În istoria tehnologiei sunetului, Thomas Edison este adesea creditat ca fiind primul care a reușit să înregistreze sunet. Totuși, cu douăzeci de ani înainte de invenția fonografului lui Edison, un francez pe nume Edouard-Léon Scott de Martinville a inventat un dispozitiv numit fonoautograf, care a fost prima metodă de înregistrare a sunetului.
Fonoautograful și înregistrarea sunetului
Fonoautograful, inventat de Scott în 1857, era un instrument de laborator destinat studiului acusticii. Spre deosebire de fonograful lui Edison, care putea reda sunetul înregistrat, fonoautograful doar producea imagini vizuale ale undelor sonore. Aceste imagini erau gravate pe un cilindru acoperit cu funingine de lampă, folosind un stilou atașat la o membrană care vibra în ritmul sunetelor captate.
Într-o zi din 1853 sau 1854, în timp ce studia un text despre fiziologia umană, Scott a avut „ideea imprudentă de a fotografia cuvântul”. Inspirat de modul în care fotografia captura imagini efemere cu ajutorul unor lentile modelate după ochiul uman, Scott s-a gândit că o replică a urechii ar putea, de asemenea, să capteze cuvintele rostite.
Prima înregistrare audio cunoscută
Pe 20 aprilie 1860, Scott a înregistrat o versiune a cântecului francez „Au Clair de la Lune”. Această înregistrare, păstrată în prezent între hârtiile fizicianului Henri Victor Regnault la biblioteca Institutului Franței, este considerată cea mai veche înregistrare audio cunoscută. Performanța este remarcabilă nu doar pentru vechimea sa, ci și pentru calitatea sa superioară în comparație cu înregistrările anterioare, reflectând progresele în prepararea membranelor de înregistrare.
Scott a notat că membrana era în poziția sa „naturală”, adică la un unghi asemănător cu timpanul uman, și că lanțul său de semnal includea și o „fereastră ovală”, aparent referindu-se la o a doua membrană. De asemenea, rotația cilindrului nu s-a încetinit până aproape de oprire între „Pierrot” și „prete”, cum s-a întâmplat în înregistrarea din 9 aprilie 1860, deoarece Scott știa acum cât din cântec putea încadra pe o foaie.
Redescoperirea înregistrării
În 2008, The New York Times a raportat redarea unei înregistrări de fonoautogramă pe cilindru de funingine de lampă, realizată de Scott pe 9 aprilie 1860. Aceasta este cea mai veche înregistrare cunoscută a unui cântec și precede încercările lui Edison de a înregistra sunet cu aproape douăzeci de ani.
Capacitatea de a auzi această înregistrare pentru prima dată a fost rezultatul cercetării pionieratului efectuate între decembrie 2007 și martie 2008 de David Giovannoni și Earl Cornell, folosind metode bazate pe tehnici dezvoltate la Lawrence Berkeley National Laboratory și modificate pentru această aplicație.
Scott a înregistrat „Au Clair de la Lune” de cel puțin trei ori. Versiunea pe care o auzim astăzi datează din 20 aprilie 1860 și este mai bine înregistrată decât cea din 9 aprilie 1860. Acest lucru a fost posibil datorită avansurilor în tehnologia membranelor de înregistrare, reducând distorsiunile și interferențele.
Inovațiile lui Scott și impactul lor
Scott a fost un vizionar în domeniul tehnologiei sunetului. În timp ce invenția sa nu a avut capacitatea de redare a sunetului, a reprezentat un pas important în înțelegerea și măsurarea undelor sonore. În 1859, el a colaborat cu Rudolph Koenig, un constructor de instrumente științifice de precizie, pentru a comercializa fonoautograful ca instrument de laborator.
Fonoautograful a adus o contribuție semnificativă la studiul acusticii, permițând măsurarea frecvenței sunetului prin numărarea vibrațiilor înregistrate de un diapazon de 250 Hz. În 1860, Scott a realizat o serie de înregistrări folosind acest aranjament, cântând melodii și recitând poezii și piese de teatru în mai multe limbi.
Aceste prime înregistrări ale vocii umane au fost realizate cu o tehnologie de codare temporală vizionară, care ar fi redescoperită în secolul al XX-lea și ar deveni coloana vertebrală a tuturor tehnologiilor de comunicare.
Astfel, Edouard-Léon Scott de Martinville rămâne un pionier al înregistrării sunetului, a cărui muncă a deschis calea pentru dezvoltările ulterioare în tehnologia sunetului și a comunicării.
