Construcția uriașă realizată de romani aflată pe teritoriul României, considerată o adevărată minune arhitecturală. Ruinele au devenit o atracție turistică majoră

Construcția uriașă realizată de romani pe teritoriul României, care e considerată o adevărată minune arhitecturală. Ruinele acesteia au devenit o atracție turistică majoră.

Construcția uriașă realizată de romani pe teritoriul României. Era considerată o adevărată minune arhitecturală

Dunărea a reprezentat, de-a lungul timpului, hotar pentru popoarele care trăiau la nord și la sud de Dunăre. Primul pod de piatră care a fost construit peste Dunăre este datat încă din perioada dacilor și romanilor.

Rămășițele celui mai vechi pod de piatră, care a fost printre “minunile Antichității” din Dacia, mai pot fi văzute la Drobeta Turnu – Severin, pe malul stâng al apei.

Podul a fost construit în timpul războaielor daco-romane, de la începutul secolului al doilea. A rezistat până în secolul al III-lea, dar ruinele sale încă oferă detalii despre strictura uriașă din Antichitate.

A fost realizat de Apolodor din Damasc. Până la construcția acestui pod, anticii foloseau alte mijloace de a ajunge pe celălalt țărm. Bărcile și corăbiile erau cele mai accesibile variante.

Cel mai vechi pod peste Dunăre datează din secolul al VI-lea î. Hr. Amintit de istoricii antici, podul a fost construit la ordinul regelui persan Darius, care își dorea să invadeze ținuturile de la nord de Dunăre.

Astfel, podul a fost construit din corăbii, în zona Dobrogei, după cum a arătat istoricul antic Herodot. Pe pod au trecut armatele sale, în ținuturile care erau stăpânite de sciți.

Istoricii mai arătau că geții așteptau venirea iernii, atunci când apele fluviului înghețau, pentru a putea jefui ținuturile aflate peste Dunăre. Deși fluviul avea același debit atât vara, cât și iarna, se formau poduri întinse și, totodată, rezistente, datorită înghețului și gerului.

În perioada războaielor de cucerire a Daciei, romanii au folosit corăbiile pentru a construi niște poduri peste Dunăre. Unul era în dreptul localității Baziaș (Caraș-Severin), unde era înființat castrul Lederata. Celălalt pod era la Dierna, antica Orșova din județul Mehedinți.

De acolo începeau cele două drumuri romane ce ocoleau, prin est și vest, munții Banatului. Acestea se uneau la Tibiscum (Caransebeș), iar de acolo drumul imperial continua către colonia Sarmizegetusa.

Cum a fost construit podul lui Traian de peste Dunăre

În perioada de pace care a venit după primul război cu dacii, Dacia se afla, parțial, sub stăpânire romană, astfel că împăratul Traian a ordonat construirea primelor drumuri de acolo, precum și a primului pod de piatră peste fluviu.

Acesta urma să fie construit la Drobeta, unde era înființată cu așezare militară romană. Podul a fost proiectat de către arhitectul Apolodor din Damasc și a fost construit între anii 103 și 105.

Potrivit unor istorici, pentru ca cei 20 de piloni ai podului să poată fi realizați, a fost nevoie ca Dunărea să fie abătută parțial de la cursul normal. Pentru a face acest lucru, a fost nevoie de un braț mort. Podul avea peste un kilometru.

Mortarul din structura podului era destul de rezistent. În contact cu apa, se întărea foarte repede, după cum au arătat unii specialiști. Podul a fost înfățișat pe Columna lui Traian.

Unii istorici antici au lăudat această construcție. “Minunate sunt şi celelalte construcţii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea”, a afirmat  istoricul latin Dio Cassius, potrivit Adevărul.

Mai mult, grinzile podului erau realizate din stejar. Cu toate că podul nu a rezistat prea mult, fiind distrus în secolul al treilea, anumite părți din structura lui au rezistat, cum ar fi pilonii de piatră. De altfel, s-a păstrat cel puțin o grindă de stejar.

Conform anumitor istorici, în perioada împăratului Hadiran, succesorul lui Traian pe tronul Imperiului Roman, podul a fost parțial distrus întrucât acestea se temea ca această construcție să nu fie utilizată de dacii răzvrătiți.

Pe de altă parte, unii istorici susțin că podul ar fi fost folosit doar până în secolul al treilea, atunci când provincia a fost evacuată de către împăratul Aurelian.

Ce s-a întâmplat cu podul antic în următoarele secole

Mai târziu, în secolul al XIX-lea, ruinele podului au devenit o adevărată atracție turistică. Localnicii nu erau, însă, interesați de soarta construcției, din care se vedea unul dintre pilonii de piatră. Podul a devenit, în timp, o groapă de gunoi.

“În toate țările din lume, antichitățile sunt conservate, mai cu deosebire atunci când prin aceste antichități se poate proba originea unui popor. Avem în Severin două antichități care dovedesc, în mod neîndoios că suntem colonia romană.

Una este podul lui Traian, iar cealaltă turnul lui Sever.  Cum sunt tratate aceste monumente? Turnul este lăsat în voia timpului, fără a se face ceva pentru conservarea lui, iar podul este tratat si mai bine, căci tocmai acolo se varsă toate murdăriile scoase de prin casele orașului.

Un străin care venise în Severin a avut curiozitatea să viziteze resturile podului, însă nu s-a putut apropia din cauza infecțiunii”, scria revista “Familia”, în anul 1880.

În 1906, Comisia Internațională a Dunării a luat decizia de a distruge doi stâlpi care încurcau navigația. În anul 1932, erau 16 stâlpi care au rămas sub apă. Dintre aceștia, numai 12 au fost identificați de arheologi, în 1982.

În prezent, pe malurile Dunării doar primul și ultimul stâlp mai sunt vizibili. Ruinele podului de la Drobeta Turnu – Severin au fost, în final, declarate monument istoric.

Please follow and like us: