El e românul care a ajuns un geniu în matematică la doar 27 de ani. Își ajuta familia cu bursa lui din liceu, iar raționamentele sale sunt discutate și astăzi

El este românul care a ajuns, la doar 27 de ani, un geniu în matematică, care a adus contribuții majore în acest domeniu. Cu bursa din liceu își ajuta familia, iar raționamentele sale sunt discutate și în ziua de astăzi.

El e românul care a ajuns un geniu în matematică la doar 27 de ani. A fost pasionat de această disciplină încă din copilărie

Pe 4 octombrie 1873 s-a născut Gheorghe Țițeica, care e considerat unul dintre fondatorii geometriei diferențiale centro-afine și unul dintre creatorii școlii matematice românești. A fost un matematician de renume, membru al Academiei Române și vicepreședinte al acestui for.

S-a născut la Turnu Severin. Tatăl său, Radu Țițeica, era originar din Buzău și lucra ca mecanic de vapor, iar Stanca, mama sa, a fost ocupată cu creșterea copiilor, adică un băiat și trei fete.

A urmat cursurile școlii primare în orașul natal, iar liceul la Craiova. În timpul studiilor liceale, a început să manifeste un interes crescut pentru matematică.

Gheorghe Țițeica a început să câștige premii încă din copilărie și învăța foarte ușor, spre surprinderea tuturor. Matematicianul a ieșit în evidență și prin răspunsurile date la examenul de Bacalaureat de la 1 septembrie 1892.

După ce tatăl său s-a stins din viață destul de devreme, Gheorghe Țițeica și-a ajutat familia din bursa de studii “Eufrosin Poteca”, primită la liceu, dar și din meditații.

Mai târziu, a intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară din București, după care a urmat secția Matematici, din cadrul Facultății de Științe a Universității din București.

Spiru Haret l-a impresionat cel mai mult, dintre toți profesorii de acolo, și a scris, ulterior, despre viața și opera sa. A obținut licența în Matematici în anul 1895 și a fost numit suplinitor la Seminarul “Nifon”.

În 1896 a promovat examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, apoi a plecat la studii la Paris. A fost cel de-al patrulea român la École Normale Supérieure.

Gheorghe Țițeica a revenit în țară după susținerea tezei de doctorat. În 1899, i s-a încredințat cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, iar după un an a devenit profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică, la doar 27 de ani.

Munca lui Gheorghe Țițeica i-a adus recunoaștere în lumea științifică

Matematicianul a reușit să îmbine activitatea didactică cu cea de cercetare, întrucât avea o chemare pentru aceasta. A rămas cunoscut mai ales pentru studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni definite printr-o ecuație a lui Laplace.

A creat, de asemenea, unele capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, acolo unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care au numele acestuia.

A publicat numeroase lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei. În plus, renumitul matematician a jucat un rol important la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.

De-a lungul timpului, a publicat mai multe lucrări de geometrie diferențială, în diverse periodice de profil. Munca l-a făcut celebru în lumea științifică și a fost ales ca președinte al secției de geometrie la diverse congrese.

A fost ales, în mai multe rânduri, președinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe. La 15 mai 1913, a devenit membru al Academiei Române, apoi vicepreședinte, în 1928. După un an, a devenit secretar general al forului științific.

Gheorghe Țițeica a fost tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica. A murit la 5 februarie 1939, în București, la 65 de ani. Raționamentele sale sunt discutate și acum.

Please follow and like us: