Fabrica unicat în România de care s-a ales praful, deși producea pe bandă rulantă și avea mulți angajați. A fost vândută bucată cu bucată la fier vechi. Astăzi, în locul perlei din industria românească a rămas un mare teren părăsit

Fabrica unicat din România de care s-a ales praful, deși producea pe bandă rulantă și avea mulți angajați. A fost vândută bucată cu bucată la fier vechi. Astăzi, în locul perlei din industria românească a rămas un mare teren părăsit.

Fabrica rară din țara noastră care a ajuns o ruină. A fost demolată și vândută piesă cu piesă. În prezent, pământul este gol

Fabrica rară din țara noastră care a ajuns o ruină. A fost demolată și vândută piesă cu piesă. În prezent, pământul este gol. A fost construită în urmă cu 123 de ani, însă a fost făcută praf în 2011, când a ajuns la fier vechi.

Vestita uzină era o emblemă și un model de afacere în perioada interbelică. Se găsea în localitatea Mărășești, județul Suceava, la 5 minute de gară și se numea Fabrica Chimică Mărășești. La momentul înființării 300 de angajați lucrau aici.

Aceștia aveau la dispoziţie o grădiniţă pentru copii, sală de festivităţi, cameră pentru musafiri și sere pentru flori. Uzina deținea chiar și o linie de garaj care îi permitea să încarce și să descarce toate produsele pe care le fabrica.

De asemenea, aceasta avea rolul de a înmagazina materiile prime. Construcția a început în anul 1899 sub primul ei director Iosef Hertz, în colaborare cu Firma Zalatmaer Schwefelchies Industrie Act Gesellschaft din Budapesta. Actul constitutiv avea să fie semnat pe data de 17 decembrie 1901.

Clădirea a supravieţuit bombardamentelor din cele două războaie mondiale, însă a fost pusă la pământ de guvernanții care au preluat puterea după anul 1989. Din păcate, în anul 2011 fabrica a fost vândută bucată cu bucată.

Fabrica Chimică Mărășești, o adevărată bijuterie pentru industria românească

„În timpul  Primului Război Mondial, ca toate întreprinderile din regiunile unde au fost lupte, fabrica a fost afectată de atacurile provocate de armatele de ocupaţie. Datorită acestui fapt, fabrica a avut de suportat pierderi considerabile, încât după război a trebuit o refacere generală.

S-au comandat din nou majoritatea maşinilor şi s-a renovat clădirea după ultimele cerinţe ale tehnicei moderne. Era scutită de orice fel de impozit către stat, judeţ sau comună.

Fabrica producea la început numai clei de faină de oase  şi de coarne, întrebuinţat pentru îngrăşăminte agricole, negru animal, gelatină comestibilă şi industrială, superfosfat.

Societatea producea şi distribuia curent locuitorilor din Mărăşeşti şi Spitalului din localitate. Ca organ superior de conducere  era Direcţiunea compusă  dintr-un director şi un subdirector”, susține istoricul Florin Dârdală, de la Arhivele Naţionale-Filiala Vrancea, notează Adevărul.

Fabrică Chimică Mărășești a fost o adevărată bijuterie pentru industria românească având în vedere că multe dintre produsele sale mergeau la export, mai ales spre Statele Unite ale Americii. În anul 1923 a produs 100 de vagoane de clei, 30 de vagoane grăsime, 40 de vagoane negru animal (n.a. cărbune extras din substanţe organice) și 300 de vagoane îngrăşăminte chimice.

Avea un capital de 20.000.000 lei şi 300 de lucrători, capacitate care nu a fost redusă nici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Uzina a continuat să producă și a înregistrat progrese apreciabile. După naţionalizarea din 1948 a intrat în proprietatea statului român.

Nu a fost uitată nici în perioada regimului comunist. În perioada 1968-1979 şi-a diversificat foarte mult producţia și a realizat pe bandă rulantă produse unicat în Europa. În anii ’90 fabrica a ajuns pe mâinile lui Lucian Avram. Afaceristul din județul Suceava a vândut clădirea bucată cu bucată la fier vechi.

Falimentul s-ar fi produs din cauza conducerii, fabrica Chimică Mărășești fiind una unicat în România pentru că producea spumogen, un produs folosit la stingerea incendiilor. Acesta era extrem de apreciat de americani în timpul războiului din Golf.

Mai mult decât atât, uzina era singura din sud-estul Europei care fabrica clei de oase, chituri şi ulei de peşte. Avea desfacere pe piaţă, lucru care ar fi reușit să o țină în picioare și în ziua de azi. În schimb, fabrica a fost demolată complet.

Please follow and like us: