În ultimii zece ani, salariile din România au cunoscut o creștere semnificativă, aproape triplându-se în termeni nominali.
Astfel, potrivit unei analize realizate de cercetătorii de la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, veniturile medii au crescut de la 1579 lei în 2013 la 4584 lei în 2023, iar puterea de cumpărare a salariilor medii a aproape dublat în această perioadă, cu o creștere reală de 89%.
Inegalități teritoriale și răspunsul regional
E important de mentionat că analiza a scos la iveală inegalități semnificative în distribuția salariilor la nivel național. Dintre cele 41 de județe ale României, doar cinci – inclusiv Bucureștiul – au salarii medii care depășesc media națională. Dintre acestea, doar trei județe (Sibiu, Timiș și Cluj) au înregistrat atât salarii medii mai mari decât media națională, cât și un ritm de creștere al salariilor superior mediei. Celelalte județe cu salarii peste media națională, cum ar fi Argeș, Ilfov și municipiul București, au avut un ritm de creștere mai lent decât media națională, sugerând o posibilă diminuare a potențialului de dezvoltare economică în aceste zone.
În contrast, unsprezece județe se află într-o situație economică defavorizată, având salarii sub media națională și un ritm de creștere al salariilor mai mic decât media națională. Alte 25 de județe, deși înregistrează salarii medii sub media națională, au avut un ritm de creștere mai rapid decât media națională, ceea ce sugerează o tendință lentă dar pozitivă de convergență.
Tendința de convergență și inegalitățile persistente
Așadar, în ciuda disparităților, există o tendință de convergență lentă între județele cu cele mai mici și cele mai mari salarii. De exemplu, diferența dintre salariile medii din județul cu cel mai mic salariu (Harghita) și cel mai mare (București) s-a redus de la 195% în 2014 la 180% în aprilie 2024. Cu toate astea, inegalitățile teritoriale sunt încă semnificative, iar convergența trebuie accelerată prin investiții suplimentare în regiunile defavorizate.
În concluzie, în ciuda progreselor semnificative în creșterea salariilor, țara noastră se confruntă cu o distribuție inegală a veniturilor și a ritmului de creștere economică. Politicile și strategiile economice trebuie să fie direcționate către reducerea acestor disparități și stimularea dezvoltării economice echitabile la nivel național.
