I se spune Insula Zeilor, locul unde se usucă și lacrimile ascunse. Ce are atât de special, o destinație turistică atractivă pentru români

I se spune Insula Zeilor, locul unde se usucă și lacrimile ascunse. Ce are atât de special, o destinație turistică atractivă pentru români

Sunt multe locuri pe acest pământ mult mai frumoase decât Bali, dar niciunul nu are vibrația emoțională a Insulei Zeilor. E cât se poate de adevărat că Bali trebuie trăit și simțit și că nu ai cum să rămâi indiferent la ceea ce vezi aici.

Insula Zeilor, locul în care iese ce e mai bun din fiecare

Bali cel mai frumos amestec de culoare, arome și senzații. Un loc în care poți să te simți cu adevărat liber, unde nimeni nu te va judeca pentru ceea ce ești, cu atât mai puțin pentru ceea ce faci.

Se spune că Bali are puterea de a scoate ce e mai bun din fiecare și e locul care usucă și lacrimile ascunse. Probabil sunt cuvinte mari, filozofice, însă e clar că locul te face să te simți bine.

Contribuie la asta bucuria și zâmbetul localnicilor, dispuși să facă orice pentru tine, forfota de nedescris, mirosul de frangipani și santal, locurile cu peisaje ca din cărțile poștale, briza puternică și răcoroasă unde asfințitul pare o pictură, templele, vulcanii și verdele crud al vegetației luxuriante și lista poate continua.

Între resorturi de lux și haite de câini pe străzi

În Bali sunt însă și câini pe străzi, cu haitele chiar, și șobolani prin gunoaie, traficul e absolut îngrozitor și vei găsi oricând niște negustori gata să te jecmănească.

Poți să mănânci cu cinci dolari, poți să umbli doar în șlapi și maieu și n-ai decât să dormi pe plajă, dacă ai băut patru beri în plus. În același timp poți să te răsfeți și la resorturi de lux, cu pachete speciale de masaj, mâncăruri alese și spectacole.

Bali e locul în care săracul și bogatul sunt egali, în necesitățile lor, după principiul acceptării contrastelor ca parte a vieții, așa cum susține hinduismul local.

Se spune că e locul în care poți simți că energia curge atunci când mintea se oprește. Mecanismul e simplu, nu trebuie să-l fi citit pe Nietzsche. În Bali sunt atât de multe locuri frumoase, încât nu te mai gândești la nimic, din ceea ce te preocupă în mod obișnuit. Pur și simplu uiți de toate.

Baruri cu șapte scaune ponosite și o ladă frigorifică, așezate pe nisip

Poți merge pe jos ore în șir, poți cumpăra tot felul de prostii inutile, dar tentante, poți sta în trafic cu limba scoasă pe geam că nu merge aerul condiționat în mașină, poți bea bere locală pe niște scaune de plastic, puse direct pe plajă, la invitația  localnicilor, care se consideră proprietari de bar lui. Niște baruri formate din șapte scaune, ponosite fiind puțin spus, și o ladă frigorifică așezată pe nisip.

Balinezilor le place să vorbească, iar oamenii să-i asculte. În top sunt poveștile despre cele trei intruchipari ale lui Brahman, Creatorul (Brahma), Protectorul (Vishnu) si Distrugatorul (Shiva). Mulți consideră că Bali e, de fapt, locul în care anumite spirite țin fericirea captivă și, odată ce pleacă de aici, mulți oameni cad în depresie sau desfrâu.

Despre Bali poți să scrii cărți întregi, să desfaci firul în patru sute, nu în patru. Impresionant este însă de cât de puțin au nevoie acești oameni pentru a trăi în armonie cu ei înșiși. Lipsește consumerismul exagerat, care ia mințile, materialismul și individualismul exacerbate, iar lumea pare mai bună atunci când e simplă și oamenii nu o complică.

O legătură special între localnici și divinitate

Bali e nu doar Insula Zeilor, ci și a templelor. Sunt în jur de 20 de mii de temple, și mai mici și mai mari, le găsești în orice sătuc, orășel sau chiar pierdute în câmpurile de orez, pentru că balinezii au o relație aparte cu spiritualitatea.

