Ofensiva ucraineană în regiunea rusa Kursk durează de o săptămână, iar forțele ruse lupta încă împotriva trupelor ucrainene. Potrivit Bloomberg, guvernatorul din Kursk i-a arătat președintelui Vladimir Putin că forțele ucrainene au ocupat 28 de sate și orașe. 120.000 de persoane și-au părăsit locuințele și alte 60.000 așteaptă să fie evacuate.
Oficialii de la Kiev spun că Ucraina a ocupat circa o mie de kilometri pătrați din teritoriul rus. Serviciul secret ucrainean (SBU) spune că Rusia încearcă să acuze în mod fals armata ucraineană de crime de război. Ministrul ucrainean al Apărării a declarat că poartă discuții cu omologul său francez, pentru ca Parisul să renunțe la interdicția folosirii de către forțele ucrainene a armamentului fabricat în Franța pentru a lovi pe teritoriul Rusiei și alte obiective decât cele folosite de Rusia pentru a ataca teritoriul ucrainean. Pentagonul a declarat deja că această interdicție a fost ridicată de partea americană. O asemenea evoluție poate duce la situația în care Kremlinul poate considera că atacul ucrainean este o ”amenințare existențială”, ceea ce ar permite mobilizarea forțelor strategice.
Luni, președintele Putin a făcut primele declarații publice detaliate despre ofensiva ucraineană. El a arătat că acum nu vor putea avea loc discuții cu Kievul pentru reglementarea conflictului. ”Este limpede că regimul de la Kiev a refuzat propunerile noastre pentru o soluționare pașnică. Inamicul, cu ajutorul stăpânilor săi occidentali, duce un război împotriva noastră. Vestul se folosește de ucraineni pentru a duce acest război, iar Ucraina încearcă să-și îmbunătățească poziția pentru negocieri. Însă despre ce negocieri putem vorbi cu oameni care lovesc civili in mod deliberat, infrastructura civilă sau încearcă să amenințe facilitățile nucleare. Ce putem discuta cu ei?”, a spus Putin.
Ofensiva ucraineană se apropie de orașul Kurceatov, din apropierea Kurskului, acolo unde se află o centrală nucleară. Pe de altă parte, duminică, la centrala nucleară Zaporoje, ocupată de forțele ruse, a izbucnit un incendiu. După ce Rusia a acuzat că forțele ucrainene au lovit centrala cu o dronă, Agenția Internațională pentru Energie Atomică a declarat că securitatea nucleara nu a fost pusă în pericol și că ar fi fost vorba despre niște anvelope incendiate în incinta centralei.
Pe 6 august, atunci când a început ofensiva ucraineana în Rusia, părea să fie o nouă incursiune a unei miliții anti-Putin adăpostită în Ucraina. Însă operațiunea este asumată de armata ucraineană, iar ”amprentele președintelui Zelenski sunt peste tot”, după cum scrie Michael Clarke, profesor la King’s College London, întru-n articol publicat de The Times. ”Având in vedere problemele de personal ale armatei, ucrainenii au fost ezitanți. Însă Zelenski încearcă cu disperare să schimbe narațiunea că Ucraina pierde războiul. Succesele din Marea Neagră împotriva forțelor ruse din Crimeea nu atrag atenția lumii, care vorbește mai mult despre cum armata Ucrainei este în retragere în estul țării. Zelenski vrea să schimbe această dinamică. Noua strategie este concepută în stilul său: este riscantă și curajoasă”.
Rusia nu a fost invadată nici măcar un metru începând din 1941. Imaginile din Kursk sunt șocante pentru publicul rus. ”Unii lideri NATO nu se simt deloc bine să vadă echipamente NATO folosite pe teritoriul Rusiei – o altă linie roșie care a fost depășită. Dacă Ucraina ar fi cerut această permisiune înaintea ofensivei, nu ar fi obținut-o. De aceea au lansat ofensiva în mod surprinzător”, arată The Times.
”Kievul este pregătit să riște viața puținilor soldați și echipamentele de care ar avea nevoie pentru a se apăra în Donbas. Spre deosebite de debarcarea de la Incheon, din timpul Războiului din Coreea, aceasta contraofensivă ucraineană nu va schimba dinamica războiului. În schimb, succesul ei se va măsura în prețul pe care îl vor plăti rușii pentru recuperarea teritoriului ocupat. Dacă lupta va dura mult și prețul va fi mare, forțele ucrainene ar putea să simtă niște beneficii disproporționate pe un alt front al războiului”.
”Liderii politici, de regulă fără experiență militară, trebuie să ia decizii strategice, iar comandanții militari trebuie să le pună în practică. Când Zelenski, un comic devenit politician, a apărut pe o stradă din Kiev, la câteva ore de la invazia rusa din 2022, și a declarat că nu pleacă nicăieri și ca Ucraina va lupta, el a luat cea mai mare decizie strategică din viața sa. Acum, odată cu ofensiva în Rusia, a luat a doua mare decizie strategică, poate și mai riscantă” scrie Clarke, pentru The Times.
În presa internațională au început să se facă și comparații între atacul ucrainean în regiunea Kursk si contraofensiva germană din Ardeni, din decembrie 1944. Unele detalii – elementul surpriză, războiul electronic al Ucrainei (similar cu operațiunile speciale cu jeepuri și uniforme britanice și americane care să deruteze forțele aliate), defensiva rusă rarefiată și asigurată de trupe cu experiență redusă în luptă (similar cu ignorarea de către comandanții aliați, la cel mai înalt nivel, a pericolului unei ofensive germane în Ardeni care să repete atacul de succes din 1940 și trimiterea în linia întâi a unor trupe neexperimentate).
Însă scopul de atunci al Wehrmachtului era să rupă liniile britanice și americane, să ocupe portul Anvers pe unde se făcea aprovizionarea lor, să împingă armatele aliate spre ocean, pentru ca Germania nazistă să-și creeze condiții pentru a negocia o încetare a focului în Vest, urmând a se concentra strict pe frontul de Est. Obiectivele ucrainene de acum sunt mult mai limitate – să ocupe și să mențină cât se poate de mult ocupația asupra unei porțiuni dintr-o regiune rusă de graniță. Scopul final sunt tot negocierile cu inamicul, dar Ucraina nu poate spera să învingă acest inamic. Singura mare asemănare între cele doua operațiuni militare este că ambele au implicat o doză foarte mare de risc strategic și politic.
În schimb, putem compara nu numai contraofensiva ucraineana din aceasta vară, ci întregul război, începând chiar din 2014, cu etapa ”războiului ciudat” sau a ”falsului război” a celui de Al Doilea Război Mondial, de la prăbușirea Poloniei, în septembrie 1939, și până la ofensiva în Vest a lui Hitler, în primăvara următoare. Sintagma ”phoney war” a fost inventata de presa americană, care dorea să sublinieze astfel lipsa de autenticitate a războiului, căci între armatele franco-britanice și cea germană nu s-a dat nicio bătălie mare. În accepțiunea jurnaliștilor, militarilor și politicienilor vremii, trecuți prin ororile Primului Război Mondial, războiul presupunea mari bătălii, sânge și distrugeri.
Pentru Occidentul actual, condus vreme de generații o elită managerială de războinici din fotoliu, fără memoria unui mare conflict, cu singura experiență a frontului dată de operațiuni ale unor armate ultramoderne împotriva unor miliții încălțate în șlapi bântuind deșertul, adevăratul război este cel economic, în care armatele și diviziile sunt băncile, bursele și fondurile de investiții, în care cucerirea înseamnă controlul strategic al economiilor și, implicit al deciziilor politice ale altor state, în care strategiile țin de impunerea unui anumit model de organizare a muncii, de înlocuirea unui model social cu altul, tranziție energetica, lupta cu schimbările climatice, ”diversitate, echitate, incluziune”, rescrierea istoriei, iar soldații sunt toți cetățenii, primii care se confrunta cu presiunile economice și efectele ingineriei sociale.
Războiul din Ucraina este un ”război ciudat” pentru vremurile actuale tocmai pentru că este un război în care se varsă sânge și pentru că este un interludiu într-un conflict economic mondial. Că Statele Unite și aliații vestici fac acum în mod deschis ceea ce în timpul războiului sovietic din Afganistan CIA făcea în secret și cu mari costuri – aprovizionarea cu arme occidentale a dușmanului dușmanului Vestului – este o altă ciudățenie a acestui ”război fals”. La fel ca și costurile uluitoare în Vest, contrare oricărei logici a unui război autentic, a unui obuz de 155 mm, pentru a nu mai vorbi despre blindate, rachete balistice tactice și de croazieră – costuri care sugerează ca o miză a ”războiului ciudat” este ridicarea unor sectoare economice și profitul, mai degrabă decât o victorie militară clasică, la fel ca și în cazul războaielor fără sfârșit din Afganistan și Irak.
La fel ca în 1939-1940, ”războiul fals” aduce o mulțime de activități în spatele cortinei care nu prevestesc nimic bun. Atunci, un ofițer german de stat major a suferit un accident ciudat care a schimbat radical planurile războiului la Berlin. Doar timpul va putea arăta în ce măsură ”accidentele ciudate” de acum (începând cu războiul cultural din Vest, o pandemie care a încetat ca la ordin, odată cu declanșarea războiului din Ucraina, eternizarea la putere a președintelui Chinei, revolta mercenarilor ruși împotriva regimului, evoluțiile politice fără precedent din SUA, de la retragerea candidatului democrat la președinție și până la glonțul care a trecut pe la urechea oponentului său) vor determina deznodământul marelui război. Ardenii erau de netrecut în concepția franco-britanică de atunci, după cum acum ”grădina democrației” este socotită imbatabilă.
The post Falsul război appeared first on Cotidianul RO.
