Documentul semnat la Washington de președintele Klaus Iohannis cu Volodimir Zelenski a provocat reacții și chiar proteste de internet. Tot mai multe voci solicită anularea documentului şi deschiderea unui proces împotriva lui Iohannis pentru înaltă trădare.
Este cazul parlamentarului Dumitru Coarnă, care a inițiat un proiect de act normativ în care i se aduc acuzații grave președintelui Iohannis.
Iată în cele ce urmează expunerea de motive:
„EXPUNERE DE MOTIVE
Preşedintele Klaus Iohannis, a semnat în numele României, cu ocazia summitului NATO 2024, Acordul privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024, conţinutul acestui acord creând reacţii negative în spaţiul public şi la nivelul societăţii româneşti.
Acordul privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina, semnat la Washington, la 10 iulie 2024 a fost postat pe pagina Preşedinţiei României, la rubrica Comunicate de presă, la data de 11 iulie 2024 (https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/acord-privind-cooperarea-in-domeniul-securitatii-intre-romania-si-ucraina1720705732), precum şi pe pagina Preşedintelui Ucrainei (https://www.president.gov.ua/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-mizh-ukrayinoyu-ta-92117).
Din conţinutul acestui Acord, reiese că acesta este un tratat bilateral, tratat la nivel de stat. Potrivit art. 39 alin 1 lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, în cazul tratatelor la nivel de stat, după semnare, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, textele tratatelor bilaterale pot fi făcute publice cu acordul expres al celeilalte părţi.
În cuprinsul acestui Acord făcut public şi postat pe site-ul Preşedinţiei României la data de 11 iulie 2024 se menţionează la Paragraful 16. „Dispoziţii finale” :
„1. Prezentul acord intră în vigoare la data semnării şi este valabil timp de zece (10) ani de la data semnării sale.”
Însă, acest Acord fiind un tratat la nivel de stat, nu putea să intre în vigoare la data semnării, având în vedere următoarele dispoziţii exprese din Legea nr. 590/2003 privind tratatele:
– Articolul 1
„Pentru scopurile prezentei legi, prin:
a) tratat se înţelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi şi obligaţii juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internaţional public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;
b) încheierea tratatelor se înţelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activităţi care trebuie desfăşurate, precum şi ansamblul de proceduri şi reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să între în vigoare pentru România;
f) ratificare se înţelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament sau, în condiţiile legii, prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului;
l) instrument de ratificare, aderare, acceptare sau aprobare se înţelege documentul prin care se consemnează ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea tratatelor”
– art. 18 alin. (1) „Exprimarea consimţământului de a deveni parte la tratat se face, după caz, prin ratificare, …”;
– art. 1 lit. f): „ratificare se înţelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către parlament sau, în condiţiile legii, prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului”
– art. 19 alin. (1) lit. a): „se supun parlamentului spre ratificare prin lege următoarele categorii de tratate: a) tratatele la nivel de stat, oricare ar fi domeniul de reglementare al acestora”;
Art. 19 alin. (2) „Tratatele prevăzute la alin. (1) nu se ratifică prin ordonanţe ale Guvernului.”
– Art. 27 alin (2) „tratatele la nivel de stat, precum şi tratatele la nivel guvernamental care, conform art. 19 alin. (1), trebuie supuse ratificării nu pot intră în vigoare prin procedura semnării şi nu se pot aplica cu titlu provizoriu de la data semnării.”
– Art. 25 alin. (2) „tratatele bilaterale la nivel de stat intră în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare”
– Art. 42: „Tratatele încheiate cu încălcarea normelor dreptului internaţional privind validitatea tratatelor şi a normelor privind capacitatea şi/sau procedura încheierii tratatelor pot fi declarate nule, procedura de aprobare a declarării nulităţii fiind similară celei urmate pentru intrarea în vigoare a categoriei respective de tratate.”
Din analiza coroborată a normelor din Legea nr. 590/2003 se poate constata că preşedintele României, Klaus Iohannis, cu ocazia semnării Acordului privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina şi-a depăşit atribuţiile şi competenţele în privinţa încheierii unui tratat bilateral la nivel de stat, deoarece avea în competenţă numai semnarea unui astfel de tratat, fără posibilitatea intrării în vigoare a unui astfel de tratat, el putând intra in vigoare numai după ratificarea lui de către Parlamentul României, prin lege, la data schimbului instrumentelor de ratificare.
Se poate constata astfel că validitatea Acordului privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina este afectată, precum şi faptul că normele privind capacitatea preşedintelui Iohannis să încheie un asemenea tratat, precum şi procedura încheierii tratatelor a fost încălcată.
Exemplific în acest sens, ca exemplu, Acordul din 5 septembrie 2020 între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, ratificat prin Legea nr. 199/2021. În acest acord se prevede la articolul 9 – Intrarea în vigoare: „Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părţile se informează despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare pentru intrarea acestuia în vigoare.”
Totodată, în Acordul privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina, se prevăd, printre altele:
– că România va dona Ucrainei un sistem PATRIOT, în conformitate cu decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 20 iunie 2024 (para 6 lit. A pct 2);
– România va facilita tranzitul tuturor echipamentelor necesare pe teritoriul său către Ucraina, cât de rapid posibil (parag 6 lit A, pct 3);
– că România se obligă să acorde asistenţă cuprinzătoare pentru construirea viitoarelor forţe armate ale Ucrainei care necesită suficiente stocuri (resurse) militare necesare pentru respingerea agresiunilor viitoare şi că va căuta modalităţi de intensificare a colaborării şi va explora opţiuni pentru a ajuta Ucraina să acumuleze aceste resurse strategice (parag 6 lit b, pct 2);
– că România va furniza în mod activ capabilităţile centrului de instruire F-16 (FTC) găzduit de Forţele Armate Române pentru instruirea piloţilor ucraineni (parag 6 lit C, pct 4);
– că în cazul unei noi agresiuni a Rusiei împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, Ucraina şi România se vor consulta în termen de 24 ore pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau a descuraja agresiunea sau escaladarea (Rusiei) (parag 2 pct 2);
– că România şi Ucraina au decis să continue cooperarea pentru ca România să ajute Ucraina să se apere împotriva agresiunii Rusiei până când Ucraina va prevala (câştiga) şi au decis ca România să ofere sprijin Ucrainei pentru a-şi continua autoapărarea legitimă, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU, împotriva agresiunii în curs a Rusiei, a escaladării militare şi pentru a descuraja agresiunea în viitor (paragraful 1 pct 1).
Din conţinutul Acordului se poate observa:
1. Că România se obligă să cedeze parte din sistemul de apărare naţională şi să efectueze cheltuieli financiare pentru a sprijini Ucraina în războiul cu Rusia, în condiţiile în care bugetul public al României este în deficit excesiv, iar datoria publică a crescut exponenţial în ultimii 4 ani, cu impact major asupra calităţii vieţii poporului român;
2. Că sistemul de apărare naţională a României devine inexistent, Acordul axându-se numai pe ajutorarea Ucrainei să îşi dezvolte sistemul de industrie şi apărare naţională;
3. Că acordul este bilateral, dar conţine obligaţii numai pentru România;
4. Acordarea de ajutor Ucrainei, în condiţiile menţionate în Acord, pentru ca aceasta să se apere împotriva agresiunii Rusiei până când Ucraina va câştiga războiul;
5. Faţă de prevederile Acordului că România va ajuta la contracararea agresiunilor Rusiei împotriva Ucrainei (care sunt constante de mai mult de 2 ani şi jumătate), acest ajutor poate fi interpretat de Rusia ca o declaraţie de război din partea României. Într-o asemenea situaţie, există un risc iminent de extindere a conflictului armat şi declarare a stării de război pe teritoriul României cu consecinţa mobilizării cetăţenilor pentru a participa pe frontul de luptă, având în vedere obligaţiile constituţionale de apărare a României.
Toate acestea au creat reacţii negative în spaţiul public şi la nivelul societăţii româneşti, deoarece acest Acord pune în pericol pacea în România, afectează apărarea naţională şi stabilitatea economică a României, implicând cheltuieli şi sacrificii inacceptabile pentru poporul român.
Reamintesc că potrivit art. 118 alin. (2) din Constituţia României, armata României este subordonată exclusiv voinţei poporului român.
În concluzie, este necesar să se respecte voinţa poporului român care doreşte pacea şi nu extinderea războaielor şi să declare nul Acordul privind cooperarea în domeniul securităţii între România şi Ucraina, semnat în numele României, de către Preşedintele României, cu Ucraina la data de 10 iulie 2024.
Iniţiatori
Coarnă Dumitru, deputat”
Precizez din nou că iniţiativa domnului Dumitru Coarnă este în deplin consens cu alte numeroase luări de poziţie care circulă pe internet.
The post Coarnă vrea să anuleze documentul semnat de Iohannis la Washington appeared first on Cotidianul RO.
