Ce sunt, de fapt, zonele albastre și unde se află. Un bărbat aflat în stadiu terminal s-a mutat pe o insulă grecească și a mai trăit 30 de ani

Unui bărbat diagnosticat cu cancer în fază terminală i s-a spus că mai are doar câteva luni de trăit. El s-a întors din America în țara sa natală, Grecia, pe insula izolată Ikaria, și a mai trăit încă trei decenii.

„Zona albastră” a insulei Ikaria

Când Stamatis Moraitis avea 66 de ani, medicii i-au spus că mai are doar șase până la nouă luni de trăit. Moraitis, care își petrecuse cea mai mare parte a vieții de adult în suburbiile New York-ului și Floridei, avea dificultăți de respirație, nu mai putea termina o zi de muncă așa cum o făcea înainte. Este vorba despre un cancer pulmonar în fază terminală, i-au spus toți medicii americani.

Prin urmare, Moraitis, tată a trei copii, a decis să se întoarcă în țara sa natală, Grecia, pe insula izolată Ikaria din Marea Mediterană, împreună cu soția sa Elpiniki. El nu a vrut ca familia sa să fie împovărată de cheltuielile pe care le reclamă o înmormântare în America. A dorit să fie înmormântat în Grecia, alături de ai lui, unde totul va costa doar câteva sute de dolari, s-a gândit el.

Dar pe Ikaria, insula grecească aflată la jumătatea distanței dintre Atena și Turcia, s-a întâmplat ceva remarcabil. Moraitis nu știa la acel moment, dar se întorcea într-un loc unic, izolat, o insulă unde oamenii trăiesc în mod obișnuit peste 100 de ani. Intrase într-o așa numită „zonă albastră”, scrie Insider.

„Cred că am uitat să mor”

Treptat, bărbatul a ajuns să se simtă din ce în cem ai bine. Respira alt aer, se bucura de apa limpede și albastră a mării, de alimentele tradiționale și de vinul bun. S-a reîntâlnit cu vechii prieteni și a decis să se apuce și de grădinărit.

În cele din urmă, a început să planteze viță de vie în curte. Recunoștea că nu va mai fi în viață pentru a se bucura de vin, dar cel puțin soția sa va avea via ca o modalitate tangibilă de a-și aminti de el. Trei decenii mai târziu, Stamatis Moraitis era încă în viață, muncind pământul și cultivând tot felul de fructe și legume – inclusiv struguri pentru vin și măsline pentru ulei – pe proprietatea familiei.

De cazul lui s-a interesat și autorul și expertul în longevitate Dan Buettner, care a vizitat Ikaria pentru a afla despre de ce oamenii trăiesc atât de mult aici.

„L-am întrebat: care este secretul tău?” a spus Buettner, în documentarul Netflix „Live to 100: secrets of the Blue Zones”. „El doar a ridicat din umeri și a spus: ‘Nu știu! Cred că am uitat să mor’”.

Mediul și longevitatea

Nu se poate ști cu siguranță ce i s-a întâmplat lui Moraitis, nici de ce a trăit încă trei decenii după diagnosticul de cancer pulmonar terminal. Este posibil ca bărbatul să fi avut unele calități genetice care l-au protejat de  boli precum cancerul.

Dar Buettner bănuiește că există, probabil, și o componentă majoră a longevității oamenilor care nu ține de interior, ci mai degrabă de ceea ce ne înconjoară – oamenii, plantele, aerul, stilul de viață. Un studiu des citat asupra unor gemeni danezi sugerează că genetica este responsabilă doar pentru aproximativ 20 până la 25% din longevitatea noastră.

„El nu a făcut nimic în mod conștient pentru a încerca să devină mai sănătos”, a spus Buettner. „Tot ce a făcut a fost să-și schimbe mediul”. Buettner a încercat chiar să reproiecteze un stil de viață de tip Ikaria în SUA, cu un anumit success.

Începând din micul oraș Albert Lea, Minnesota, în 2009, proiectele sale privind „zonele albastre” înseamnă colaborări cu orașele pentru a crea mai multe oportunități pentru ca oamenii să se mute și să trăiască așa cum o fac centenarii din cele cinci „zone albastre” ale lumii.

Proiectele includ mai multe oportunități de a merge pe jos și de a face mișcare, îmbunătățirea trotuarelor și construirea de piste pentru biciclete, precum și facilitarea accesului la alimente mai sănătoase, bazate pe plante, în magazinele alimentare și restaurante, și oferirea de oportunități pentru oameni de a se conecta prin voluntariat, grădinărit sau pictură murală.

„Cred că vinul a ajutat”

Pentru Moraitis, mediul în care a trăit l-a ajutat să urce pe o scară pentru a culege măsline și a recolta struguri până la sfârșitul vieții sale. „Încă beau vin și lucrez”, a declarat Moraitis pentru BBC la începutul anului 2013, cu doar câteva săptămâni înainte de moartea sa, la vârsta de 98 de ani. „Nu sunt doctor, dar cred că vinul curat a ajutat. Nu am făcut nimic altceva, decât să mănânc alimente curate, naturale, ierburi naturale”.

Treburile zilnice îi mențineau tonusul lui Moraitis. Dacă voia să gătească cu ulei de măsline sau să-l adauge în salate, trebuia să iasă și să aducă măslinele la presat. „Ușor sau greu, trebuia să o fac”, a spus el râzând.

Please follow and like us: