Drumul secret pe care puțini români îl mai știu. E prin munți și duce spre satul unde se ascundeau cei mai temuți haiduci

Drumul secret Munții Poiana Ruscă de care puțină lume mai știe. Ascunde legende fascinante despre haiducii care au dominat cândva aceste meleaguri.

Drumul secret pe care puțini români îl mai știu. E prin munți și duce spre satul unde se ascundeau cei mai temuți haiduci

În Munții Poiana Ruscă, un drum îngust, aproape invizibil, șerpuiește prin păduri dese și pe lângă stânci cu forme ciudate, ducând către satul Meria. Se spune că această potecă străveche a fost calea de acces a haiducilor către refugiul lor din munți.

Drumul începe discret din Lunca Cernii de Jos, urcând sinuos prin păduri dense și pe lângă stânci cu care au forme asemănătoare unor chipuri umane, relatează adevarul.ro. Traseul se termină în localitatea Meria, situată la aproape 1.000 de metri altitudine.

Această veche potecă a căzut astăzi în uitare. Puțini mai cunosc existența ei, iar și mai puțini o mai folosesc. Localnicii care încă își amintesc de ea o folosesc rar, mai ales pentru a-și duce animalele la păscut pe dealuri.

„Este o veche potecă, mai puțin folosită acum, pe care oamenii mergeau la Meria. De la stâncile de pe deal, se poate vedea toată lunca Cernii, însă puțini cunosc acest loc. Cărarea mai este folosită uneori de cei care au animale, dar doar pentru a urca pe dealuri. Este mult de mers până la Meria, chiar și pe această scurtătură, iar acum sunt drumuri mai bune”, spune o localnică din Lunca Cernii de Jos, potrivit adevarul.ro.

Ce spun legendele despre poteca haiducilor?

Conform legendelor locale, satul Meria din Hunedoara a fost inițial o așezare de fugari, hoți și țigani care căutau adăpost în acest colț izolat al munților.

Preotul Jacob Radu, în lucrarea sa din 1909, “Istoria vicariatului greco-catolic din Țara Hațegului”, relatează că acești haiduci coborau periodic în Țara Hațegului și în Banat pentru a jefui, apoi se întorceau în ascunzișul lor din munți, departe de urmăritori.

„Tradiția spune că în vechime era un sat format mai mult din colibe de fugari, lotri (n.r. hoț de codru) și hoți și chiar țigani retrași la scuteală în acest ascunziș, de unde se scoboreau prin Țara Hațegului și prin Banat ca să fure și să prădeze și apoi, încărcați de câștigul acestei urâte meserii, se întorceau iar la odihnă și trai fără de griji și fără de frica de a fi urmăriți de panduri, care nu știau drumul prin codrii pustii ce vor fi fost atunci sau se temeau de măciuca ce ușor le-o puteau îndoi pe spinare acești hoțomani îndrăzneți”, relatează preotul Jacob Radu.

În deceniile ce au urmat, Meria a rămas un sat greu accesibil, locuit de câteva sute de oameni. Aceștia își câștigau traiul din creșterea animalelor, exploatarea lemnului și producerea de cărbune.

În anii ’60, unele gospodării au fost conectate la rețeaua electrică, iar mai apoi s-a deschis o mină de fier în apropiere, la Vadu Dobrii.

Astăzi, accesul către Meria s-a îmbunătățit considerabil. Un drum asfaltat de opt kilometri leagă acum satul de Lunca Cernii de Jos, fiind mai ușor de vizitat.

Please follow and like us: