Cunoscută sub numele de Imago Mundi, Harta Babiloniană a Lumii este adesea considerată cea mai veche hartă a lumii cunoscute. Deși nu este la fel de precisă din punct de vedere științific ca Google Maps sau la fel de elaborat ilustrată ca hărțile medievale, aceasta oferă o perspectivă unică asupra modului în care babilonienii antici se vedeau pe ei înșiși și lumea din jurul lor.
Cea mai veche hartă a lumii
Realizată probabil între 2.600 și 2.900 de ani în urmă, în perioada în care Imperiul Neo-Babilonian era lider mondial în arhitectură, cultură, matematică și știință timpurie, harta a fost redescoperită în secolul al XIX-lea. Conform Enciclopediei Britannica, artefactul a fost descoperit de Hormuzd Rassam, un renumit arheolog care a excavat unele dintre cele mai valoroase antichități asiriene și babiloniene, inclusiv tăblițele care conțin Epopeea lui Ghilgameș, cea mai veche piesă de literatură din lume.
Harta Babiloniană a Lumii a fost găsită într-o cutie legată de excavarea lui Rassam din 1881 la Sippar, în actualul Irak, la aproximativ 40 de kilometri sud-vest de Bagdadul modern. Cu toate acestea, unii cred că ar fi fost descoperită inițial la Borsippa, un alt oraș antic situat la aproximativ 115 kilometri sud de Bagdad. În prezent, harta se află în posesia Muzeului Britanic din Londra.
Tăblița, măsurând 12,2 pe 8,2 centimetri, prezintă o hartă circulară însoțită de bucăți de text scrise în cuneiforme. Deși starea sa crăpată a dus la pierderea unor informații, decenii de studiu academic au reușit să reconstruiască mare parte din conținutul său. Harta descrie Mesopotamia, o regiune istorică din Orientul Mijlociu, adesea numită „leagănul civilizației” datorită numeroaselor civilizații și culturi proeminente care au existat aici, inclusiv babilonienii și asirienii.
Ce mai include harta
Orașul Babilon este probabil reprezentat într-o bandă dreptunghiulară aproape de partea de sus a hărții, iar linii paralele tăind acest dreptunghi de sus în jos par să reprezinte râul Eufrat. Râul, izvorând din munții din nord, trece prin Babilon și apoi duce într-o zonă de vărsare mlăștinoasă în sud.
Harta include și locația altor orașe și regate, precum Asiria, Der și Urartu. Toate aceste așezări sunt înconjurate de un cerc aproape perfect care reprezintă „Apa Amară” sau „Râul Amar”, de obicei tradus ca ocean.
În partea de sus a hărții, dincolo de ocean, este indicat un loc „unde Soarele nu este văzut”. Poate că se credea că acesta este un tărâm al întunericului etern, asemănător cu spațiile descrise în Epopeea lui Ghilgameș, sau poate este un comentariu criptic despre mișcarea Soarelui. Textul se referă, de asemenea, la diferiți monștri și creaturi fantastice care locuiesc în diverse regiuni, inclusiv un cal înaripat, un mare șarpe de mare, un om-scorpion și un om-taur. Sunt menționate și animale mai puțin surprinzătoare, cum ar fi gazele, panterele, cerbii, maimuțele, ibecșii, bivolii de apă și lupii.
Harta include și personaje umane. Textul face referire la diferite persoane, inclusiv Utnapiștim, eroul legendar care a supraviețuit potopului babilonian, și primul conducător al Imperiului Akkadian, Sargon.
Deși ar fi inutilă pentru navigarea în Asia de Vest astăzi, datorită mențiunilor de animale mitice, Harta Babiloniană a Lumii este un document istoric fascinant care oferă numeroase perspective asupra dominației Imperiului Neo-Babilonian la momentul creației sale. Dr. Irving Finkel, expert al Muzeului Britanic, afirmă că Babilonul este reprezentat ca fiind „imens de vast în comparație cu celelalte orașe de pe hartă”, arătând că „conținutul hărții reflectă fără îndoială Babilonul ca centrul lumii”.
