Conrad Mericoffer, scenaristul Las Fierbinți, primul

Actorul Conrad Mericoffer, unul din scenariștii serialului Las Fierbinți, mărturisește că soția lui, actrița Ana Odagiu, l-a schimbat enorm. Recunoaște că nu s-ar fi așteptat niciodată să formeze un cuplu și că o iubește din ce în ce mai mult.

Actorul Conrad Mericoffer vorbește despre depresie

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Actorul Conrad Mericoffer ne vorbește despre soția lui, frumoasa actriță Ana Odagiu. Aflăm că, de fapt, și-ar fi dorit să devină arhitect și ne spune cum a ajuns să scrie pentru serialul Las Fierbinți.

Cunoscutul actor ne povestește despre relația lui specială cu bunica și aflăm cât de mult s-a luptat cu depresia. Actorul Conrad Mericoffer a fost căsătorit cu actrița Victoria Răileanu și împreună au un băiat, pe Carol.

“Nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să ajungem să trăim o viață împreună”

Cum era Conrad Mericoffer din Fructul Oprit și cum este cel de azi, la 35 de ani și multă experiență?

-Mult mai bine față de cum eram atunci când filmam Fructul Oprit. În primul rând am cunoscut-o pe Ana. O știam și atunci doar că nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să ajungem să trăim o viață împreună. Iar acum asta se întâmplă și e minunat.

Ce crezi că ai câștigat și ce simți că ai pierdut în toți anii ăștia?

-Nu simt că am pierdut ceva. Cred că am avut doar de câștigat. Ce anume am câștigat concret? Ei bine, asta o să țin doar pentru mine.

Actorul Conrad Mericoffer vorbește despre soția lui: “M-a schimbat enorm”

Acum un an te-ai căsători cu Ana Odagiu. Care sunt concluziile după primul an?

-Că sunt foarte norocos să-mi fie alături. Ana m-a schimbat enorm de când suntem împreună. Mi-a deschis ochii în ceea ce mă privește și, de când îmi este alături, am devenit altcineva. Îi sunt mereu recunoscător pentru asta. Ana este un om minunat, un om care nu se dă în lături și ar face orice pentru cei pe care îi iubește. După un an de căsnicie pot să spun că o iubesc din ce în ce mai mult.

Îți mai aduci aminte cum ai cunoscut-o pe Ana? Care a fost primul gând care ți-a venit în minte?

-Pe Ana o cunoșteam din școală. Mă rog, e greu de spus momentul exact în care am făcut cunoștință. Dar până să fim împreună am avut câteva întâmplări care ne-au adus împreună. Niciuna dintre acele întâmplări nu ne-a dat, însă, vreun indiciu că vom ajunge să trăim o viață împreună ca o familie.

Dacă se întâmplă să vă mai certați, cine cedează primul?

-Niciunul.

Actorul Conrad Mericoffer, amintiri din copilărie

Mama româncă, tatăl austriac. Cum a fost copilăria ta? Ce trăsnăi făceai când erai mic?

-Ambii părinți sunt români. Tatăl meu nu este austriac. Străbunicul meu era, într-adevăr. Copilăria a fost un vis atunci când copilăream la bunici, pe strada Theodor Amann din centrul Bucureștiului. Aveau o casă minunată cu o grădina superbă, pe o alee care lega strada de grădina bisericii Manea Brutarul.

Pe acea stradă l-am cunoscut și m-am împrietenit cu Iliuță, alături de care am hălăduit peste tot prin împrejurimile cartierului. Am escaladat garduri în căutarea cireșelor sau corcodușelor, am urcat pe case, garaje și tot felul de alte construcții escaladabile.

Conrad Mericoffer a avut o relație deosebită cu bunica lui

Știu că ai avut o relație specială cu bunica ta. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu ea?

-Nu există o singură amintire frumoasă pe care să o am cu bunica mea. Întreagă ei existență, de când eram copil până la adolescență și apoi până la moartea ei, pentru mine a fost o binecuvântare. Îi sunt și îi voi fi întotdeauna recunoscător pentru bunătatea, iubirea, atenția pe care mi le-a oferit.

Dar ca să-ți ofer totuși o fărâmă din povestea mea și a ei, îți voi spune că unul din cele mai frumoase momente erau diminețile. Atunci mă trezeam și ușor, ușor mă duceam în vârfurile picioarelor spre bucătărie, unde ea îmi pregătea micul dejun. Îmi strecuram ușor capul ca să o privesc iar ea știa că eu fac asta.

Câteodată se întorcea brusc către mine ca să mă sperie, iar eu râdeam și mă ducem alergând înapoi în pat, așteptând că ea să vină, să mă ia în brațe și să mă sărute pe obraji.

De ce actorie? A fost prima opțiune sau a fost o întâmplare?

-Nu a fost prima mea opțiune, aceea a fost arhitectura. Actoria a câștigat datorită energiei mele care necesită o activitate mai intensă. Plus că eu credeam că mă pot exprima mai bine prin actorie. Nu e chiar așa. Dar nu regret că am ales asta.

“Nu am fost copleșit și nici acum nu e o mândrie pentru mine acel premiu”

La doar 21 de ani primeai premiul de debut acordat de UNITER. Îți mai aduci aminte cum a fost, emoțiile uriașe pe care le-ai avut?

-Pentru mine nu contează UNITER. Nu-l consider relevant așa cum nici atunci nu-l considerăm relevant. Și-a pierdut de mult credibilitatea. Am avut emoții, nu mint. Dar nu am fost copleșit și nici acum nu e o mândrie pentru mine acel premiu. E o cărămidă care nici măcar nu mai știu unde e.

Actorul Conrad Mericoffer scrie pentru Las Fierbinți

Profesional vorbind, când a avut cea mai bună perioadă? Dar ce mai nefericită?

-Cea mai bună e acum, cea mai proastă a fost de la 24 la 28 de ani. Astăzi nu sunt doar actor, sunt și regizor de câțiva ani. Am lucrat ca regizor atât în teatru cât și televiziune. Și, de 10 ani, mi-am început și cariera de scenarist. Am scris pentru câteva seriale de televiziune. Adela, Sacrificiul, iar de un an sunt foarte fericit că scriu pentru Las Fierbinți.

Din cauza invidiilor și răutăților din jur, te-ai gândit vreodată să renunți?

-Da.

Conrad Mericoffer, despre experiența paternității: “Uneori sunt foarte prost”

Cum este tăticul Conrad? Ce îți place să faci alături de Carol?

-Habar nu am cum sunt că tătic, Carol ar răspunde mai eficient. Împreună facem multe lucruri, avem o relație foarte strânsă. Mergem pe munte, la fotbal în parc, la muzee, în excursii în străinătate, la plimbări hai-hui. E frumos.

Ce ai învățat, până acum, de la copilul tău?

-Că uneori sunt foarte prost.

Care este cea mai mare frică a ta?

-Moartea.

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-La nimic.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Enorm îmi place, este terapie curată pentru mine. Bucătăria italiană îmi place cel mai mult. Nu știu exact ce-mi iese cel mai bine, dar pot spune că nu prea am dezamăgit cu preparatele mele.

Cea mai grea perioadă: “S-a transformat într-o anxietate constantă care mă făcea să trăiesc ca într-o ceață”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, cum ai reușit să mergi mai departe?

-Perioada depresiei. A fost o perioadă în care eram jos indiferent ce se întâmplă în viața mea. Nu știam de ce există acel sentiment și de ce am acele gânduri atât de sumbre.

Totul s-a transformat într-o anxietate constantă care mă făcea să trăiesc ca într-o ceață. Până am descoperit că, de fapt, era o depresie severă pe care, cu ajutorul medicamentației prescrise de psihiatru, am reușit să o calmez.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Că nu sunt tolerant cu tot ce mișcă, doar de dragul de a părea un om bun.

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Nu.

Unde te putem vedea în perioada următoare?

-Nicăieri, e vacanță. Pe la munte și pe la mare, dar nu în România. Prea mulți cocalari și maneliști. Prea multe cefe groase și pițipoance. Cu care mai nou se pare că trebuie să fii tolerant că altfel ești rasist. Deci evit aceste specimene ale unei “culturi” decadente și frivole, care promovează tot ce e mai frivol și mai indecent.