INTERVIU | Războiul pentru controlul minților dintre

Războaiele implică în mod standard acțiuni militare menite, prin transmiterea de informații false sau cosmetizate, să influențeze moralul publicului larg în sens pozitiv sau negativ. Rusia lucrează de decenii pentru manipularea opiniei publice la nivel mondial, operațiune accelerată puternic de Moscova după invazia la scară largă în Ucraina.

Principalul obiectiv urmărit în acest moment de Kremlin este acela de a slăbi încrederea în argumentele oficialilor de la Kiev și de a lovi în sprijinul internațional pentru armata ucraineană.

Maria Korolchuk a absolvit Institutul de Relații Internaționale din Kiev în 2013 și s-a specializat în analiza informațiilor de război. Este, în același timp, avocat internațional și interpret de limba spaniolă.

Maria Korolchuk

În perioada ultimilor doi ani, de când locuiește în România, specialista în dezinformare a oferit consultanță mai multor ONG-uri locale sau internaționale pentru evaluarea nevoilor refugiaților ucraineni.

Experta din Ucraina a acordat un interviu pentru Libertatea, în care explică și cum combate Kievul dezinformarea rusă, care au fost narațiunile de ajutor pentru armata ucraineană, dar vorbește și despre slăbiciunile pe care le exploatează informațional în continuare Rusia sau partidele populiste de dreapta.

Libertatea: Sunteți specializată în tematica operațiunilor psihologice de război. Mai exact, analizați impactul negativ pe care acestea le au asupra minții oamenilor. Înainte de a ne referi la exemple concrete, ați putea să explicați ce este o operațiune psihologică?Maria Korolchuk: În opinia mea, este o operațiune inteligentă și bine gândită care are drept scop fie să prevină izbucnirea unui război la scară largă, fie să influențeze cursul unui conflict în curs de desfășurare prin controlul reacției maselor, cu scopul de a dobândi dominația într-un anumit domeniu prin evocarea unor emoții care pot schimba narațiunea.

Părerea mea este că nu se mai pot separa operațiunile de informare de războiul psihologic. Toate tezele mele includ termenul „operațiuni de informare și operațiuni psihologice”. Acestea fiind spuse, definiția clasică a unei PSYOP ar fi operațiunea care transmite anumite informații adaptate publicului pentru a-i influența motivele și raționamentele, scopul final fiind modificarea tiparelor de comportament și a procesului decizional al organismelor guvernamentale, organizațiilor, marilor puteri și părților interesate.

– Cum vă dați seama, în anumite momente, dacă ucrainenii sunt victima unei operațiuni psihologice? – Nu numai în cursul acestui război, ci, aș spune, în întreaga perioadă de independență a Ucrainei, ucrainenii au fost victimele operațiunilor de informare și psihologice (IPSYOP). Chiar și înainte de independența Ucrainei, anumite regiuni strategice ale țării au fost monitorizate îndeaproape de Moscova.

„Părerea mea este că nu se mai pot separa operațiunile de informare de războiul psihologic”, spune Maria Korolchuk

Nu este o coincidență că Ucraina, ca națiune, a fost întotdeauna divizată de facto de diferiți factori (limba vorbită într-o anumită regiune, religia și altele). Noutatea pe care eu personal aș introduce-o pe parcursul celor 10 ani de război din Ucraina este reprezentată de IPSYOP-urile care au fost aplicate ucrainenilor și de statul ucrainean.

Ceea ce trebuie înțeles este că, deși suntem obișnuiți să ne gândim la IPSYOP-uri ca la un fenomen negativ, acesta, de fapt, poate fi folosit ca un instrument care aduce schimbări pozitive și uni masele, luptând pentru un scop comun sau împotriva unui inamic comun.

În ciuda tuturor narațiunilor care vin dinspre Federația Rusă, acest război este ca unul ca între David și Goliat, iar unul dintre factorii primordiali care ar trebui luat în considerare este starea de spirit a ucrainenilor. Da, lumea civilizată ajută cu arme, dar capitalul uman din Ucraina este foarte limitat.

Așadar, obiectivele principalelor organe de stat din acest conflict se măsoară, uneori, în lupta de dominație asupra emoțiilor oamenilor influențați de războiul din Ucraina. În acest context, IPSYOP-urile, care includ dezinformarea, știrile false, manipularea faptelor și propaganda, sunt instrumente populare folosite pentru a demoraliza partea adversă. Sau, uneori, obiectivul este complet opus – utilizarea IPSYOP-urilor pentru a mobiliza și a aduce speranță maselor afectate de conflict.

– Ați putea oferi exemple de operațiuni psihologice îndreptate împotriva populației ucrainene?– O operațiune psihologică de amploare a fost realizată chiar înainte de începerea războiului, Federația Rusă susținând la nivel mondial, prin toate canalele media și sociale, puterea superioară a armatei sale, cantitatea și vechimea armelor, utilajelor, munițiilor și a capitalului social.

