Decizia președintelui Joe Biden de a se retrage din cursa pentru un nou mandat a rezolvat o problemă pentru Partidul Democrat, însă a creat o problemă pentru satul federal. Președintele a fost foarte vag în ce privește motivele retragerii sale. Spune doar că este în interesul Statelor Unite. Însă prestația publică a președintelui din ultimele luni, culminând cu dezbaterea televizată cu Donald Trump și retragerea sa după diagnosticul de covid arată că motivul este incapacitatea fizică și/sau cognitiva. Al 25-lea amendament al Constituției SUA prevede o procedură pentru îndepărtarea președinților în incapacitate de a mai conduce. Prin presiunile asupra lui Biden, Partidul Democrat a creat și a si aplicat o versiune politică a celui de-al 25-lea amendament.
Imediat după anunțul lui Joe Biden, președintele republican al Camerei Reprezentanților, al treilea om în stat, a lansat o dezbaterea firească – cum poate rămâne Joe Biden în funcția de președinte câtă vreme este incapabil să mai participe la campania electorală pentru realegere? Situația politică este fără precedent. Președintele Lyndon B. Johnson s-a retras din campania pentru realegere din 1968, însă a făcut-o cu mult mai mult timp înaintea Convenției partidului (care decide candidatul pentru Casa Albă) și era într-o stare fizică mult mai bună decât ceea ce arată acum Joe Biden.
Pe acest fond, au apărut speculații legate până și de semnătura lui Joe Biden pe declarația retragerii, de lipsa antetului Casei Albe, de faptul că președintele nu a mai fost zărit după anunțul că a ieșit pozitiv la testul covid, de faptul că Casa Albă nu a anunțat vreun plan despre o adresare a lui Biden în fața națiunii. ”Oare America experimentează propria versiune a puciului din 1991 din URSS, când Mihail Gorbaciov a fost izolat în casa sa de vacanță din Crimeea, cu toate liniile de comunicație tăiate, înconjurat de KGB-iști înarmați și forțat să demisioneze sau să decreteze stare de urgență? Consilierul care a publicat anunțul retragerii lui Biden a acționat la ordinul președintelui sau al altcuiva? Oricum, situația aceasta nu arată că cea mai mare democrație a lumii ar fi sănătoasă. Un proverb african spune că, atunci când elefanții se bat, iarba are de suferit. Multe analize se axează pe mișcările haotice și pe competiția politică din SUA. Însă contextul mai larg este mai important. Cine conduce SUA în acest moment? Barack Obama, Nancy Pelosi? Conduce oare Joe Biden? Sau nimeni?”, spune un articol publicat de UnHerd.
”Dacă la situația actuală din SUA s-a fi ajuns în Belarus sau Burundi, presa lumii ar fi tratat subiectul cu plictiseală. Însă atentatul din care contracandidatul a scăpat miraculos și înlăturarea președintelui din cursa electorală, printr-un anunț pe social media, ca și cum schimbarea candidaților prezidențiali ar fi o tranzacție de mercato în lumea sportului se întâmplă chiar în Statele Unite”, scrie ziaristul Matt Taibi, care se întreabă și el ”Cine conduce țara?”.
Unii spun, și o fac argumentat, că America este condusa de un sistem democratic rodat de-a lungul secolelor, de o Constituție amendată în funcție de evenimentele politice majore și de conștiința democratică a americanilor. Nu ar fi motive mari de îngrijorare în urma sincopelor de la Washington în acest an electoral.
Alte analize susțin însă că America este mai degrabă o cvasi-monarhie. Dacă Joe Biden nu se retrăgea din cursa prezidențiala, ar fi continuat era dinastiilor politice. Se împlinesc 48 de ani de când americanii au de ales (ca președinte sau vicepreședinte) un membru al familiilor Bush, Clinton sau Biden. Iar retragerea lui Joe Biden este ”compensată” de reapariția unui Kennedy pe buletinele de vot din acest an.
Alegerile din 2016 trebuiau să fie o cursă între Jeb Bush și Hillary Clinton. ”Accidentul” Trump a făcut ca sistemul să se gripeze. Alegerile din 2020 trebuia să fie alegerile lui Joe Biden, și așa s-a și întâmplat, chiar dacă asta a presupus un măcel în Partidul Democrat, pentru oprirea candidatului stângist Bernie Sanders.
”Alegătorii cred că alegerile sunt cea mai mare competiție politică, însă asta e ca și cum ai judeca companiile după discursurile managerilor. Alegerile sunt de fapt, cea mai puțin importantă parte a politicii. Ceea ce este important se întâmplă în spatele ușilor închise. Politicienii nu se ocupă în primul rând cu candidaturile, ci cu crearea de relații, încheierea de înțelegeri și gestionarea carierei.
Rețelele de relații sunt ceea ce se numește „sistem” sau ”culisele de la Washington”. Nu Obama trage sforiIe în administrația Biden și nici Hillary Clinton sau Nancy Pelosi. Nu este rândul la președinție pentru Biden, Kamala Harris sau un alt politician. Este rândul strategilor, a lobbyștilor, a donatorilor, aliaților și a unor figuri mai puțin știute. Ei sunt cei care investesc în succesul unuia sau altuia dintre politicienii momentului”, scrie Daniel Greenfield, pentru Gatestone Institute.
”Schimbarea unui candidat cu altul răstoarnă o mulțime de înțelegeri la Washington, schimbă fluxul a zeci de miliarde de dolari și creează instabilitate și în economie. Sunt necesare negocieri și cheltuieli mai mari decât pentru încheierea unei păci în urma unui război civil din Africa.
Când, după performanța lui Biden în dezbaterea cu Trump, oamenii s-au întrebat cine conduce tara, răspunsul trebuia să fie că țara este condusă de aceiași oameni care au condus-o mereu. Politicienii în situația lui Joe Biden, care introduc legi, semnează decrete, exprimă opinii puternice pe subiecte delicate, nu sunt aberații, ei sunt un simptome ale unei probleme mai mari.
Mai toți oficialii aleși sunt niște interfețe care există pentru a ajuta la încheierea unor înțelegeri favorabile între rețelele lor de donatori și consilieri și donatorii și locotenenții altor oficiali aleși, precum și cu birocrații care fac cu adevărat legile. Între cercurile consilierilor, oficialilor numiți și lobbyștilor care se mută între companii, administrații și think tankuri există o mulțime de uși rotative, iar aceasta este forța care conduce țara, mai degrabă decât alegerile. Politicienii au rolul lor, au întâlniri, semnează cea ce li se spune că este bine pentru cariera lor în rețelele din care fac parte. Iar dacă adună suficient credit, vor ști că într-o zi va veni și rândul lor.
Există și alți ”Biden”, există și unii mai tineri, însă confuzi și nepricepuți precum Kamala Harris, există și unii foarte tineri, dar confuzi și inepți precum Alexandria Ocasio-Cortez. Cu toții fac parte din sistem, pentru că știu cum funcționează sistemul. El este condus nu de meritocrație, de democrație, ci de o oligarhie”, mai scrie Daniel Greenfield.
America, prinsă în războiul prin procură din Ucraina, în situația periculoasă creată de guvernul Netanyahu în Orientul Mijlociu și într-un război economic cu China, nu este totuși la același nivel de criză precum URSS în 1991. CNN și ABC nu transmit la nesfârșit Lacul Lebedelor, cerându-le cetățenilor să fie calmi în timp ce tancurile înaintează prin Washington. Însă încrederea americanilor în sistemul lor politic începe să scadă. Unii ar putea spune că retragerea lui Joe Biden este o dovadă că sistemul politic american se poate adapta pentru a rezista. Însă ultimele câteva luni nu au dovedit asta, iar la fel se poate întâmpla și cu cele câteva luni rămase până la alegeri.
The post Cine conduce America? appeared first on Cotidianul RO.