Mai importante decât templele în sine, ca și construcție, sunt poveștile care îi leagă pe localnici de zeii lor și credința care le ghidează pașii în viață. Hindusimul balinez se bazează pe principiul că două lucruri opuse depind unul de altul pentru a exista: nu poate fi yin fără yang, lumină fără întuneric, bucurie fără tristețe.

Tocmai de aceea, ei cred în echilibru și detașare, promovează toleranța și aprecierea diferențelor. Chiar dacă majoritatea își cresc copiii în sărăcie, îi învață să fie veseli, convinși că la un moment dat va apărea bucuria care să contrabalanseze durerea neajunsurilor.

Balinezii nu se dau în vânt după bogăție

Copiii balinezi sunt purtați peste tot în primele luni viață pentru că nu li se permite să atingă pământul. Ei sunt considerați mici îngeri și nu au voie să atingă pământul.

Mulți localnici au prenumele Wayan, Made, Nyoman sau Ketut. Asta înseamnă “primul născut”, “al doilea născut”, “al treilea născut” și “al patrulea născut”. În afara acestei clasificări, ei mai au însă și cel puțin încă două prenume.

Un balinez nu apreciază în mod deosebit bogăția și nici fericirea exagerată, știind că predispune la suferințe.

Stilul acesta de viață rezistă de sute de ani, din cele mai vechi timpuri, iar credința în zei îi face să le ofere acestora ofrande zilnic. Nu trebuie să vă mirați dacă vedeți în fața simplelor tarabe farfurii cu flori și orez și bețișoare parfumate care fumegă ușor.

Traficul este absolut înfiorător

Sunt ofrandele zeilor. La multe restaurante, întâi mănâncă zeii și apoi restul, în sensul că dimineața începe cu o ofrandă adusă pe tavă, ca un mic dejun, și pusă în altarul care le e dedicat.

După moarte, balinezii incinerează trupurile morților, iar apoi aruncă cenușa în mare, convinși că doar prin apă și foc pot ajuta spiritul, întru iluminare sau reîncarnare. De aceea nu sunt cimitire în Bali, nu există afaceri cu pompe funebre. Relația localnicilor cu zeii lor e transpusă în numeroase spectacole și showuri absolut superbe, care adună lumea ca la urs.

Cel mai enervant lucru în Bali este să te deplasezi. E absolut înfiorător. Sunt mii și milioane de scutere, tot atâtea mașini, iar strazile arată ca niște drumeaguri înguste și întortocheate. Și sunt mult prea puține pentru afluența de roți care încing cimentul firav. O distanță de 30 de kilometri se face cam în doua ore, cu nervii de rigoare.

Nu există reguli islamice, ci hinduse

Cum însă teleportarea nu s-a inventat încă, daca vrei sa te plimbi înduri. Efortul merită pentru că Bali are ce sa ofere. Temple, peisaje, junglă, cascade, maimuțe, lucruri și locuri mai mici sau mai mari, dar toate înconjurate de zâmbete.

Balinezii nu sunt musulmani, ca restul indonezienilor, ci hinduși și cred în zeii lor, cărora le închina ofrande peste tot: în mașină, în fața casei, la restaurant, pe stradă, la piscină, chiar peste tot.

Dintre cele 17.000 insule care formează Indonezia, Bali este singura care a reușit să-și conserve hinduismul în vreme ce restul țării a adoptat islamismul. Are un spirit liber, neatins de reguli stricte. Se bea bere din belșug, se mănâncă, se dansează, se socializează, se trăiește de azi pe mâine, fiecare zi ca și cum ar fi ultima, iar dimineața se ia de la capăt.

Septembrie e ultima lună de sezon uscat

Deși e un loc în care ai senzația că nimic nu te poate deranja, există și ponturi care te pot feri de eventualele neplăceri.

Oricine merge în Bali trebuie să țină cont de anotimp. E cald tot timpul, dar între octombrie și aprilie plouă de rupe. Sezon uscat e din mai până în septembrie. Cu puțin noroc și o programare dibace, un bilet de avion din România se poate cumpăra și cu 700 -800 de euro. Există și varianta de a merge în Singapore sau Kuala Lumpur și de acolo cu low costul Air Asia, care zboară de câteva ori pe zi în Denpasar (orașul unde e aeroportul).

