Recent, arheologii au făcut o descoperire impresionantă la cetatea dacică din Șimleu Silvaniei, dezvăluind un atelier de meșteri metalurgi daci care falsificau monede și confecționau podoabe din metale de calitate inferioară.
Această descoperire este considerată de Horea Pop, șeful secției de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, ca fiind „inedită și unică în arealul nord-vestic al Daciei pre-romane”.
Falsificarea monedelor și podoabelor în vremuri de restriște
În fața scăderii resurselor de metale prețioase, meșterii daci au început să falsifice monede și să creeze podoabe din metale de calitate inferioară, acoperite cu foițe de metal prețios. Aristocrația locală, care controla căile comerciale și colecta taxe, beneficia de aceste falsuri pentru a-și menține prestigiul.
„Controlau toate căile comerciale, vămuind probabil transportul de bunuri, inclusiv de sare, ceea ce aducea venituri considerabile”, explică Horea Pop.
Aurel Rustoiu, cercetător la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, subliniază într-un studiu că falsificarea monedelor romane era o practică comună în atelierul de la Șimleu, unde denarii republicani erau confecționați dintr-un aliaj de cupru și zinc.
„Falsificarea a fost impusă probabil de lipsa argintului, monopolizat de conducătorii Regatului dac”, susține Rustoiu.
Tehnici sofisticate de falsificare
În plus, tezaure descoperite în regiunea Sălaj, datând din secolul I î.Hr., includ podoabe confecționate dintr-un aliaj de argint și cupru, acoperite cu foiță de argint de bună calitate. „Tehnica de realizare este ireproșabilă și doar starea fragmentară a obiectelor a permis sesizarea acestor detalii,” constată Rustoiu.
Deși există mai multe teorii despre motivul falsificării, cea mai acceptată explică această practică prin limitarea resurselor de argint în Dacia.
„Argintul devenise rar și atât proprietarii, cât și meșterii, au fost obligați să recurgă la astfel de tehnici”, adaugă cercetătorul.
Prezența numeroaselor podoabe „cu miez și înveliș” în nordul și nord-vestul Munților Apuseni sugerează că aceste regiuni nu aveau o aprovizionare constantă cu argint.
Descoperirile recente oferă o privire fascinantă asupra ingeniozității dacilor în fața dificultăților economice și resurselor limitate, evidențiind abilitățile lor avansate în prelucrarea metalelor și adaptarea la schimbările economice și sociale din perioada pre-romană.
Ca referință, meșteșugurile dacilor au fost o parte esențială a vieții lor cotidiene. Prin aceste meșteșuguri, producția de bunuri necesare pentru viața de zi cu zi și echipamentul militar era asigurată. Dacii au excelat în diverse domenii, cum ar fi:
Ceramica: Producția de vase din pastă grosieră, decorate cu butoni, frunze, rozete sau spirale. Unele vase erau pictate cu motive abstracte sau zoomorfe.
Țesutul: Se făcea la războaie verticale, folosind inul, cânepa și lâna. Din țesătură se confecționau haine, brâuri și alte obiecte.
Prelucrarea lemnului: Dacii sculptau lemnul și prelucrau piatra și osul pentru diverse obiecte, inclusiv cârlige de pescuit și ace de cusut.
Fierăria: Cel mai important meșteșug. Fierarii daci lucrau fierul în ateliere specializate, producând unelte agricole, arme și echipamente militare. Fierul era exploatat din zăcăminte și prelucrat în cuptoare speciale, iar produsele lor erau de calitate superioară chiar și față de cele din Evul Mediu european.
