Coregrafa Cocuța, dezvăluiri din ”iadul” de la Asia Express: “Nu mi-a plăcut ideea de cerșeală”. Exclusiv

Coregrafa Cocuța retrăiește experiența Asia Express și ne spune ce nu i-a plăcut deloc la acel concurs. Recunoaște că nu este cel mai agreabil om la prima vedere și ne vorbește despre prima iubire din viața ei.

Cocuța ne vorbește, cu sinceritate, despre finala Asia Express

Cocuța, celebra coregrafă a vedetelor, pe numele de buletin Andra Gheorghe recunoaște că a pierdut marea finală Asia Express din cauză că s-a certat, 45 de minute, cu colegul ei Bogdan Boantă. Într-un interviu excusiv pentru FANATIK, celebra coregrafă ne spune că, în copilărie, dormea cu poza lui Alain Delon sub pernă și că, în liceu, avea numai nota 7 la purtare. Cocuța rememorează cel mai cumplit moment din viața ei, pierderea celei mai dragi persoane și recunoaște că nu dansul a fost prima ei pasiune.

“Când mă urcam într-o mașină aveam sentimentul că este ultima oară”

Ce a însemnat pentru tine Asia Express? Ce ți-a plăcut cel mai tare și ce nu ți-a plăcut deloc?

-Asia Express a fost o super experiență unde am avut ocazia să-mi testez limitele, fricile, puterea și încrederea în mine. A fost cu peripeții, cu bune, cu rele, a fost o experiență unică în viață, pe care cândva mi-ar plăcea să o repet.

Cel mai tare mi-a plăcut ideea de competiție, sentimentul asta de dorință de a fi cel mai bun, de a învinge, de a-ți demonstra ție că ești cel mai bun! Ce nu mi-a plăcut? Sunt multe lucruri care nu mi-au plăcut. Nu mi-a plăcut să merg cu mașina.

Oamenii acolo sunt complet inconștienți. Conduc fără nicio regulă. De fiecare dată când mă urcam într-o mașină aveam sentimentul că este ultima oară. Nu mi-a plăcut să dorm la localnici și nici ideea în sine de cerșeală.

De câte ori, pe zi, îți doreai să te întorci acasă?

-Nu-mi doream atât de des să mă întorc acasă. Din prima clipă mi-am dorit să mă întorc ultima, dar au fost momente când am vrut să renunț, au fost momente când am clacat. Le-am depășit însă, am mers mai departe în clasament și nu acasă (râde, n.red.).

Cocuța spune adevărul: “Am pierdut marea finală cu o ceartă stupidă, care ne-a ținut în loc 45 de minute”

Cât de mult te-a susținut Bogdan Boantă, colegul ta de aventură? Dar tu pe el?

-Pot spune că Bogdan a fost stâlpul de nădejde. Sunt sigură că fără el nu aș fi avut aceeași forță, dar asta nu înseamnă că n-am avut și foarte multe momente în care am clacat amanadoi. Așa am pierdut marea finală, cu o ceartă stupidă, care ne-a ținut în loc 45 de minute.

Dar pe tot parcursul show-ului este clar că unul fără altul n-am fi avut acest rezultat, e clar că n-am fi excelat la fel de tare și că fiecare a fost echilibrul celuilalt.

De când ai știut că dansul este vocația ta?

-E ciudat să spun treaba asta, dar nu doar dansul a fost iubirea mea cea mare și nu vreau să rămână doar dansul “vocația” mea. Mereu am iubit teatrul și regia și o voi face în continuare. Sper că la sfârșitul vieții să pot să dobândesc o carieră și în regie, așa cum mi-am dorit de la vârsta de 5 ani.

Cocuța vorbește despre accidentări: “Am nimerit într-o bancă și așa mi-am am rupt prima oară piciorul”

O meserie foarte grea, cu multe accidentări. Ai avut parte de câteva sau ai avut noroc?

-Am avut accidentări, dar pe unele nu le-am avut doar din cauza dansului. Prin generală m-am bătut cu un coleg de clasă și am vrut să-l lovesc cu piciorul. Am nimerit, însă, într-o bancă și așa mi-am am rupt prima oară piciorul.

Apoi prin liceu am avut degetele de la picioare rupte și cea mai recentă problemă, operația de menisc. Dar nimic nu m-a oprit din a dansa și am mers mai departe!

“Nu m-am pregătit deloc, practic i-am păcălit”

Ai intrat cu notă maximă la actorie. Cum ai reușit asemenea performanță?

-Haha, nici eu nu știu. Sincer, nu m-am pregătit deloc. Am învățat doar o fabulă și o poezie. Monologul îl știam pentru că tocmai avusesem experiența de a juca în musicalul Chicago la TNB și  în musicalul Romeo și Julieta. Plus toată experiența de o jumătate din viață de a fi pe scenă.

Cred că experiența asta și-a spus cuvântul. Practic i-am păcălit ori, cum o spune o mică bucățică de text din Chicago: “Dă-le ce vor, o vrăjeală, amețește-i rău… Din vremuri vechi, matusalemice, toți sunt prostiți pe față, ei și ce..?! Scamatorii fă-le într-una și ai să-i năucești”.

“Am pierdut unele experiențe pe care mi-ar fi plăcut să le trăiesc”

Cum era Cocuța la 20 de ani și cum este astăzi, la 39? Ce crezi că ai pierdut și ce simți că ai câștigat în toți acești ani?

-Cu o sclipire în ochi pot spune că aproape la fel, dar pe alocuri schimbată. Diferența de vârstă mi-a adus în plus frici de tot felul. Cocuța la 20 de ani era neînfricată, mai puternică, mai încrezătoare. Acum e puțin mai speriată, mai precaută poate.

Însă reperele de viață și principiile care-mi conturează personalitatea sunt tot acolo, ele stau ca fundament și vor rămâne neschimbate. Făcând o retrospectivă a ceea ce am ratat, ce am pierdut…nu știu. Cred că am pierdut unele experiențe pe care mi-ar fi plăcut să le trăiesc la timpul ăla.

Regrete am, dar nu pot să spun că aș schimba complet lucruri. Singurul lucru la care aș umbla ar fi timpul. Nu regret nicio experiență, nicio relație, însă nu aș mai acorda atâta timp. N-aș mai rămâne angrenată în lucruri care nu au funcționat mult timp.

Cocuța, coregrafa vedetelor, recunoaște: “Nu cred că sunt omul cel mai agreabil la prima vedere”

Ești mereu pozitivă, cu zâmbetul pe buze, dar ce te face să plângi, cu adevărat?

-Asta cu zâmbetul pe buze mă face să te contrazic (râde, n.red.). Sunt o persoană cu mult umor, însă nu cred că sunt omul cel mai agreabil la prima vedere. După ce ajungi să mă cunoști da, o să mă adori (râde, n. red.). Dar prima impresie nu e mereu cea mai bună.

Legat de faptul că sunt pozitivă…da, sunt, dar nici nu sunt. Am momente de extaz, când cred că lumea poate fi cucerită foarte ușor, am momente când totul este deznădejde. Așa că sunt de la un pol la altul, de la o extremă la alta.

La fel și cu plânsul, pot să fiu foarte pragmatică, dar pot să plâng câteodată din orice. De obicei plâng când sunt foarte dezamăgită de oameni și situații. Plâng când am un sentiment adânc de milă față de oameni, animale sau anumite situații, plâng când sunt nervoasă și nu pot controla situații.

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-N-aș renunța la nimic, însă dacă mă raportez la întâmplări, mi-ar plăcea să pot anula plecarea bunicilor și a oamenilor mei dragi de pe această lume.

“Mă urcam pe bloc și făceam echilibristică, furam flori din cimitire”

Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mică?

-Am avut cea mai frumoasă copilărie, cu de toate, cu bunici, cu iubire, cu răsfăț, cu zeci de prieteni. Am făcut toate nebuniile, iubeam lucrul interzis deci savuram fiecare năzbâtie.

Mă urcam pe bloc și făceam echilibristică, furam flori din cimitire, mă cățăram peste tot, însă organizam și mici spectacole unde desigur că aveam rol de regizor. Totul a fost minunat, dar puțin cam scurt pentru că am început de mică să practic toate sporturile.

În clasa a 5-a am devenit elevă a liceului de coregrafie Floria Capsali și pot spune că, din momentul ăla, copilăria mea a început să aibă de suferit. Însă totul a fost atât de intens încât amintirile sunt încă vii!

Cui îi spuneai secretele tale, mamei sau tatei? 

-Niciunuia (râde, n.red.). Mereu mi-am împărtășit secretele cu prietenii. Am încă prieteni de o viață, de când ne-am născut practice, suntem și acum ca o familie.

Cocuța a luat nota 7 la purtare

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau cel mai rebelă?

-Am fost o adolescentă rebelă! Deși eram la o școală de artă și balet, am fost printre singurii elevi care au avut nota 7 la purtare.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Oooo, daaaaa! Mai tot timpul copiam. Singură materie la care nu am copiat a fost geografia pentru că era imposibil cu profesoara pe care o aveam. Dar da, copiam pentru că n-am fost niciodată o elevă tocilară, cel puțin nu în generală și nici în liceu. Doar în clasele -4 am luat în fiecare an locul 1 cu coroniță!

Alain Delon, prima iubire a Cocuței

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Prima dată m-am îndrăgostit la vârsta de 5 ani, de Alain Delon! Când l-am văzut, am înnebunit. Era cel mai frumos bărbat din lume. La un moment dat am primit o poză cu el și îmi aduc aminte cum dormeam cu poza aceea, cum o pupam, era ca o icoană interzisă.

Apropo de asta, care sunt primele trei calități pe care ar trebui să le aibă un bărbat, după părerea ta?

-Simplu și nimic pompos: frumos, deștept și bogat. Nu știu dacă neapărat în ordinea asta (râde, n.red.).

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Primii bani i-am câștigat în clasa a 9-a, după ce am fost selectată de maestrul Cornel Patrichi să fac parte din corpul lui de balet în cadrul unei emisiuni. Nu mai știu pe ce i-am cheltuit, cel mai probabil pe haine și dulciuri.

“Dacă aș fi fost o femeie normală sunt sigură că aș fi excelat în bucătărie”

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Da, îmi place să gătesc deși o fac foarte rar pentru că viața și timpul nu-mi permit. Însă, dacă aș fi fost o femeie normală, sunt sigură că aș fi excelat în bucătărie.

Nu fac multe lucruri, dar când le fac sunt foarte gustoase. Eu ador pastele și știu să fac mai multe feluri de paste și noodelsi.

Cocuța retrăiește cel mai cumplit moment: “Este complet șters din mintea mea”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Unul dintre cele mai grele momente din viața mea a fost când am pierdut-o pe mătușa mea alături de care am crescut până la vârsta de 7 ani. Până atunci nu credeam că e posibil să pierd pe cineva, mereu mi-a plăcut să cred că oamenii mei dragi pot fi nemuritori.

Ce am simțit e greu de spus. De fapt durerea a fost atât de mare încât nu-mi mai aduc aminte anul după ce am pierdut-o, practic anul acela este complet șters din mintea mea.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Sunt lucruri pe care oamenii nu le știu și nici nu mi-ar plăcea să le știe despre mine. Unde mai e magia dacă te afișezi ca o carte deschisă. Dar ce pot să spun că fac și am făcut separat de dans este pictura. Am mai făcut patinaj artistic când eram mică și am fost o bună înotătoare.

“Nu-mi place să fiu asaltată de oameni pe care nu-i cunosc”

Ți s-a urcat la cap vreodată celebritatea la cap?

-Nu, niciodată. Nu mă consider o celebritate, mă consider ceea ce sunt, un artist căruia îi place să fie apreciat și aplaudat pe scenă pentru ceea ce livrează spectatorului și telespectatorului. Nu-mi place să fiu asaltată de oameni pe care nu-i cunosc, pe stradă.

Spune-mi mai multe despre CoBo.

-CoBo a luat naștere după ce eu și Bogdan n-am mai făcut parte din trupa de dans a lui Edi Stancu. Trupa s-a destrămat prin 2014 iar noi am hotărât să mergem mai departe cu ceea ce iubeam din poziția de coregrafi. Am făcut trupa de dans CoBo când am hotărât să lucrăm și să construim împreună primul concert al Deliei de la Sala Palatului, de aici a început totul sub tutela CoBo.

Apoi, câțiva ani mai târziu, toată lumea ne bătea la cap să facem o școală de dans, să ducem mai departe ceea ce am construit pe marile scene. Să livrăm din ceea ce știm și uite așa am hotărât să deschidem COBO DANCE CENTER, care acum a devenit una dintre cele mai bune școli de dans din România. Nu este ușor, este o cu totul altă meserie. Însă, oricât de greu ar fi și este, ne ținem pe poziție și încercăm să oferim dans de calitate noilor generații.

Please follow and like us: