INTERVIU | Profesorul universitar Cristian Vasile,

Alegătorii sunt supuși unor manipulări subtile în timpul campaniilor electorale, dificil de detectat fără conștientizarea operațiunilor desfășurate în culise. De la discursuri bine ticluite de specialiști până la afișele prelucrate până la „desfigurarea” estetică a candidatului, toate reprezintă tactici gândite să smulgă votul „clientului”, în cazul de față, cetățeanul care ajunge să pună ștampila pentru desemnarea viitorilor reprezentanți în structurile de putere.

Analizele de specialitate arată că electorul ajunge, de multe ori, să aleagă un personaj construit, ireal, dar care răspunde nevoilor lui imediate. Stratagemele de marketing electoral agresiv pot fi combătute în bună măsură, spun experții, studiind portretele candidaților, poziția corpului sau gesturile lor, urmărind anumite repere.

Profesorul universitar Cristian Vasile, expert în psihologie, doctor în medicină, cu studii postdoctorale în psihiatrie medico-legală, provoacă, într-un mesaj postat pe Facebook, psihologii și specialiștii în analiză comportamentală – care nu sunt implicați politic – să discute cu oamenii din jurul lor și să-i ajute pe alegători să discearnă între imaginea construită electoral și candidatul real.

Cristian Vasile. Foto: Facebook

Exemplificând cu rezultate ale unor studii recente, profesorul Cristian Vasile afirmă că „alegătorii preferă politicienii care le seamănă fizic”, care au elemente ale „desenului” feței corelate cu anumite caracteristici ale personalității.

„Să începem cu elementele de morfopsihologie. Această parte a psihologiei se ocupă de corelațiile dintre diversele elemente ale feței persoanei, trăsăturile (că asta se vede cel mai bine pe afișele electorale) și anumite caracteristici ale personalității. Iată ce aflăm, de exemplu, din lucrarea Social Thinking and Interpersonal Behavior, publicată în 2012, capitolul Facial Politics:

«Dovezile tot mai mari sugerează că inferențe bazate doar pe aspect nu sunt neapărat incorecte. Ne vom referi la acest aspect în partea a doua și vom discuta dovezi că chiar și ideologia politică poate fi detectată din priviri».

Din alt studiu, din 2016, aflăm că «folosind un protocol experimental sofisticat, Bailenson, Garland, Iyengar, Yee și Collins (2008) au demonstrat că alegătorii preferă politicienii ale căror fețe se aseamănă fizic cu ale lor, ceea ce înseamnă că o anumită față va atrage unii, dar nu toți alegătorii» (Laustsen, L., & Petersen, M. B. Winning faces vary by ideology: How nonverbal source cues influence election and communication success in politics. Political communication, 33(2), 188-211).

Priviți fețele politicienilor de pe panourile electorale: sunt ele simetrice? Cum sunt ochii? Apropiați, îndepărtați? Cum arată nasul? Bărbia este proeminentă sau ștearsă, gura este bine definită sau nu? Sunt cărți de morfopsihologie în librării sau puteți căuta pur și simplu pe internet informații care vă pot orienta.Să continuăm cu postura afișată în imagini. Nu-i așa că toți vor să pară activi, lucrativi sau deschiși? Că așa i-a așezat responsabilul de imagine! Unde se află dovezile activismului lor din ultimii 4 ani? De ce nu au făcut din poziția de cetățean obișnuit o parte dintre lucrurile pe care declară acum că le vor face? Puteau face diverse cu ajutorul societății civile sau al partidelor din care fac parte.

Nu-i așa că mai toți vă zâmbesc de pe panouri sau corturi, deși zâmbetul unora este mai mult o grimasă? În plus, unii folosesc, în imaginile și mesajele promovate, diminuatori de agresivitate: copii, femei, animale drăguțe, orice elemente care pot diminua agresivitatea alegătorilor.

Să mergem puțin și în zona mesajului. Analizați termenii folosiți de ei, expresiile utilizate: de câte ori apar în discursuri și dacă sunt expresii «grele», precum «bunăstarea cetățenilor; vom face împreună; cei dinainte nu…» etc. Unde au fost toate astea în ultimii ani? Faceți analiză de conținut și veți afla lucruri interesante”, este mesajul publicat pe Facebook de profesorul dr. Cristian Vasile, care a acceptat să ofere ziarului Libertatea un interviu oferind răspunsuri întrebărilor lansate în postarea amintită.

Libertatea: Ce este morfopsihologia și cum ne poate ajuta să identificăm informații certe despre personalitatea individului?Cristian Vasile: Morfopsihologia este disciplina care investighează legăturile dintre trăsăturile faciale și trăsăturile de personalitate. În ciuda controverselor și scepticismului din comunitatea științifică, există un interes continuu pentru înțelegerea modului în care aspectele fizice pot reflecta trăsăturile psihologice. Neuroștiințele, prin metodele lor riguroase și avansate, oferă noi perspective asupra acestor relații, ajutând la clarificarea și validarea unor teorii din morfopsihologie.

Studii recente au început să exploreze corelațiile dintre structura cerebrală și trăsăturile faciale. Unele cercetări sugerează că anumite trăsături faciale pot reflecta predispoziții neurobiologice. De exemplu, studiile imagistice au arătat că dimensiunile și proporțiile feței pot fi asociate cu anumite trăsături de personalitate sau comportamente.

Este important să recunoaștem că multe afirmații ale morfopsihologiei nu au fost încă susținute de dovezi științifice riguroase. Criticii argumentează că interpretările morfopsihologice pot fi subiective și susceptibile la erori și prejudecăți. Este necesară o abordare critică și bazată pe dovezi pentru a evita perpetuarea stereotipurilor.

Unii consideră morfopsihologia pseudoștiință de când criminologul și medicul italian Cesare Lombroso (1835 –1909) a emis teoria conform căreia infractorii, criminalii au o anumită configurație a feței, o anumită configurație facială. A fost criticat foarte aspru de mulți din vremea respectivă. Morfopsihologia trebuie abordată cu foarte mare atenție, pentru că se pot crea discriminări. Pe de altă parte, poate fi folosită în sens rău ca unealtă pentru epurări etnice sau de altă natură.

– Puteți explica de ce este important să nu ignorăm afișele electorale și ce anume ne poate dezvălui portretul unui candidat? De ce sunt atât de valoroase pentru un alegător aspectul fizic, anumite gesturi și trăsături fizice ale candidaților?– Sunt studii de psihologie socială bazate pe ceea ce se numește efectul trecătorului. Cred că sunt multe persoane care au văzut filmulețe cu experimente de tipul acesta. Dacă un actor se îmbracă mai sărăcăcios și se trântește pe stradă, jucând rolul unei persoane căreia îi este rău, oamenii din jur nu ajută, trec pe lângă. Într-o a doua etapă a experimentului, dacă același actor se îmbracă elegant și joacă același rol, oamenii tind să îl ajute mai repede, dacă îl văd căzut.

Observăm aici contagiunea socială, învățarea prin imitație, dar care nu este tot timpul conștientă. Nonconștient ne asociem cu un anumit grup, ca în efectul trecătorului. Nu-l ajutăm pe cel care este căzut, pentru că nici alții nu-l ajută și atunci înseamnă că ceva nu e în regulă, ei știu mai bine decât noi etc.

În cazul alegătorilor, nehotărâții se uită la afișele electorale și acolo identifică elemente pe care le evaluează cumva nonconștient. Sunt similitudini pe care le au fețele candidaților cu ale altor persoane pe care noi le-am cunoscut în viață. Pot fi membri ai familiei, pot fi cunoștințe, prieteni sau pur și simplu doar persoane pe care le-au întâlnit într-o călătorie, de exemplu. Acele persoane aveau anumite caracteristici ale personalității, fie de încredere sau, din contră, superficiale.

Nonconștient le asociem cu cei pe care îi vedem acolo, pe afișele electorale, suntem influențați de modul în care arată o persoană, ținând cont de toate cele spuse până acum, de asemănările pe care le regăsim la alte persoane pe care le-am întâlnit în viață și de anumite elemente care pot fi încadrate într-un fel de inconștient colectiv.

Afișe electorale. Foto: Dumitru Angelescu

Psihologul elvețian Carl Gustav Jung spunea că există elemente comune tuturor oamenilor, din punct de vedere cultural, arhetipurile intrând în această categorie. Este foarte posibil ca influențele pe care le-au exercitat anumite persoane cu anumite tipuri de fețe/figuri asupra cuiva să determine un anumit tip de comportament la persoana influențată.

– Cum poate fi aplicată morfopsihologia în politică?– Practicanții morfopsihologiei au încercat să analizeze liderii politici pentru a înțelege mai bine trăsăturile lor de personalitate și stilurile lor de leadership. De exemplu, trăsăturile faciale ale unui lider pot fi interpretate pentru a sugera nivelul său de autoritate, empatie sau capacitatea de a inspira încredere.

În campaniile electorale, aparența fizică a candidaților poate influența percepțiile alegătorilor. Cercetările au arătat că trăsăturile faciale care sugerează încredere și competență pot avea un impact pozitiv asupra votanților. În acest context, morfopsihologia poate fi folosită pentru a ghida strategii de imagine și comunicare politică.

Deși neuroștiințele au adus perspective noi asupra legăturii dintre expresiile faciale și emoții, ele nu susțin în mod clar multe dintre afirmațiile morfopsihologiei. Cercetările neuroștiințifice se concentrează mai mult pe expresiile faciale dinamice și modul în care acestea reflectă stările emoționale temporare, mai degrabă decât trăsăturile de personalitate pe termen lung.- Ce trebuie să urmăresc la fața unui candidat ca să-mi dau seama dacă este un om de încredere, capabil să gestioneze nevoile comunității din care eu fac parte? – Analiza trăsăturilor faciale, cum ar fi distanța dintre ochi, înălțimea frunții, poziția gurii și structura maxilarului, oferă o înțelegere fascinantă a modului în care aceste aspecte pot influența percepția personalității.

Distanța dintre ochi

Ochii apropiați:Caracteristici: Persoanele cu ochii apropiați sunt adesea considerate meticuloase, atente la detalii și capabile să se concentreze intens pe sarcinile lor.Personalitate: Aceste persoane pot fi văzute ca fiind mai rigide în gândire, dar extrem de analitice și perseverente.

Ochii distanțați:Caracteristici: Ochii depărtați sunt adesea asociați cu o gândire mai flexibilă și o viziune mai largă.Personalitate: Persoanele cu această trăsătură sunt considerate mai deschise la noi experiențe, creative și capabile să vadă imaginea de ansamblu.

Înălțimea frunții

Fruntea înaltă:Caracteristici: O frunte înaltă este adesea asociată cu inteligența și gândirea strategică.Personalitate: Persoanele cu fruntea înaltă sunt considerate reflexive, analitice și adesea înclinate spre gândire profundă și introspecție.

Fruntea joasă:Caracteristici: O frunte joasă poate sugera o abordare mai practică și orientată spre acțiune.Personalitate: Aceste persoane sunt percepute ca fiind pragmatice, eficiente și directe în abordarea problemelor.

Mărimea gurii

Gura mare:Caracteristici: O gură mare poate indica deschidere și sociabilitate.Personalitate: Persoanele cu gura mare sunt adesea văzute ca fiind comunicative, generoase și pline de energie.

Gura mică:Caracteristici: O gură mică este asociată cu rezervă și discreție.Personalitate: Aceste persoane pot fi percepute ca fiind introvertite, tacticoase și de încredere.

Structura maxilarului

Maxilar puternic și proeminent:Caracteristici: Un maxilar puternic este adesea asociat cu determinarea și voința puternică.Personalitate: Persoanele cu un maxilar proeminent sunt considerate hotărâte, ambițioase și capabile să își atingă obiectivele cu tenacitate.

Maxilar slab sau rotunjit:Caracteristici: Un maxilar mai puțin proeminent poate indica flexibilitate și adaptabilitate.Personalitate: Aceste persoane sunt văzute ca fiind mai maleabile, sensibile și capabile să colaboreze ușor cu alții.

Este esențial să punctez că în multe culturi, structura feței este importantă. Fața nu ca simptomatică labilă, adică nu mimica, nu ce exprimă cineva prin contracturi musculare sau relaxări musculare, ci cum este ea construită. Cum spuneam mai devreme, se observă distanța dintre ochi, cum este așezat nasul și ce formă are, cum este maxilarul, cum este fruntea, cum arată arcadele, cum arată urechile, cum arată bărbia.

Dar dacă am reflecta puțin la aceste elemente, am începe să conștientizăm. De ce mi se pare mie că acea persoană e mai hotărâtă? Pentru că are maxilarul mai puternic și bărbia mai proeminentă un pic. Dar de ce cred asta? Pentru că am văzut aceste trăsături la niște eroi. La niște persoane care au avut realizări în viață și care au coordonat alți oameni, poate. Am văzut asta undeva și m-a influențat.

Trebuie să atragem atenția că analiza trăsăturilor faciale și interpretarea lor în legătură cu personalitatea rămâne un domeniu controversat. În timp ce aceste interpretări pot oferi perspective interesante și uneori utile în anumite contexte, este esențial să le abordăm cu rezerve și să recunoaștem influența limitată pe care trăsăturile faciale o pot avea asupra personalității reale a unei persoane. Cercetările viitoare și utilizarea tehnologiilor avansate pot ajuta la clarificarea și validarea acestor conexiuni într-un mod mai științific.

– Trăsăturile fizice care ies din tipar, urechi mari, de exemplu, depărtate de cap, reprezintă mai multe decât ceva inestetic?– În mintea oamenilor înseamnă mai mult de atât. Înseamnă că acea persoană nu este credibilă și va deveni ținta ironiilor. Multe persoane nu se maturizează foarte mult din adolescență încolo sau mulți dintre ei nu se maturizează foarte mult și fac glume pe seama înfățișării. Și mai contează și nivelul de educație, nivelul de studiu pur și simplu al oamenilor, pentru că oamenii simpli, oamenii cu educație mai precară vor face glume ca în școală: «Uite-l și pe ăsta ce urechi clăpăuge are».

În acest context, nu poți să dai credibilitate unei astfel de persoane după ce faci glume pe seama ei. E adevărat, depinde din ce este construită majoritatea alegătorilor, ce fel de educație au. Nivelul de educație pe care îl are o persoană va influența și modul în care acea persoană analizează lucrurile. Probabil că nu orice defect se transformă în ironie, dar orice defect influențează nonconștient părerea alegătorului.

De asta se preferă ca afișele electorale, mă rog, imaginea de pe afișele electorale să fie curățată, să fie trecută printr-un filtru, o aplicație care le îmbunătățește. Acum oricum se scot și ridurile de pe figurile de pe afișe, se scoate tot ce se poate. Doar că afișul în sine nu este construit numai din fața și corpul candidatului. Se folosesc inclusiv anumite culori, dar și alte elemente care influențează foarte mult alegătorii. Se numesc diminuatori de agresivitate.

– Ce culori sunt alese pentru a diminua agresivitatea? Cum atenuezi imaginea de persoană agresivă, vulgară, chiar violentă a unui politician cunoscut de public în acest fel? – Albastru, de exemplu. Nuanțe de albastru pot fi folosite în astfel de situații. Sunt diferite modalități de a așeza albastru pe afiș pentru a diminua agresivitatea, dar culoarea este undeva în background. Important este prim-planul. Apoi se folosesc animăluțe, câini, pisici, care pot fi puse pe afiș și care diminuează tendința spre agresivitate a oamenilor. Copii, femei, bătrâni apar uneori în promovările candidaților, nu neapărat pe afiș, dar apar frecvent în preajma candidaților în timpul campaniilor electorale.

– Culoarea roșie ce menire are într-un afiș electoral?– Roșu este o culoare care activează. Nu este o culoare a agresivității per se, ci activează orice, te activează. Dacă ești într-o sală de box, roșul te activează să dai mai tare, să te bați, să te lupți. Dacă ești într-un magazin în care activitatea fundamentală este să cumperi, activează comportamentul de a cumpăra.

Dacă pui roșu pe un panou electoral pe care se află o persoană mai puțin populară și dacă mai are și anumite elemente de morfopsihologie, adică anumite elemente faciale mai puțin atractive, atunci șansele să fie votată sunt mult mai scăzute, mai mici.

Dacă un politician a fost încadrat într-o lumină nefavorabilă, ca să fiu delicat, vizat de o anchetă penală și electoratul a aflat despre asta, deja lumea începe să judece. Mai sunt acolo (n.r. – pe afiș) și niște culori care mă agită și activează totodată un comportament agresiv față de acel candidat, atunci bineînțeles că alegătorii nu vor pune ștampila niciodată pe el.

Afișe electorale. Foto: Dumitru Angelescu

– Și galbenul? – Galben este o culoare solară. Este deschisă. Într-un fel energizează. Depinde de nuanța care e scăpată acolo pe afiș. Este o culoare care te invită către acțiune, dar nu te activează cum face roșul. Atrage atenția, dar nu finalizează. Putem face o paralelă cu soarele care e deasupra, luminează tot, dar nu face ceva într-un anumit segment, pur și simplu e acolo.

– Cât de importantă este poziția corpului unui candidat care pozează pentru un afiș? Cum interpretăm poziția mâinilor încrucișate la piept sau indexul îndreptat aproape amenințător către privitor, astfel de gesturi fiind des întâlnite pe afișele din timpul campaniilor electorale din România.– Este cumva nonconștient să respingi persoanele care au mâinile încrucișate. Aceasta este o poziție de baraj în comunicare. Când o persoană comunică și are mâinile sau picioarele încrucișate denotă rezistență, poate și o formă de anxietate. Noi ne simțim foarte bine când suntem îmbrățișați. De cine putem fi îmbrățișați?

De persoanele foarte apropiate, că pe altcineva nu acceptăm. Atunci, dacă nu există o persoană foarte apropiată care să ne îmbrățișeze și să ne confere acea siguranță sau acel confort, ne îmbrățișăm singuri. Asta presupune încrucișarea mâinilor, printre altele.

Dacă eu nu mă simt în siguranță când vorbesc cu cineva, îmi încrucișez mâinile. La fel, gestul prin care candidatul arată cu degetul spre cel care privește este o poziție agresivă. Cel care se uită, de fapt, asociază asta cu un atac, cu un obiect ascuțit, cu ceva care te împunge.

– Tinerii care merg anul acesta pentru prima dată la vot, care nu sunt la curent neapărat cu scandalurile în care sunt implicați anumiți candidați, la ce trebuie să fie atenți atunci când privesc panourile cu afișe electorale?– Dincolo de privirea celui de pe afiș, care ar fi de preferat să fie îndreptată către privitor, nu în zare, mâinile care nu ar trebui să fie încrucișate, pentru că denotă ce am spus până acum, și dincolo de lipsa acelui deget care arată către alegător, aș fi atent la un aspect anume. Sesizez, fără să fac vreo analiză științifică, că respectivul candidat este nenatural acolo. Artificialul înseamnă că ceva se ascunde în spate, da? Când adopt o poziție artificială, forțată, înseamnă că în spate este ceva minciună, ceva în neregulă și atunci este de evitat.

– Este foarte greu de identificat „artificialul” pentru cineva neantrenat în acest sens.– Trebuie să fii foarte atent la ochi, la structura feței, mai ales cum râde cel de pe afiș. Mulți dintre candidați au zâmbetul american, care, într-adevăr, mi se pare artificial. Vă mai dau un pont pe care îl puteți folosi. Puneți o mână în dreptul nasului și gurii candidatului și lăsați doar ochii vizibili. Ochii aceia râd sau nu râd odată cu gura? O să observați că, de foarte multe ori, un candidat care râde când îi vezi toată figura, de fapt nu râde și cu ochii când îi acoperi gura și nasul.

Candidații sunt în competiție, iar competiția este de când lumea, ce-i drept, dar în momentul în care eu vin neautentic și artificial în fața alegătorilor, le sugerez acestora să nu mă aleagă, de fapt. Pentru că este clar că eu am forțat tot ce se putea ca să ajung să câștig. Dar de ce să forțez? Adică ce vreau? Să am acces la fonduri sau să rezolv problemele comunității?

Referințe despre morfopsihologie

În secolul al XX-lea, morfopsihologia s-a desprins de fiziognomie și a fost dezvoltată ca o disciplină distinctă. Psihiatrul francez Louis Corman (1901-1995) este considerat fondatorul modern al morfopsihologiei. În lucrarea sa „Morfopsihologia” (1957), Corman a propus teoria conform căreia trăsăturile faciale reflectă structura psihologică a individului, oferind un cadru teoretic și practic pentru analiza personalității.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, psihologul american Paul Ekman a studiat legătura dintre expresiile faciale și emoțiile umane. Deși munca sa se concentrează mai mult pe microexpresii și emoții, contribuțiile sale au influențat înțelegerea generală a legăturii dintre față și psihologie.

În prezent, morfopsihologia continuă să fie o disciplină controversată, fiind criticată pentru lipsa de dovezi științifice riguroase și pentru potențialul de a încuraja stereotipuri și prejudecăți. Totuși, unii practicanți și cercetători susțin că poate oferi informații valoroase în anumite contexte, cum ar fi evaluarea personalului sau îmbunătățirea comunicării interpersonale.

Realizările profesionale ale psihiatrului Cristian Vasile

Prof. univ. dr. Cristian Vasile este specializat în psihologie, doctor în medicină, cu studii postdoctorale în psihiatrie medico-legală. În practica privată este psiholog clinician principal, psihoterapeut principal, consilier sau expert în psihologie pentru diferite instituţii şi organizaţii.

A muncit în diferite clinici, în organizaţii internaţionale (UN – UNHCR) şi în alte arii ale psihologiei. Este specializat internațional, de asemenea, în sănătate mintală (trainer MHF – NBCC).

Este membru în American Psychological Association, precum și în Colegiul Psihologilor din România.

Cristian Vasile a publicat, la nivel internaţional sau naţional (articole, capitole în volume, proiecte de cercetare ştiinţifică), peste 150 de studii ştiinţifice.

Foto: Dumitru Angelescu