Nu știu cine l-a învățat pe Nicolae Ciucă chestiunea cu scosul unei cărți, ca vehicul electoral; e cea mai proastă afacere pentru el, așa cum se dovedește în aceste zile. Generalul intrat în politică și-a pierdut două atribute fundamentale: intransigența și fermitatea. Cineva l-a învățat, iarăși foarte prost, să fie maleabil. Și-a pierdut astfel ”ostășia”. Mie mi-a plăcut și îmi place domnul Ciucă, însă ca om – nu ca omul politic care a devenit și care s-a lăsat redus la statutul de instrument, în mîna unui aparat de partid îmburghezit și viciat, în care liberalii cocoțați la guvernare au acumulat, aproape fără excepție, averi substanțiale – căci nu prea mai există activist de frunte într-o funcţie cît de cît importantă, fără vilă şi limuzină. Numărul acestora, ca şi al zerourilor contului din bancă, creşte direct proprorţional cu funcţia şi vechimea în partid. Aceasta, pentru că liberalii au învățat rapid de la colegii lor, foștii pedeseriști ai lui Ion Iliescu, ştiinţa de a transforma, în scurt timp, instituţiile statului în instrumente pentru propria îmbogăţire.
România a rămas cu o constantă și sub guvernările lui Iohannis – un stat guvernat de o reţea de interese de grup, care nu s-a dat în lături de la nimic pentru a-şi putea conserva puterea, ca instrument principal al propriei bunăstări. Casele, banii, maşinile luxoase ale puternicilor zilei reprezintă principalele repere ale politicii din România guvernelor liberale din ultimul deceniu, așa cum au fost între 1990 – 1996, în vremeaa baronilor pedeseriști ai lui Iliescu, născuți din ”spuma mării” de cadre comuniste. Azi, politicienii sînt egali în prosperitate, într-un mod transpartinic. Mai nou, după experiența stupidă cu ceasul scump al lui Rareș Bogdan afișat într-o piață din nordul Transilvaniei, a fost patentată, cum l-am văzut pe Grindeanu la televizor, scoaterea cu dexteritate a acestuia de pe mînă și strecurarea lui în buzunar, cînd apar camerele de televiziune.
Nicolae Ciucă nu făcea parte din acest peisaj și asta i-ar fi dat o șansă și lui – și nouă. Dar a pierdut-o, odată cu atributele menționate. Dacă ar fi instituit o ”cameră de arest” la partid, pentru recalcitranți și proști, nu doar că aceasta ar fi fost plină-ochi, dar gestul ar fi fost salutat de toată lumea, ca unul de reformă morală a partidului. Dar n-a făcut-o – în schimb ei ”l-au făcut” pe el, în frunte cu Iohannis. Ca un corolar al asemănării regimului liberal și mai nou ”social-liberal”, acum a mai apărut și Cartea. Nici asta nu este o noutate. Să revenim încă o dată la istorie.
În anul 2000, Ion Iliescu, fostul preşedinte al României, a fost audiat de magistraţi ai unui stat străin, în calitate de beneficiar al afacerii de contrabandă, al cărei subiect au fost propriile afişe tipărite în Franţa, de către omul de afaceri de origine română Adrian Costea, cît și tipărirea unui album și a unei cărți ”de autor” – acesta, nimeni altul decît Ion Iliescu însuși. A fost un moment trist pentru istoria României. Audierea lui Iliescu nu l-a afectat doar pe el, ci a pus sub semnul întrebării legalitatea funcţionării instituţiilor statului român înainte de 1996. Costea a tipărit albumul “Eterna şi fascinanta Românie”, care a costat statul român 5,8 milioane de dolari. Contractul s-a încheiat pe 6 martie 1995, după ce Ion Iliescu îşi dăduse personal acceptul, de către Secretarul General al Guvernului, Viorel Hrebenciuc. Banii au fost plătiţi de BANCOREX, care a fost nevoit să răscumpere cambiile încasate la scurt timp după perfectarea contractului cu omul de afaceri francez Adrian Costea. Suma plătită de gurernul PDSR la acea dată pentru album a fost uriaşă: ca o comparație, pentru campania de atragere a turiştilor străini cu ocazia eclipsei din 1999, campanie desfăşurată în toată lumea, s-a cheltuit circa 1 milion de dolari, iar ca rezultat au venit la noi în ţară peste un milion de turişti străini, de la care s-au încasat peste 500 milioane dolari. Albumul nu a produs decît o gaură în buget.