Au mai existat IPSYOP-uri care menționau dependența Europei de resursele naturale ale Rusiei, în special de gaz, pe care Putin le folosește cu nerușinare ca pârghie pentru o lungă perioadă. Operațiunea „Kievul luat în 3 zile” nu s-a întâmplat – au fost amenințările subtile sau insinuările că un conflict nuclear este o posibilitate pe parcursul războiului ucraineano-rus.

Cred că Rusia a avut un succes uriaș în a face întreaga lume să creadă, inclusiv pe majoritatea ucrainenilor, că, într-adevăr, „Kievul va fi luat în 3 zile”. Un alt exemplu în care se cuvin aplauze pentru mașina de propagandă rusă este utilizarea unei abordări foarte rudimentare, pe mai multe niveluri, pentru „reeducarea” cetățenilor ucraineni care trăiesc sub ocupație.

Într-un fel, nu au făcut decât să ridice la un nivel superior tacticile de lucru din perioada Cortinei de Fier, dar aceste metode chiar funcționează, mai ales când auzi cum se schimbă uneori narațiunile cetățenilor ucraineni. Prin intermediul mașinăriei de propagandă, dezinformării, utilizării constante a fermelor de boți și lansărilor de cantități masive de știri false (atât de multe, încât uneori este greu pentru civili să filtreze și să verifice faptele înainte ca anumite știri lansate să devină virale, provocând schimbări de dispoziție), Rusia s-a străduit să domine războiul informațional împotriva Ucrainei, deoarece acest lucru îi îmbunătățește șansele de victorie în războiul „fizic”.

Pe de altă parte, oficialii și militarii ucraineni au știut dintotdeauna despre această abordare și, de la începutul invaziei la scară largă din 2022, au pus în aplicare metode de contra-IPSYOP, care includ:

tehnici de storytelling din partea unor oficiali de încredere, în care scopul ar fi acela de a calma națiunea ucraineană;
anunțuri și clipuri media de înaltă calitate care au fost difuzate pentru a arăta unitățile speciale bine echipate și bine pregătite ale armatei ucrainene;
storytelling prin crearea de eroi și mascote în timpul invaziei la scară largă, cum a fost câinele Patron, care a devenit un simbol public în timpul invaziei rusești din 2022 în Ucraina.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a acordat lui Patron ordinul pentru curaj pentru activitatea sa de localizare și dezamorsare a munițiilor neexplodate lăsate în urmă de trupele rusești.

Patron, un Jack Russel Terier antrenat să găsească mine, în cadrul Serviciului de Protecție Civilă din Ucraina. Foto: Hepta

Mai este și povestea pilotului „Fantoma Kievului” (n.r. – la două luni după ce povestea avionului care a doborât șase avioane rusești s-a răspândit, Forțele Aeriene ucrainene au recunoscut că avionul de vânătoare era un mit și au avertizat oamenii să verifice sursele de informații, înainte de a le răspândi. Experții declară că povești precum Ghost of Kyiv fac parte din propaganda ucraineană într-o campanie de ridicare a moralului ucrainenilor).

Alte simboluri care au devenit mai târziu legendare și care au avut un impact uriaș asupra moralului, determinării și unității națiunii ucrainene au mai fost „Navă de război rusă, du-te dracului”, pe 24 februarie 2022, când apărătorii din Insula Șerpilor au refuzat să se predea.

Timbre poștale cu bine-cunoscutul răspuns pentru o navă rusească al soldatului Roman Hrybov și grupul de apărare al Insulei Șerpilor. Foto: Hepta

Sloganul a fost folosit deseori în timpul invaziei rusești în Ucraina și în demonstrațiile pro-ucrainene din Occident. (n.r. – săptămâni mai târziu, fraza a fost comemorată pe un timbru poștal de către Ukrposhta, serviciul poștal ucrainean).

Alte strategii de comunicare s-au referit la gloria și sacrificiile unității Azov în cursul asediului Mariupolului, reconstruind brandul soldaților ucraineni. Platformele de socializare din Ucraina sunt pline de pisici, folosite pentru a arăta inteligența morală a soldaților ucraineni, pentru a strânge fonduri publice și batjocorind, în același timp, partea propagandistică a părții ruse, care a folosit ani întyregi narațiunea „un bun soldat rus” sau „salvatori”, subliniind atrocitățile și comportamentul inuman din partea lor pe parcursul invaziei la scară largă.

– Aveți și exemple de operațiuni psihologice concepute pentru descurajarea soldaților ucraineni? – Bineînțeles, și soldații ucraineni cad în capcana IPSYOP-urilor rusești, deși, după umila mea părere, această influență este direct proporțională cu gradul și educația militarilor. În calitate de ucrainean și de persoană afectată de acest război, abordarea mea este destul de simplă. Eu o numesc „filosofia războiului” în care nimic nu ar trebui să fie prea complicat.

În timpul războiului, există două tabere: „a noastră” și „a lor”. Folosind această filozofie, cred că armata ucraineană este mai inteligentă, mai empatică și a primit o pregătire mai bună. Alegem calitatea în detrimentul cantității, pentru că pe aceasta din urmă nu o avem. De aceea, bineînțeles, primul instinct este de a spune că armata ucraineană nu este predispusă să cadă în plasa IPSYOP-urilor conduse de partea rusă. Cu toate acestea, suntem cu toții oameni și, în circumstanțele potrivite, oricine se poate prăbuși și/sau demoraliza.

Cred că, în contextul armatei ucrainene, principala „armă psihologică” ce a fost folosită printr-o serie de IPSYOP-uri din partea rusă este manipularea fină a lipsei unei narațiuni clare venite din partea statului ucrainean cu privire la mobilizarea cetățenilor ucraineni, la regulile acestei mobilizări, plus dezinformarea referitoare la condițiile în care se află soldații ucraineni.

– Puteți fi mai explicită? Ce fel de fake news a răspândit Rusia în legătură cu mobilizarea populației din Ucraina pentru război?– Mult timp, Guvernul ucrainean a încercat să facă modificări la legea mobilizării – cine este eligibil pentru armată, procedurile, cine nu este, răspunderea dacă nu ajungi la unitățile militare etc. Și, timp de aproape un an, au existat nenumărate diseminări de informații prin diferite canale de informare care să provoace, într-un fel, isterie în rândul populației.

Cele mai populare au fost: „Femeilor nu li se va permite să treacă granița”, „Chiar dacă aveți trei copii sau mai mulți (conform legii care vă consideră eligibili pentru a nu vă înrola în armată) – nu vă întoarceți în Ucraina, deoarece nu vi se va permite să părăsiți țara”, „statul vă va deposeda de toate bunurile, dacă nu vă conformați la mobilizare”. Au fost multe altele.

Toate acestea provoacă în mod constant panică. Cei care au fost mobilizați, nu pentru că s-au oferit voluntari, ci au fost „invitați”, ca să spunem așa, pot fi, de asemenea, influențați de informațiile false privind condițiile pe care armata ucraineană le oferă pentru locuire – care ar fi groaznice, muniția abia dacă există sau că toți bobocii vor fi mutați imediat în „zone fierbinți” după două săptămâni de pregătire.

Nu cred că vă puteți imagina cantitatea de canale de social media pe care fiecare parte le folosește pentru a disemina atât relatări adevărate, cât și false. Este ca o ciocnire a titanilor.

– Cât de greu este pentru Ucraina să reziste la atacurile informaționale?– Ucraina rezistă prin efectuarea de contra-IPSYOP-uri, prin reacția rapidă față de toate informațiile aruncate în spațiul public, pentru a încerca să controleze ea povestea. Guvernul ucrainean folosește abordarea „transparentă” și „clară”, în care funcționari de încredere dau declarații oficiale și clarificări la orice știre care are tendința de a deveni virală și de a afecta potențial starea de spirit în rândul civililor sau al armatei. Există o mulțime de verificări ale faptelor care vin și din partea activiștilor și experților, iar aceste informații sunt ulterior diseminate prin toate canalele de comunicare posibile.

– Știu oamenii să se protejeze de consecințele negative ale acestor operațiuni?– Dacă vorbim despre ucraineni, atunci civilii, pe parcursul celor 10 ani de război cu Rusia, au învățat deja cum să se protejeze. Au învățat cum să pună la îndoială, să verifice informațiile care vin pe diferite canale. Campaniile de informare și munca sârguincioasă a statului ucrainean au contribuit, de asemenea, la acest fapt.

Chiar dacă există o anumită oboseală în urma acestui război, unele IPSYOP-uri, de fapt, au avut un rezultat care a fost diferit de obiectivele inițiale ale Rusiei. De exemplu, penele de curent datorate atacurilor constante asupra infrastructurii energetice, sunetele sirenelor aeriene, zgomotul produs de atacurile cu drone, abuzurile inumane asupra civililor, distrugerea infrastructurii civile și uciderea salvatorilor – chiar dacă toate acestea scot la iveală frica în oameni, ele determină și alte emoții puternice care au contribuit la unirea ucrainenilor mai bine decât înainte, devenind mai încăpățânați să nu cedeze și să nu accepte orice negocieri privind cedările teritoriale: furie, ură, încăpățânare. În loc să se simtă deznădăjduiți și să vrea să se predea, majoritatea ucrainenilor au început să folosească aceste incidente drept combustibil pentru determinarea de a nu se preda niciodată ocupantului.

– Ați identificat narațiuni rusești în spațiul public românesc?– Ceea ce a diferențiat România de alte țări a fost empatia civililor români. Cred că acest lucru s-a datorat faptului că generațiile care au ajutat cel mai mult Ucraina au crescut cu poveștile bunicilor care au trăit sub ocupația sovietică.

Această empatie a fost crucială în primul an de război pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni, predominant femei și copii, să se simtă în siguranță în România. Cu toate acestea, am auzit în mai multe rânduri, de la civili români, narațiuni tipic rusești, spunând că acest război este „războiul dintre Rusia și SUA”, că „Zelenski este, de asemenea, un criminal de război, responsabil pentru genocidul națiunii ucrainene”.

De cele mai multe ori am putut observa că astfel de narațiuni sunt interconectate cu gradul de educație al vorbitorului, ceea ce, încă o dată, subliniază importanța unei bune educații pentru dezvoltarea gândirii critice, pentru ca oamenii să nu cadă victime ale narațiunilor false și ale propagandei.

De asemenea, cred că schimbarea de stare de spirit a românilor după mai bine de 2 ani de invazie față de refugiații ucraineni (oboseală și intoleranță în creștere, uneori) nu se datorează doar influenței rusești, ci și unei tactici de manipulare a unor partide politice de extremă dreapta din România, care au folosit contextul drept o fereastră de oportunitate pentru a câștiga popularitate înainte de viitoarele alegeri.

– Sunt refugiații ucraineni din România victimele unor operațiuni psihologice malițioase?– Sunt de părere că principala operațiune IPSYOP care se desfășoară în prezent împotriva tuturor refugiaților ucraineni, nu doar a celor din România, este manipularea faptelor referitoare la modificările aduse legii mobilizării în Ucraina, deoarece acest lucru influențează determinarea și dorința lor de a se întoarce acasă, de a ajuta financiar din străinătate, de a dori să rămână cetățeni ucraineni și de a nu încerca să rupă legăturile cu țara de origine.

Această manipulare a faptelor încearcă punerea la îndoială a credibilității Ucrainei ca stat democratic cu valori europene. În acest timp, toți ucrainenii sunt conștienți de costurile pe care le-a presupus decizia de a alege calea democrației și a integrării în Uniunea Europeană în detrimentul scenariului rusesc.

– Ce narațiuni rusești ar putea apărea în spațiul UE în cursul alegerilor europarlamentare?– Aici vreau să fiu foarte directă. Războiul din Ucraina este, dacă eliminăm faptul că țara mea a fost transformată în poligon pentru încercări de arme, foarte incomod pentru cea mai mare parte a lumii. Este inconfortabil. Cei care au rămas uniți cu Ucraina au făcut acest lucru cu o anumită măsură de sacrificiu pentru confortul și stabilitatea lor.

Este un lucru să tolerezi disconfortul pentru o perioadă scurtă, dar cu cât războiul durează mai mult, cu atât mai neliniștite devin părțile afectate, care pot fi ușor folosite de mașina de propagandă rusă. Inutil să mai spunem că războiul din Ucraina a afectat economia UE, iar partidele de extremă-dreapta au folosit cu abilitate războiul din Ucraina pentru a-l modela ca pe o povară pentru UE.

Mulți cred că această strategie are o „amprentă rusească”. Și este, într-adevăr, atât de simplu să manipulezi mințile alegătorilor obosiți care doar „vor ca lucrurile să revină la normal”, deoarece fiecare țară are propria luptă internă cu economiile în declin și sărăcia. Într-un fel, aceasta este o fereastră de oportunitate pentru ruși de a face o mișcare și de a încerca să influențeze modelarea politicilor europene pentru următoarea perioadă.

Poziția pro-ajutor pentru Ucraina se poate schimba, iar primul pas poate fi diminuarea sprijinului financiar, modificări ale clauzelor de migrație (în ceea ce privește legea protecției temporare și orice modificări ale acesteia sau continuarea logică pentru șederea ucrainenilor strămutați în Europa), schimbări în narațiunile privind viitoarele planuri de reconstrucție în Ucraina și negocieri privind posibilitatea de a ridica anumite sancțiuni impuse Rusiei pentru a ușura sectorul economic european.

În ciuda denumirii de Uniunea Europeană, nu toate statele membre sunt unite atunci când vine vorba de anumite probleme apărute din cauza invaziei la scară largă în Ucraina. În afară de a urmări cu atenție alegerile europarlamentare, care sunt pe primul loc, este o idee bună să urmărim și viitoarele alegeri din SUA, deoarece acestea pot avea un impact direct asupra securității globale și a ajutorului pentru Ucraina în războiul său împotriva agresorului.