Ce este limba esperanto şi cum a apărut

Limba esperanto reprezintă o inițiativă unică în istoria modernă a lingvisticii, fiind un instrument de comunicare internațională care a fost creat cu scopul de a promova pacea, cooperarea și înțelegerea între popoare. Inventată în secolul al XIX-lea, această limbă artificială se remarcă prin simplitatea și regularitatea sa gramaticală, fiind ușor de învățat, dar și de utilizat.

Cu un vocabular accesibil, esperanto continuă să fie folosită și apreciată în zilele noastre de o comunitate globală diversă, iar prin intermediul ei, vorbitorii săi arată că visul unei limbi comune și neutre nu este doar o utopie, ci o realitate vie.

Ce este limba esperanto

Esperanto (n.n. – „cel care speră”) este o limbă artificială sau „construită”, fiind cea mai răspândită limbă de acest gen din lume. Ea nu aparţine nici unei ţări, iar numărul vorbitorilor este dificil de stabilit. Cu toate acestea, există mai multe surse potrivit cărora esperanto ar fi vorbită în momentul de față de câteva milioane de oameni din peste 120 de ţări. Această limbă reprezintă o identitate, iar vorbitorii de esperanto au un puternic simţ de apartenenţă la o comunitate bazată pe toleranţă şi pe egalitate, iar unii susțin că această tradiție a toleranței se întoarce la valorile originale ale fondatorului ei, un tânăr evreu polonez.

Cum a apărut limba esperanto

Această limbă a fost inventată de către un tânăr polonez de 26 de ani, pe numele său Ludwik Lejzer Zamenhof, la capătul a peste zece ani de muncă. Acesta era un evreu originar din orașul multietnic Białystok, unde se vorbeau mai multe limbi. O bună bucată de timp, el s-a pregătit ca medic în Rusia țaristă și pentru că observase conflictele și neînțelegerile cauzate de barierele lingvistice, visa la o limbă comună, care să fie neutră și să le permită oamenilor să o învețe ușor și să comunice între ei pașnic și fără discriminare.

Ludwik Lejzer Zamenhof

Zamenhof avea speranța că noua limbă va aduce pacea și că va reprezenta un liant între naţiuni, relatează SmithsonianMag. Zamenhof a publicat la 26 iulie 1887, la Varșovia, prima descriere a limbii esperano sub pseudonimul „Doktoro Esperanto”, de aici derivând și denumirea limbii. În cartea sa, intitulată „Unua Libro” (n.n. – Prima Carte), el a prezentat motivele pentru care a creat limba esperanto, precum și regulile gramaticale de bază și vocabularul.

„Unua Libro” a fost tradusă în 12 limbi

În „Unua Libro”, Zamenhof a prezentat cele 16 reguli de bază ale limbii esperanto și a oferit și un dicționar. Această carte a fost tradusă în mai mult de o duzină de limbi. Interesant este faptul că, la începutul fiecărei ediții, Zamenhof renunța definitiv la toate drepturile personale asupra propriei creații spunând că esperanto este „proprietatea societății”.

În curând, limba esperanto avea să se răspândească în Asia, America de Nord și de Sud, în Orientul Mijlociu și Africa. În august 1905, în orașul francez Boulogne-sur-Mer a avut loc primul congres mondial de esperanto, la care au participat 688 de esperantiști din 20 de țări. Între anii 1907 și 1917, anul morții sale, Zamenhof a primit nu mai puțin de 14 nominalizări la Premiul Nobel pentru Pace. Din păcate, el nu a câștigat niciodată mult râvnitul trofeu, mai precizează sursa citată anterior.

Continuând activitatea lui Zamenhof, Asociația Universală Esperanto, o organizație care urmărește să încurajeze relațiile dintre oameni prin utilizarea acestei limbi, a fost nominalizată la rându-i la Premiul Nobel pentru Pace de peste 100 de ori „ca o recunoaștere a contribuției sale la pacea mondială prin faptul că permite oamenilor din diferite țări să intre în relații directe fără bariere lingvistice”. Până în prezent, nici aceasta nu a câștigat premiul.

Singura limbă fără verbe neregulate

Primul poem scris în această limbă artificială a fost „Mia penso” (n.n. – Gândul meu). Publicat în 1905, așa-numitul „Fundamento de Esperanto” al lui Zamenhof stabilește principiile de bază ale structurii și formării acestei limbi artificiale. Principiul de formare a constat în extragerea de idei şi de rădăcini ale cuvintelor din limbile deja existente şi compilarea acestora într-o nouă limbă, care nu era întinată de vreo ţară, cultură sau eveniment anume.

Ziua Esperanto se sărbătoreşte la nivel mondial pe 26 iulie

Zece ani a lucrat filologul polonez la formarea acestei limbi artificiale. Ideea lui era ca să fie o limbă auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Este singura limbă fără verbe neregulate. Cu o gramatică foarte simplă şi cu un vocabular format din aproximativ 900 de cuvinte derivate din limbile germanice şi slave, limba Esperanto se poate învăța relativ repede de către europeni, deoarece cuvintele sale sunt derivate din rădăcini care se regăsesc în mod obișnuit în limbile europene, în special în cele romanice.

Cine vorbește limba esperanto

De la publicarea sa, esperanto a fost adoptată de numeroase comunități din întreaga lume. În primele decenii ale secolului al XX-lea, această limba artificială a cunoscut o creștere semnificativă în matgerie de popularitate, fiind folosită atât în corespondență internațională, cât și în literatură și chiar în conferințele internaționale.

Un eveniment notabil a constat în fondarea „Universala Esperanto-Asocio” (UEA) în anul 1908, organizație care continuă să promoveze limba esperanto și în zilele noastre. Limba esperanto este vorbită în momentul de față în întreaga lume, estimările actuale în ceea ce privește numărul de vorbitori variind între câteva sute de mii și două milioane.

Esperanto s-a răspândit de-a lungul timpul din ce în ce mai mult, iar acum nu mai este folosită doar de către evrei ori de către anumite minorităţi. Chiar şi în familiile conservatoare musulmane din Iordania, tinerii învaţă în secret limba esperanto ca să poată să comunice cu oameni din toată lumea.

De ce se vorbește limba esperanto

În urmă cu exact un secol existau chiar şi mai multe cluburi de vorbitori ai limbii esperanto la Tel-Aviv (Israel). Acestea erau formate atât din membri arabi, cât şi israelieni. Astăzi, aşa ceva este greu de conceput mai ales după atâţia ani de conflicte interetnice. Cu toate acestea, unii experți în domeniu sunt convinşi că un curs mixt arabo-israelian de învăţare a „limbii speranţei” ar putea avea succes în oraşe precum Jaffa sau Haifa, notează BBC.

Vorbitorii de limba esperanto sunt adeseori motivați de idealurile de egalitate și de fraternitate internațională care au fost promovate de Ludwik Lejzer Zamenhof. De asemenea, mulți consideră că esperanto este o limbă ușor de învățat, datorită regulilor sale gramaticale simple și coerente, și o utilizează pentru a participa la o comunitate globală vibrantă pentru a comunica între ei în mod pașnic și fără discriminare.

Atunci când a fost creată, esperanto trebuia să devină a doua limbă a oamenilor de pretutindeni, cu scopul de a aduce egalitatea în comunicarea internațională. Mulți se întreabă, totuși, de ce ai învăța această limbă? „În cazul în care vrei să călătorești în lume și să vorbești cu oamenii în condiții de egalitate, atunci limba esperanto este cea mai ușoară cale de a o face. Nu vei reuși niciodată acest lucru prin engleză”, a declarat pentru BBC scoțianul David Kelso, 63 de ani, care vorbește esperanto de peste 45 de ani.

Regulile de gramatică în limba esperanto

Ortografia este fonetică, ceea ce înseamnă că toate cuvintele sunt scrise așa cum se pronunță. Altfel spus, în limba esperanto, fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, iar pentru fiecare sunet există câte o singură literă. În același timp, gramatica este una simplă și regulată și cuprinde terminații caracteristice ale cuvintelor pentru substantive, adjective și verbe.

Spre exemplu, substantivele nu au gen și sunt marcate prin terminația „o”, pluralul este indicat prin terminația „-oj” (pronunțat „-oy”), iar cazul acuzativ se distinge prin terminația „-on” la singular și „ojn” la plural (ex.: amiko – prieten, amikoj – prieteni; amikon – prieten, amikojn – prieteni la acuzativ. De asemenea, există un singur articol hotărât (ex.: la amiko – prietenul) și nici un articol nedefinit. Adjectivele au terminația „a” (ex.: bona amiko – prieten bun) și, totodată, se termină la plural și obiectiv pentru a se potrivi cu substantivele (ex.: „la bonaj amikoj estas tie” – prietenii buni sunt acolo; „mi havas bonajn amikojn” – am prieteni buni). Nu în ultimul rând, verbele sunt toate regulate și au o singură formă pentru fiecare timp sau mod. Acestea nu sunt flexionate pentru persoană sau pentru un număr (ex.: „mi havas”, „vi havas”, „ŝi havas”, „ili havas”, care înseamnă „eu am”, „tu ai”, „ea are”, „ei au”), aflăm de pe enciclopedia online Britannica.

Exemple de cuvinte în limba esperanto 

Primul dicţionar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în anul 1889, conform informațiilor furnizate de Wikipedia. Iată câteva cuvinte în limba esperanto:

Saluton = salut;

Bonvenon = bun-venit;

Bonan tagon = bună ziua;

Dankon = mulțumesc;

Homo = om;

Domo = casă;

Viro = bărbat;

Virino = femeie;

Knabo = băiat;

Knabino = fată;

Infano = copil

Paco = pace;

Mondo = lume;

Lernejo = școală

Pano = pâine.

Vezi şi care sunt cele mai vorbite limbi din lume!