Ce înseamnă să ai ”sânge albastru”. De unde vine expresia

Ce înseamnă să ai “sânge albastru”. De unde vine expresia care are legătură cu aristocrația, acea pătură a unei clase sociale sau a unui grup social ce se bucură de mari privilegii datorate originii, bogăției și poziției sociale.

Care este, de fapt, semnificația expresiei ”sânge albastru”. Cum a apărut prima oară această formă ce se folosește și azi

Care este, de fapt, semnificația expresiei ”sânge albastru”. Cum a apărut prima oară această formă ce se folosește și azi, cu toate că nu mai sunt foarte mulți aristocrați. Istoricii spun că totul a început undeva în Spania medievală.

Această sintagmă avea să fie folosită pentru prima oară imediat după procesul prin care regatele creştine din nordul Spaniei şi Portugaliei din ziua de astăzi au recucerit peninsula iberică de la musulmani şi mauri.

La momentul respectiv pielea albă a nobilimii ”confirma” faptul că aceste persoane se trăgeau din vizigoți, un popor germanic ce cucerise părți importante din Europa. Ei nu aveau ”sângele amestecat” cu arabii sau evreii.

În felul acesta sub pielea albă a nobililor se puteau vedea venele „albastre”, care erau, de fapt, o iluzie optică. Mai exact, făceau diferența între nobili și țărani, aceștia din urmă având pielea mai colorată pentru că stăteau mult la soare.

Așa se face că venelor lor nu erau proeminente și nu se observau foarte bine. În schimb, aristocrații nu se expuneau în razele soarelui, motiv pentru care despre ei s-a spus că au ”sânge albastru”. Expresia a continuat să se folosească și în Imperiul Roman.

Când s-a folosit prima oară în acte expresia ”sânge albastru”

În documente expresia ”sânge albastru” a apărut, oficial, pentru prima dată în Anglia, în urmă cu mai bine de 200 de ani. Presa de la acea vreme a consemnat că nobilii din Valencia medievală erau împărţiţi în trei clase: cei cu sânge albastru, cei cu sânge roşu şi cei cu sânge galben.

Obiceiul acesta a fost preluat treptat de nobilii din toată Europa, care doreau să se distingă într-un fel de clasele inferioare. În secolul IX membrii aristocraţiei militare spaniole obișnuiau să își suflece mânecile pentru a lăsa la vedere venele și pentru a se diferenția de inamicii lor mauri.

„Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii.

Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de «roşu-cardinal»), cât şi în special de «vestoanele verzi» populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară)”, arată dicţionarul de cuvinte, expresii, citate celebre, semnat de I. Berg, scrie Adevărul.