Nefiind acasă, sunt anunțat de un vecin că am primit un plic de la Casa de pensii sector 2. Îl rog să-l deschidă și să-mi citească. Este Decizia nr. 279467 emisă în 10 Mai 2024, prin care numita Casă de pensii mă anunță că mi se constituie titlu executoriu pentru o sumă agregată de aprox. 4.700 lei care a reieșit că mi-a fost livrată necuvenit, în tranșe, în lunile Aprilie și Mai anul curent.
Foarte bine. Vreau să restitui suma. Dacă aș fi fost anunțat, aș fi plătit imediat online. Nu era nevoie de titlu executoriu. (De altfel, instituția, în secolul XXI, nu folosește e-mailul ca mijloc de notificare a eventualilor subiecți, deci n-are cum să-i anunțe operativ de eventuale datorii.) Reiese că președintele CNPP, Daniel Baciu, și directoarea filialei, Maria Croitoru, pleacă de la premiza că toți românii sunt niște hoți care se sustrag de la plata datoriilor înainte de a afla de ele. Este exact efectul prezumției de vinovăție care s-a instituit în România la nivelul tuturor autorităților, de pe vremea tandemului Băsescu-Kovesi (membru supleant Livia Stanciu), și care se menține și în administrația de covrigi prăjiți a lui Ciolacu.
Deci vreau să plătesc. Dar în documentul-decizie nu scrie nici pe față, nici pe dos, nici pe cant, în ce cont IBAN să restitui suma. Sun la telefonul de contact cu publicul al Casei de pensii sector 2. Sun și sun. La diferite ore ale zilei. Nu răspunde nimeni. Un prieten îmi sugerează să mă adresez băncii unde mi se livrează pensia – să aflu de acolo contul sus-numitei instituții. Sun la bancă, dar sunt avertizat că s-ar putea să nu coincidă contul de livrare cu contul de restituire și sunt îndrumat să mă adresez direct Casei de pensii. Sun din nou la Casa de pensii sector 2. Nimic. Telefonul sună în pustiu.
Nu vreau să fiu delicvent. Ce înseamnă titlu executoriu? Vecinul îmi transmite prin telefon data ștampilei poștei de pe plic: 23 Mai 2024. Mă uit în contul meu de bancă. Pensia pe luna Iunie a intrat în cuantum normal pe data de 12 iunie. Deci nu mi-a fost poprită urmare a decizie din 10 Mai. Intru în panică. Ce înseamnă atunci titlu executoriu? Un prieten avocat îmi spune că autoritățile române îți pot bloca peste noapte toate conturile din bănci, INDIFERENT de suma pe care o ai de restituit. Ca să ridice apoi poprirea începe un coșmar de care nu vrei sa știi. Nimeni nu le trage la răspundere pentru aceste abuzuri. Nimeni n-are curajul. E luptă anti-corupție.
Ce să fac? Cum să plătesc restituirea de 4.700 de lei? Nu sunt în țară. Dacă îmi blochează contul și nu mai pot să plătesc hotelul în care stau, o să fiu azvârlit în stradă, ba poate directorul hotelului cheamă Poliția… Ce să fac? Nu am prieteni atât de intimi încât să meargă la Casa de pensii sector 2 în locul meu. (Și probabil li s-ar cere procură de reprezentare). N-am altă soluție: plătesc rapid hotelul câtă vreme contul nu mi-e blocat, mă sui în avion și aterizez din păcate din nou la București.
Mă înființez pe data de 13 iunie, la prânz, la Casa de pensii sector 2 din bd. Lacul Tei. Iau bonul de ordine 2104, aștept câteva minute și sunt chemat la ghișeul nr. 18. O funcționară cu ochelari fumurii mănâncă niște chipsuri. Îi urez „Poftă bună!” și îi relatez. Îi solicit codul IBAN al instituției ca să plătesc. La început, vrea să mă trimită undeva în Vitan, apoi zice că nu știe de niciun cont IBAN, că instituția n-are cont IBAN, dar, dacă doresc, pot achita cash la casieria instituției (care se află la 8 metri în spatele meu). Îi spun că doresc, cu condiția să ridice imediat titlul executoriu. Asta o blochează. Nu se aștepta la așa ceva din partea mea. Mă poftește din nou să aștept.
Începe o tevatură în spatele ghișeelor de parcă aș fi solicitat pensie specială. Telefoane intense, discuții aferate între colege (sunt multe ghișee, dar comunică între ele, pentru orice eventualitate). Iarăși telefoane aprinse. De parcă vorbeau cu însuși Daniel Baciu, sau mai știi, chiar cu ministra Muncii Bucura-Oprescu (Simona, pentru prieteni. De directoarea executivă Maria Croitoru, nu putea fi vorba, ea nefiind, adică fiind vraiște.)
Într-un târziu, sunt chemat la același ghișeu și aceeași funcționară, flancată de data asta de încă două-trei colege de ignoranță, mă anunță că nu se poate să plătesc, întrucât „s-a dat drumul la lucrare.” „Ce lucrare?” „Lucrarea de executare silită.” Dumnezeule, mi-au poprit contul din bancă?! „Vi se va opri, aici la noi, din livrarea pensiei timp de trei luni câte 1.600 de lei.” „Păi, mi s-a livrat pensia întreagă ieri. Instituția se execută pe ea însăși? Nu știe stânga ce face dreapta?” Ridică umeri, sictirită. ”Nu știu. Nu ține de mine.” „Dar de cine?” „Contabilitatea.” „În care luni anume mi se vor opri banii?” „ Nu știu. Nu ține de mine.” „Dar de cine?” „Contabilitatea.” „Pot eu să intru în contact cu Contabilitatea?” „Nu. De-asta sunt eu aici.” „Și-atunci?!” „Și-atunci ce?” „Păi, cum facem să aflu?” „V-am spus: vi se vor opri banii timp de trei luni de zile.” „Care luni de zile?” Se uită la mine ca la un membru al grupării Sendero Luminoso și cheamă bodyguardul, care se plantează în spatele meu.
Îi întind încă o dată documentul. „Scrieți, vă rog, la finalul Deciziei sau la finalul Anexei ce mi-ați spus verbal – că banii vor fi prelevați din pensie pe parcursul a trei luni.” Bodyguardul îmi suflă în ceafă. „Nu se poate.”, zice funcționara fumurie. „De ce?” „Nu pot să scriu sub semnătura dnei directoare Croitoru .” „Scrieți atunci deasupra, la rubrica Observații, care e necompletată.” „Nu se poate. Trebuie aprobare. ” Îmi întinde o foaie de hârtie. „Faceți o cerere către doamna directoare. Dacă vă aprobă, veți primi informația în termen de 30 de zile lucrătoare când și cum vi se opresc banii.” „Bine, dar sunt banii mei, trebuie să știu să-i gestionez.” „Nu sunt banii dvs., sunt banii Casei de pensii. Noi vi-i dăm în fiecare lună, nu altcineva”. (Nu sunt banii voștri, proștilor, sunt banii mei, munciți 41 de ani. Voi luați salarii nemeritate din acești bani.)
Mă uit în spate. Bodyguardul a mai făcut un pas. Rânjește în zeflemea. Sunt prins. În față am ghișeul. În spate, bodyguardul. Brusc, îmi trece prin minte că aste e imaginea societății românești: captivă între ghișee și bodyguarzi. Prefer să degajez înainte de a fi strivit între cele două entități primordiale ale României ante- și post-decembriste. Bre, nea Ciolacule, de ce nu te-apuci să vinzi covrigi în Obor în loc să reformezi Administrația unei țări UE, care, în secolul XXI, nu știe dacă are cont IBAN?
The post Debandada de la Casa de pensii sector 2 appeared first on Cotidianul RO.