Traficul e înfiorător, dar ieftin. Închiriatul unei mașini sau a unui scuter țin mai mult de nevoia de aventură. Un șofer cu mașină, care știe toate locurile turistice, nu cere mai mult de 50 de dolari pe zi. Transport în comun există, la nivel de autobuze. Mici și aglomerate. Nerecomandat. Aplicația Grab, precum Uber, este destul de des folosită.

Viza se poate obține online sau pe aeroport

Pentru a intra în Indonezia este nevoie de viză. Se obține online sau pe aeroport. Costă 35 de dolari. Pentru Bali se plătește și o taxă de 150.000 de rupii, aproximativ 42 de lei. În Indonezia, banii sunt de ordinul milioanelor, cum erau leii vechi la noi.

Majoritatea turiștilor care merg în Bali își împart călătoria în două părți. Ubud și plajă. Ubud este în centrul insulei și nu are ieșire la Ocean. Este numit orașul din junglă. Abundă în temple, e centrul artei balineze, are galerii, muzee și artă stradală.

De aici, se ajunge ușor la terasele de orez din Tegalalang, la cascada Tegenungan, la templul Tirta Empul și la Monkey Forest, pădurea cu peste 1000 de macaci. Animalele sunt obișnuite cu oamenii, dar e recomandat să nu le sâcâi. Au fost cazuri în care au mușcat vizitatorii.

Ubud este centrul cultural al Insulei

Bali are nouă temple principale, așezate strategic pe insulă pentru a o apăra de spiritele rele. Unul dintre ele e Tirta Empul (Holy Temple), templul de apă, care are peste o mie de ani. Se află tot lângă Ubud, în satul Manukaya, iar numele acestuia semnifică „izvor sfânt” și provine de la sursa de apă naturală care izvorăște din interiorul templului. E locul în care a fost și Barack Obama, acum șapte ani, fapt care a crescut popularitatea așezământului.

Dincolo de asta pelerinii vin aici pentru rugăciune și presupusa putere purificatoare a apei. Se spune că cine face baie în apa izvoarelor se purifică sufletește și trupește. Spălatul sub apa rece a izvoarelor e o practică des întâlnită în Bali, având ca scop curățirea spirituală. Se spune că dacă îți cade apă rece în cap, te scapă de duhurile rele păcătuitoare și ești ca nou.

Templul e mare și frumos, cu grădini interioare, flori multe, pești colorați, dar și destul de aglomerat, devenind loc de pelerinaj pentru oameni din toată lumea.

Chakrele se deschid și la porumb fiert

Bali are și mii de spații care se prezintă ca fiind locuri vindecătoare. Yoga-retreat, centre spirituale, bețișoare, lumânări și uleiuri vegane, medicină alternativă, amulete. Chiar și vânzătorul de porumb fiert pretinde că îți poate deschide niște chakre, cum nimeni altcineva nu o poate face. Depinde de fiecare cât de mult crede în astfel de practici. Un masaj balinez, n-a făcut însă rău nimănui.

N-ai cum să ajungi în Bali și să nu afli despre cea mai scumpă cafea din lume. Recomandat este și să o guști, ideal să-i afli și povestea. Un animăluț, Luwakul, care seamănă cu un viezure, și doarme toată ziua, este responsabil pentru cea mai exclusivistă cafea de pe mapamond, obținută în Indonezia.

Procesul de obținere a cafelei presupune ca el să mănânce și să digere boabele de cafea, care sunt apoi colectate din excrementele acestora. Aroma specială a cafelei Kopi Luwak este dată de procesul de fermentație care are loc în stomacul zibetelor.

Cea mai scumpă cafea e 400 de euro kilogramul

În timpul digestiei, pulpa și învelișul boabelor de cafea sunt îndepărtate, dar bobul în sine nu este distrus de sucurile gastrice. Zice-se că zibeta asiatică alege să mănânce doar boabele coapte și le evită pe cele verzi. Ulterior, după colectarea excrementelor, boabele de cafea sunt spălate, uscate, presate, apoi prăjite, ca orice cafea.

E cea mai scumpă cafea din lume, deoarece procesul de obținere a ei este anevoios și îndelungat. Zibetele sunt animale nocturne și trăiesc în păduri.

Evident, că au fost și întemnițate, pentru a ușura procesul producătorilor, dar cea mai bună cafea, cea pură, s-ar obține de la animalele care trăiesc libere pe plantațile de cafea. Adică alea nestresate.

Dacă Bali a devenit popular după apariție Juliei Roberts în filmul “Eat, pray, love”, Kopi Luwak (Cafeaua Luwak) a câștigat multă popularitate după ce Jack Nicholson a băut o ceașcă în filmul „The Bucketlist”.

Cafeaua costă vreo 400 de euro kilogramul și anual se produc doar 2.200 de kg de Kopi Luwak autentică, de la mama ei. Restul ar fi fake.

Plaje ideale pentru surf și distracție

Dacă Ubud este centrul cultural al insulei, plajele din sud-vest sunt dedicate amatorilor de surf. Vin din toată lumea pentru a profita de valurile uriașe. Surf și distracție. Asta caracterizează Kuta, Canggu, Seminyak, Jimbaran sau Uluwatu. În ultima locație se poate vedea cel mai frumos apus.

Totuși, Bali nu e o destinație de plajă, precum Maldive sau Seychelles. Multe plaje sunt mai mult loc de distracție. Pentru cele cu nisip fin, sunt recomandate insulițele din jurul insulei mamă.

Cazarea în Bali este ieftină. Nu întâmplător mulți nomazi digitali stau cu lunile. Internetul e bun, iar o cameră cu baie și terasă se poate închiria și cu 400 de euro pe lună, ceea ce înseamnă 13 euro pe zi.

Variante sunt multe, inclusiv la hoteluri luxoase, dotate cu piscine infinit, de unde se poate vedea jungla sau Oceanul. Pentru o experiență de infinity-pool nu este însă neapărat nevoie de cazare, se poate merge doar o zi, ca la orice piscină. Evident contra-cost. Nu tocmai ieftin. 30-50 de euro.

Nimic nu e gratis, totul se plătește

Un fapt de care trebuie ținut cont în Bali este legat de atracțiile turistice. Cum 80 la sută din bugetul insulei vine din banii lăsați de vizitatori, totul costă. Puține obiective au intrare gratuită.

Pozele care aruncă în aer instagramul nu se obțin gratis. Iar cadrele sunt cumva rupte din context. În sensul că în spatele celebrului templu Besakih, spre exemplu, nu e nicidecum Raiul, ci sărăcia. O sărăcie care împinge și al mici găinării. Sunt mulți indivizi dispuși să-ți vândă chiar și bilete false la 30 de metri de intrarea în diverse locuri. Trebuie doar puțină atenție. În buzunar nu-ți bagă nimeni mâna decât dacă umbli cu el deschis.

Bali este o destinație în care, cu siguranță, nu se moare de foame. Se mănâncă bine și ieftin. Mâncare locală sau europeană. Felurile locale sunt bazate pe orez, legume, pește, pui, vită și porc. Da, se mănâncă porc, deoarece Bali nu e tărâm musulman, precum restul Indoneziei.

Mâncarea e picantă și dulceagă, berea acceptabilă

Mâncarea balineză este picantă și ușor dulceagă. Între specialități sunt: Botok Daging Sapi (carne în coajă de banană), Gado Gado (salată de legume fierte amestecate cu legume proaspete), Bakmi Goreng (tăiței prăjiți cu creveți și usturoi), Ayam Goreng (pui prăjit). Ca și pont, Goreng înseamnă prăjit.

Alcool se găsește nu doar la resturante, ci la orice magazin. Berea e bună, la prețuri acceptabile. Vinul e de import și scump. Apa de la robinet nu se bea. Doar îmbuteliată. Se mănâncă multe fructe exotice. De fapt, e un adevărat răsfăț în ceea ce privește fructele.

Balinezii sunt foarte respectuoși și amabili. Majoritatea oamenilor din zonele turistice vorbesc engleza suficient de bine pentru a comunica cu turiștii. Învățarea saluturilor de bază arată însă respect pentru cultura locală. Cu un simplu „Terima kasih”, care înseamnă mulțumesc sau „Tolong” – vă rog, ai cucerit definitiv orice localnic.

Please follow and like us:
Pin Share