Editorial Cornel Dinu. România

În „sferturile” EURO 2024, unde, să fim sinceri, din grupa cu Belgia, Ucraina și Slovacia (cât au chinuit slovacii mediocra Anglia, umflată „pe hârtie” de interesele impresarilor și marketingul echipelor la care joacă internaționalii mediocrului fixist Southgate), doar entuziaștii credeau că ajungem, Olanda ne-a arătat care este diferența până la performanța europeană. Un pod prea îndepărtat, deocamdată, pentru fotbalul nostru.

Editorial Cornel Dinu. România – Olanda 0-2. „Sferturile” EURO 2024, un pod prea îndepărtat…

Echipa trimisă pe teren de Edi Iordănescu a început bine meciul cu olandezii și a dominat primele 15 minute. Cu un presing avansat și fără complexe, am surprins „portocalele”. Care nu s-au lăsat „stoarse” și, încet, dar sigur, și-au revenit din pumni.

Oricum, vrem-nu vrem, jucătorii antrenați de Ronald Koeman, nu numai prin cotele pe care le au pe „piața europeană” și echipele de club la care joacă, sunt superiori „tricolorilor”. Ceea ce s-a văzut după primul sfert de oră, colorat în galben și care a aprins din nou focul speranței în inimile milioanelor de români de pretutindeni.

Versați, omogeni, puternici fizic, dar destul de lenți, olandezii au preluat inițiativa și ne-au cam ascuns-o până la final. Confirmarea acestei realități a fost concretizată de Gakpo în minutul 20, care a pătruns pe dreapta apărării noastre, l-a „balansat” pe Rațiu, surprins cam departe în marcaj, și l-a rușinat pe bravul Niță cu un șut la colțul scurt, la rasul mănușilor acestuia.

1-0 din nimic până atunci pe atacul olandez și, până la finalul primei reprize, inițiativa și posesia le-a aparținut batavilor: 76% posesie și 4 ocazii de rezolvare a meciului. Vreo 10 cornere ei, niciunul noi. Au fost omogeni, s-au „simțit” unii pe alții, au știut să ocupe judicios terenul pentru a avea mereu soluții de continuare a posesiei spre finalizare.

Au lăsat impresia unei siguranțe dată de conștientizarea diferenței de valoare și, deși au construit destul de lent, au știut să ajungă în careul nostru și să amenințe periculos poarta când nici nu te așteptai.

Editorial Cornel Dinu. Olandezii n-au fost zburători, dar au zburdat și în repriza a doua

Am văzut același film și în repriza a doua. În sensul că „țara de jos” a fost tot sus, a dominat clar, a fost net superioară. Ca și cu Belgia, în grupă, „mijlocul” nostru a fost mai mult spectator la schimburile de pase, laterale sau verticale, trimise calm de olandezi.

Schimbările noastre au venit cam târziu, cred eu, și n-au schimbat nimic. Am scăpat de 0-2 la un gol dintr-un ofsaid de vârful ghetei (același Gakpo, în minutul 64). S-a văzut clar că nu avem vârf de atac și acest adevăr ar trebuie măcar să dea de gândit selecționerului. Dacă scapă de „obsesia” cu Pușcaș și cureaua lată…

Olandezii n-au fost zburători, dar au zburdat și au mai marcat două goluri, destul de târziu, minutele 83 și 90+3, prin aceeași „rezervă” intrată după pauză, Malen. Care a profitat de marcajul „departe” și statul „pe călcâie” al fundașilor noștri.

Edi Iordănescu a schimbat în fel și chip sistemul de joc (n-am înțeles de ce nu Sorescu în locul lui Mogoș în favoarea lui Racovițan băgat în centru, iar Burcă tras pe stânga…), a încercat șu un 3-2-4-1 de prin minutul 75, dar Alibec mi-a amintit dureros de Pușcaș.

Deprimant este că n-am avut nicio ocazie clară în acest meci (șutul lui Man din minutul 27 a fost frumos, dar nu poate fi considerat o ocazie), în timp ce olandezii au avut „doar” vreo 15 (!) și de aici 3 goluri.

Editorial Cornel Dinu. Edi Iordănescu a construit o echipă din ce are la dispoziție și, dacă va rămâne selecționer, are baza pe care poate clădi măcar performanța calificării la viitoarele turnee finale

Permiteți-mi o comparație istorică, știu, „boala” mea veche… În septembrie 1944, operațiunea „Market Garden”, gândită de generalul britanic Bernard Montgomery, plănuia un desant aerian masiv în spatele trupelor germane ocupate cu respingerea invaziei aliate din Normandia, pentru a cuceri podurile peste principalele râuri din Țările de Jos și pentru a deschide, astfel drumul, peste Rin, spre inima Germaniei pentru a scurta Al Doilea Război Mondial. A fost un eșec din varii motive, nu insist…

Ei bine… de fapt deloc bine, chiar rău… ca și pentru trupele aliate, „sferturile” EURO 2024 s-au dovedit „un pod prea îndepărtat”, deocamdată, pentru naționala României.

Edi Iordănescu a construit o echipă din ce are la dispoziție și, dacă va rămâne selecționer, are baza pe care poate clădi măcar performanța calificării la viitoarele turnee finale, mondiale și europene. Din neghina scorului categoric, de neprezentare, din meciul cu Olanda, eu cred că se poate alege o națională care poate fi prezentă la marile baluri ale fotbalului mondial.

Editorial Cornel Dinu. Jos pălăria în fața suporterilor români veniți în Germania din toată lumea! Sunt clar pe podiumul „galeriilor” de la EURO 2024!

Nu vreau… nu pot să trag cortina peste acest EURO 2024 fără să evidențiez extraordinara prestație a suporterilor români, „Zidul galben” care le-a stat în spate, sprijin necondiționat tricolorilor.

Cred că suporterii români au prins măcar podiumul „galeriilor” prezente în Germania, de departe locul 1 în inima mea bătrână și obosită, prin dragostea, atașamentul, repet: necondiționat, cu care i-au făcut pe jucătorii noștri să se simtă ca „acasă”.

Jos pălăria, respect și admirație pentru zecile de mii de români care au lăsat toate problemele de-o parte și au venit în Germania chiar din toată lumea pentru a se mândri cu echipa lor cu adevărat „de suflet”. Atenție: nu „luată de suflet”, ci iubită cu tot sufletul!