Declarația summit-ului NATO de la Washington are meritul de a spune lucrurilor pe nume, demonstrând că războiul din Ucraina este, de fapt, parte a luptei pentru hegemonie. Conținutul documentului explică de ce un eveniment care, teoretic, putea fi acceptat ca un conflict intern în spațiul post-sovietic, având cauze locale specifice, istorice și etnice, s-a transformat într-o confruntare cu mari implicații internaționale.
Jens Stoltenberg arăta deschis că rezultatul războiului „va influența securitatea globală pentru deceniile următoare. Momentul pentru libertate și democrație este acum. Locul este Ucraina”, afirma el în deschiderea summit-ului.
Miza războiului este o nouă ordine mondială
După al doilea război mondial, ordinea mondială a cunoscut două perioade mai importante. O primă perioadă a fost aceea a războiului rece, în care puterea a fost partajată între cele două mari blocuri. Rădăcinile împărțirii lumii în sfere de influență se află în celebrul „Document obraznic”, o înțelegere între Stalin și Churchill, semnată la Moscova – se spune că pe un șervețel de masă – în 9 octombrie 1944.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Acordul_Churchill-Stalin_de_procentaj).
NATO și Pactul de la Varșovia au fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani, dar nu au intrat niciodată în conflicte armate directe. La intervențiile militare pe care state ale Tratatului de la Varșovia le-au avut în Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968), Alianța Nord-Atlantică n-a avut nicio reacție operativă.
Acele decenii au fost perioada unei lumi bi-polare, în care echilibrul mondial era asigurat prin diferite mecanisme și angajamente de control reciproc.
A doua perioadă începe în 1989, cu desființarea URSS și înlăturarea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est. Pactul de la Varșovia a fost dizolvat oficial la o reuniune de la Praga, din 1 iulie 1991. NATO n-a avut soarta Tratatului de la Varșovia. Ba, dimpotrivă, și-a extins preocupările și teritorialitatea, aducând cu sine reforme, valori și principii democratice.
Războiul rece lua sfârșit, având un singur învingător. De atunci, ordinea mondială s-a bazat pe un singur pol de putere. Acest lucru este pus acum în discuție.
Semnificația pe care NATO o dă războiului din Ucraina este că „Rusia încearcă să reconfigureze fundamental arhitectura de securitate euroatlantică”, se arată în Declarația de la Washington. „Reconfigurare” ar însemna trecerea de la ordinea unipolară a ultimelor trei decenii la una multipolară susținută de Rusia și China.
„Inamicii” Rusiei: lumea unipolară și extinderea NATO
Liderii Alianței n-ar fi trebuit să fie surprinși de intențiile Rusiei. Vladimir Putin și-a prezentat viziunea sa despre „reconfigurarea arhitecturii de securitate” încă din 2007, într-un discurs ținut la Conferinţa de Securitate de la Munchen, de față cu mai toți liderii occidentali relevanți.
Vorbind despre o lume unipolară, Putin afirma că, „oricât de mult s-ar putea înfrumuseţa acest termen, până la urmă el se referă la un centru de autoritate, un centru de forţă, un centru de decizie. Este o lume în care există un singur stăpân, un singur suveran.… Modelul unipolar este nu numai inacceptabil, ci şi imposibil în lumea de astăzi. Modelul în sine este eronat, deoarece la baza sa nu există şi nu pot exista fundamente morale pentru civilizaţia modernă”. Putin aprecia că „ceea ce se întâmplă în lumea de astăzi este o tentativă de a introduce în afacerile internaţionale exact acest concept de lume unipolară. Normele juridice independente se apropie din ce în ce mai mult, de fapt, de sistemul juridic al unui stat. Un singur stat şi, desigur, în primul rând Statele Unite, şi-a depăşit graniţele naţionale în toate privinţele. Acest lucru este vizibil în politicile economice, politice, culturale şi educaţionale pe care le impune altor naţiuni. Ei bine, cui îi place acest lucru? Cine se bucură de acest lucru?”.
Putin s-a referit atunci și la extinderea Alianței, pornind de la faptul că, în urmă cu câțiva ani, NATO primise încă 10 noi membri dintre statele Europei Răsăritene. „Este evident că extinderea NATO n-are nicio legătură cu modernizarea Alianței sau cu asigurarea securității în Europa. Dimpotrivă, reprezintă o provocare gravă care reduce nivelul încrederii reciproce. Și avem tot dreptul să ne întrebăm: împotriva cui este îndreptată această extindere?”, menționa Putin. „Ce s-a întâmplat cu asigurările date de partenerii noștri occidentali după dizolvarea Tratatului de la Varșovia? Unde sunt acele declarații în prezent? Nu și le mai amintește nimeni. Dar îmi permit să le reamintesc celor prezenți ce s-a spus. Aș vrea să citez din discursul din 17 mai 1990 al secretarului general al NATO, Manfred Wörner. El a spus atunci că faptul că suntem gata să nu amplasam militari NATO în afara teritoriului german oferă Uninii Sovietice a garanție de securitate fermă. Unde sunt aceste garanții?”.
Putin încheia anunțând revenirea Rusiei ca actor major pe scena internațională. „Rusia este o țară cu o istorie care se întinde pe 1.000 de ani și care s-a folosit întotdeauna de privilegiul de a avea o politică externă independentă. Nu vrem să renunțăm, acum la această tradiție”, sublinia președintele rus.
Încă de atunci era previzibilă ridicarea baricadelor pentru o viitoare confruntare. Nu se știa locul și momentul. Au apărut odată cu invadarea Ucrainei.
China fost citată de 14 ori
Declarația de la Washington stabilește verdicte clare: „Rusia rămâne cea mai semnificativă şi directă amenințare la adresa securității Aliaților” (pct.3), iar „Republica Populară Chineză continuă să reprezinte o provocare sistemică pentru securitatea euroatlantică” (pct.27).
Cele două state nu mai sunt adversari ideologici, ci sunt identificate ca inamici militari periculoși pentru NATO. „Invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina a distrus pacea şi stabilitatea în zona euro-atlantică și a subminat grav securitatea globală”. Iar „China a devenit un facilitator decisiv al războiului Rusiei împotriva Ucrainei prin așa-numitul său parteneriat „fără limite” și prin sprijinul său pe scară largă pentru baza industrială de apărare a Rusiei. Acest lucru sporește amenințarea pe care Rusia o reprezintă pentru vecinii săi și pentru securitatea euroatlantică”, se arată în Declarație.
În Declarația de la Washington se arată că „sunt un motiv de profundă îngrijorare parteneriatul strategic din ce în ce mai profund dintre Rusia şi China şi încercările acestora de a submina şi de a remodela ordinea internaţională bazată pe norme, care se consolidează reciproc”.
China a fost citată de 14 ori în textul Declarației, fapt sugestiv în sine. Beijingul şi-a exprimat „puternica nemulţumire” şi a denunţat documentul ca fiind „impregnat de o mentalitate demnă de Războiul Rece şi de o retorică beligerantă, iar conținutul legat de China este plin de provocări, minciuni, incitări și defăimări”, arată un comunicat al purtătorului de cuvânt al misiunii chineze pe lângă Uniunea Europeană UE, preluat de AFP și Agerpres.
Declarația summit-ului oficializează clișeul propagandei potrivit căreia Rusia, dacă ar învinge în acest război, ar continua invazia spre vestul continentului! Este teza pe care a lansat-o președintele Zelenski, această ipoteză improbabilă fiind singurul argument care justifică eforturile gigantice de transformare a Ucrainei într-un bastion hipermilitarizat.
Ucraina trebuie ajutată pentru că se sacrifică să stea stavilă în calea cotropitorilor ruși care, probabil, au în plan să ajungă cu tancurile la Paris la Berlin. „Nu putem exclude posibilitatea unui atac împotriva suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Aliaţilor”, se arată în Declarație.
Dintr-o organizație a „Atlanticului de Nord”, NATO se definește acum ca o alianță globală, care se ocupă de probleme globale, tot ceea se întâmplă pe mapamond intrând de acum în preocupările sale.
Sarcinile de bază ale Alianţei se îndeplinesc „într-o abordare la 360 de grade”, se arată în mai multe locuri din Declarație. Adică, înconjurând planeta.
Tot Declarația arată că și mass media intră în obiectivul Alianței, care va dezvolta „capacitatea individuală şi colectivă de a analiza şi contracara operațiunile ostile de dezinformare şi dezinformare”.
Declarația exprimă hotărârea Alianței de a lupta pe toate fronturile: „Vom utiliza capacităţile necesare pentru a detecta, a ne apăra şi a răspunde la întregul spectru de activități rău intenţionate”, se arată în document.
S-a găsit o slujbă pentru Iohannis?
Războiul din Ucraina este parte a luptei pentru hegemonie în lume. Restul sunt detalii. Sprijinul militar, financiar și de alte multe feluri pe care aliații îl pompează continuu în această țară, ca și accesoriile privind „apărarea avansată și descurajarea consolidată” realizate pe teritoriul României cu niște costuri imense sunt simple piese dintr-un tablou mai amplu, aflat deasupra tuturor.
În joc este intrarea într-o a treia perioadă post-belică a ordinii mondiale, prin trecerea de la o lume unipolară la una multipolară.
Până la aflarea unui verdict, NATO își reafirmă un patetic angajament pentru „susținerea pe termen lung a Ucrainei, astfel încât aceasta să poată învinge în lupta sa pentru libertate”. Victoria Ucrainei este importantă prin aceea că înseamnă, firesc, înfrângerea Rusiei. Și prin înfrângerea Rusiei, securitatea euroatlantică – adică ordinea unipolară a lumii – ar fi salvată. „Lupta Ucrainei pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional contribuie în mod direct la securitatea euroatlantică”, se arată în Declarație.
Un alt semn de concret de susținere a Ucrainei de către NATO este decizia Secretarului General al Alianței, comunicată în premieră prin textul Declarației, de a numi un înalt reprezentant al NATO în Ucraina (pct.15).
S-a găsit o slujbă pentru Iohannis?
The post Declarația NATO și viitorul omenirii appeared first on Cotidianul RO.