Și n-a fost doar albumul, sau mai degrabă albumul nici n-a fost – cum nu e acum pe piață nici cartea generalului Ciucă, ”Un ostaș în fruntea Țării”, ci prezente sînt doar imensele afișe și cheltuieli de promovare. În 1996, din celebrele 100.000 de albume “Eterna şi fascinanta Românie”, preconizate să se tipărească cu suma de 5,8 milioane dolari, mai puțin de o zecime au fost de fapt tipărite, banii transformîndu-se în tiruri cu afişe electorale, trimise din Franța pe adresa trezorierului PDSR, fără a fi fost vămuite. Au existat zece asemenea transporturi, iar documentele referitoare la ele au fost sustrase din Vama Borş, imediat după alegerile din 1996. Totuşi, la vamă a fost decoperit un document prin care s-a încercat acoperirea fraudei, care arăta că au fost introduse în ţară peste 123 de tone de materiale promoţionale pentru campania electorală a lui Ion Iliescu. S-au tipărit atunci în Franţa 33 de milioane de fotografii, calendare, autocolante, pliante şi afişe cu Ion Iliescu. Inclusiv cel care-l înfățișa cu un ceas Rolex de 20.000 de dolari la mînă – ca să fim în ton cu zilele noastre. Ca ”bonus” al partidului pentru liderul său, s-a tipărit și cartea lui Iliescu ”Revoluție și reformă” pe foiţă bordată cu aur şi legată în piele, de către acelaşi Adrian Costea (lucrare facturată de acesta cu 1 milion de dolari). În țară, pentru că alegerile nu le-a cîștigat Iliescu, au apucat să mai vină doar cîteva exemplare, ”de semnal” – dar bani au fost încasați. Alți bani au mai acoperit o altă întreprindere editorială, anterioară – traducerea aceleiași cărți în engelză, franceză, germană și… turcă. Lansarea ei în aceste țări a fost un fiasco: în total, din cele patru ediții, s-au vîndut doar șase exemplare. Restul au fost împărțite gratis, unor politicieni din țările respective, prin intermediul ambasadelor României.
Cine l-a învățat, oare, pe Nicoae Ciucă să meargă pe urmele lui Ion Iliescu? Au fost cheltuite deja două milioane de euro, doar cu promovarea cărții sale, care nici n-a apărut – cam cum s-a întîmplat și cu ”Eterna și fascinanta Românie”. Las la o parte că e vorba, de fapt, de reclamă la un produs comercial, în ultimă instanță, ceea ce pune atît partidul, dar mai ales pe Ciucă într-o situație cu iz penal, pentru deturnarea fondurilor de campanie. Va pune într-o situație delicată și editura care se va angaja la publicare, care va fi ținta atacurilor celorlalte, pentru concurența neloială, făcută prin publicitatea agresivă anterioară apariției cărții. Oricare a fost această minte care a iscodit ideea Cărții, l-a învățat pe general, de fapt, să-și amorseze o grenadă sub scaun. Și posesorul sau posesorii ei ar merita un loc în arestul partidului, dacă un asemenea arest ar fi existat. Singura ieșire onorabilă a lui Ciucă din situația în care a fost aruncat ar mai fi să se disocieze de inițiativă și să spună – ”renunț, cartea o să apară în condiții normale, după alegeri. Iată cine m-a sfătuit (prost) să o promovez electoral, cu acele postere…” Dar așa ceva nu se va întîmpla. Cum nu va exista, de fapt, niciun vinovat – pentru că generalul Nicolae Ciucă nu mai e, de fapt, ”Un ostaș în slujba țării”, adevărat, intransigent și ferm. E un ostaș în fruntea și slujba partidului, acolo unde l-a pus Iohannis, care l-a modelat după chipul și asemănarea lui. A transformat un om într-un poster, de două milioane de euro. Cu costuri în creștere.
Marius Oprea
The post Eternul și Fascinantul Ostaș în fruntea Țării appeared first on Cotidianul RO.
