dovezi cum că Băsescu fusese „colaborator al securității” încă din 1975.

Dovezile găsite de CNSAS după pensionarea fostului „prim adjunct” par destul de solide, de vreme ce au fost acceptate și de cea mai înaltă instanță de judecată din țară, care îi confirmă fostului președinte calitatea de colaborator al fostei Securități, scoțându-l din politică pe ușa din dos.

CUM FUNCȚIONA ACEL REGIM

Și ne întoarcem la noiembrie 2015, apogeul regimului Coldea. Nu știu multe lucruri despre majoritatea dintre miniștrii din guvernul Cioloș, dar mi-a sărit în ochi unul pe care îl cunoșteam de mult, încă de la începutul anilor ’90, de când eram la PNȚCD, Marius Bostan pe numele său. Acesta a devenit cunoscut la nivel național atunci când, brusc și în afara logicii luptelor interne din partid (pe care le duceam atunci împreună), i-a cerut demisia lui Corneliu Coposu pentru vina de a-l fi desemnat pe Emil Constantinescu candidat la președinție din partea partidului!

Anul care a urmat, 2016 poate fi considerat, practic, anul lui Coldea. Partidele, baza oricărei democrații politice de tip occidental, fuseseră puse între paranteze și guvernarea se realiza prin intermediul unor oameni numiți, nu aleși, pe care Parlamentul îi validase de frică, căci toate vocile teleghidate urlau cum că țara este în criză și se va întâmpla o mare nenorocire dacă nu vom avea guvernul respectiv, croit după porunca lui Klaus Iohannis, cu „oameni noi” adică.

Lumea reală ne arăta, însă, o creștere economică de 3,7% pe anul 2015, deficitul bugetar a fost puțin mai mic de 1,5% din PIB – cel mai redus de după 1989, iar inflația a fost, pentru prima oară, negativă, adică am avut o deflație, o scădere a indicelui creșterii prețurilor de consum.

Cam așa arăta „criza” din noiembrie 2015, pe care o prevesteau toate vocile cu epoleții ascunși pe sub cămașă.

Se întâmplase, însă, marea catastrofă de la clubul Colectiv, iar un tânăr polițist murise în convoiul care îl transporta cu girofar pe ministrul de Interne între două cartiere bucureștene. Fără nicio îndoială, guvernul Ponta suferea de aroganță, afișa o suficiență nejustificată și polarizase societatea pe teme nepopulare, dar o criză, în termeni reali era cât se poate de departe.

 

Economia mergea bine, dar lucrurile nelalocul lor din societate erau fix la fel ca întotdeauna după 1989: sistemul public se umfla zi de zi cu noi și noi nepoți și amante, primarii se comportau ca niște proprietari de sclavi, doctoratele curgeau râu pe la Academia de Poliția și cea a SRI.

Nimic din criza morală din 2015 nu s-a rezolvat până astăzi. Ba dimpotrivă, am putea spune.

Cu toate acestea, românii au uitat bucuroși de fundamentul politicii democratice, alegerile și aritmetica parlamentară și au aprobat, cu entuziasm, un guvern cu oameni numiți.

O întrebare pe care nu ne-am pus-o deloc atunci cu suficientă convingere este:„Numiți de cine?”. Căci cel care părea marele câștigător al zilei, Klaus Iohannis, nici măcar nu îi cunoștea pe unii dintre miniștri. Ba nici măcar Dacian Cioloș, cel care, formal, își alesese echipa, nu îi cunoștea.

Este, poate, momentul să vedem cum am ajuns aici. Boala Coldea a fost indusă României de fostul președinte Traian Băsescu, care l-a numit pe Florian Coldea în fruntea organigramei militare a SRI; adică în funcția de „prim adjunct” al directorului SRI. Un fapt straniu străbate perioada Traian Băsescu și care nu pare a fi sărit în ochii cuiva: de-a lungul îndelungatei cariere politice a acestuia, Colegiul pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis mai multe decizii în care îl declarau pe Băsescu curat, adică se spunea acolo, negru pe alb, că nu „fost colaborator al securității
Brusc, după plecarea lui Coldea de la SRI, același CNSAS descoperă mai multe dovezi cum că Băsescu fusese „colaborator al securității” încă din 1975.

Dovezile găsite de CNSAS după pensionarea fostului „prim adjunct” par destul de solide, de vreme ce au fost acceptate și de cea mai înaltă instanță de judecată din țară, care îi confirmă fostului președinte calitatea de colaborator al fostei Securități, scoțându-l din politică pe ușa din dos.

CUM FUNCȚIONA ACEL REGIM

Și ne întoarcem la noiembrie 2015, apogeul regimului Coldea. Nu știu multe lucruri despre majoritatea dintre miniștrii din guvernul Cioloș, dar mi-a sărit în ochi unul pe care îl cunoșteam de mult, încă de la începutul anilor ’90, de când eram la PNȚCD, Marius Bostan pe numele său. Acesta a devenit cunoscut la nivel național atunci când, brusc și în afara logicii luptelor interne din partid (pe care le duceam atunci împreună), i-a cerut demisia lui Corneliu Coposu pentru vina de a-l fi desemnat pe Emil Constantinescu candidat la președinție din partea partidului!

În mod cât se poate de previzibil, Coposu l-a exclus imediat din partid pe tânărul Bostan, ba chiar a pedepsit (nemeritat) toate organizațiile de tineret, cărora le-a suspendat activitatea. După moartea lui Coposu, PNȚCD ajunge la guvernare și impetuosul Bostan, deși nu mai era membru al partidului, capătă funcția de director al direcției care coordona prefecții României.

De această dată, ascensiunea și puterea tânărului director aveau la bază atașamentul acestuia față de Dorin Marian, consilierul pentru securitate al președintelui Constantinescu (da, același cu contestatul Constantinescu din urmă cu doar câțiva ani). Mai trece un timp și Bostan, devenit între timp un prosper om de afaceri, ajunge să fie trimis de regimul Băsescu să reprezinte statul în conducerea Telekom România (fosta Romtelecom), de unde sare direct la masa guvernului Ciorbea, în calitate de ministru. Dar așa se întâmplă când supralicitezi puterea colegilor cu caschetă, căci, abia atunci, Colegiul pentru Studierea Arhivelor Securității emite o adeverință care  ar putea explica multe, conform căreia Bostan „este posesor al dosarului fond rețea nr  R417477”.

Citeste mai mult aici

The post Ce este boala Coldea? appeared first on Cotidianul RO.